16,853 matches
-
juridice ale timpului. Ionescu-Dolj a fost începând din 1906 profesor la Scoala Superioară de Stiinte de Stat, al cărei director a devenit în 1937. Este autorul unui Curs de Procedură Penală, reputat pentru claritatea să. Împreună cu V.V.Pella, a fost redactorul Revistei de Drept Penal și Știința Penitenciara. În 1928 este ales membru corespondent al Academiei Române în secția istorică (nu există o secție juridică). Această alegere i-a îndreptat atenția asupra istoriei dreptului românesc, asupra căruia a scris o serie de
Ioan Ionescu-Dolj () [Corola-website/Science/306995_a_308324]
-
sa. După trecerea examenului judiciar din anul 1905, în cele din urmă, se decide la o carieră ca jurnalist și scriitor liber-profesionist. Din același an a început să lucreze cu teatrul nou creat-Vinohrady și între anii 1910-1914 a lucrat ca redactor al ziarului progresist al Partidului Independent. Din cercul de prieteni ai săi făceau parte H. Jelínek, R. Medek, F. Skácelik și K. Kamper. În anul 1911 a candidat fără success la Partidul Independent la alegerile pentru Consiliul Regal. La scurt
Viktor Dyk () [Corola-website/Science/307013_a_308342]
-
scris poezie. În 1917, V. Dyk a fost eliberat din cauza lipsei de dovezi, urmând o anchetă ce a dus la libertatea lui. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor și și-a reluat activitățile sale jurnalistice. Din 1917 a lucrat ca redactor la Ziarul Național, cateva texte au contribuit și la manifestele lui Bassov. În februarie 1918 a participat la crearea Partidului Național Democrat de dreapta. După 28 octombrie 1918 a devenit membru al Comitetului Serviciilor Armate. A lucrat ca oponent al
Viktor Dyk () [Corola-website/Science/307013_a_308342]
-
("Diaconovich") (n. 18 februarie 1859, Bocșa Montană - d. 17 august 1923, Reșița) a fost un publicist român din Banat, redactor și director al mai multor ziare și reviste. A fost prim secretar al "Asociațiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului român" ("Astra") și redactor principal al "Enciclopediei române", prima enciclopedie românească. S-a născut pe data de 18 februarie
Corneliu Diaconovici () [Corola-website/Science/307049_a_308378]
-
1859, Bocșa Montană - d. 17 august 1923, Reșița) a fost un publicist român din Banat, redactor și director al mai multor ziare și reviste. A fost prim secretar al "Asociațiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului român" ("Astra") și redactor principal al "Enciclopediei române", prima enciclopedie românească. S-a născut pe data de 18 februarie 1859, în localitatea Bocșa Montană din Banatul românesc, fiu al lui Adolf Diaconovici. A urmat școala primară la Viena și Reșița, apoi școala secundară la
Corneliu Diaconovici () [Corola-website/Science/307049_a_308378]
-
în Banat, profesează avocatura ca stagiar la Lugoj. Începe să corespondeze cu numeroase reviste și ziare românești, maghiare și germane. În 1883 obține diploma de doctor în drept de la Universitatea din Budapesta. Din 1884, pentru aproape un an, a fost redactorul ziarului "Viitorul", organ al partidului moderat român. În iulie 1885 editează la Budapesta revista "Romänische Revue", specializată în articole și studii despre istoria politică și culturală a românilor. După numai un an, mută revista la Reșița, unde o publică până la
Corneliu Diaconovici () [Corola-website/Science/307049_a_308378]
-
și funcția de primar timp de 4 luni, în 1899. În 1899, Ministerul Justiției îi acordă dreptul de a practica avocatura. Lucrează ca avocat începând cu anul 1900 la Constanța, unde devine și primar al orașului în 1910. A fost redactor și colaborator a mai multor publicații foarte importante, printre care: Farul (1903-1904), (1911-1919), Arhiva Dobrogei (1916-1919), Analele Dobrogei (1920-1931), Drapelul, Liberalul, Dobrogea Jună, Neamul românesc, etc. Alături de prof. Constantin Brătescu se află la originea fondării ""Societății culturale dobrogene"" ce își
Ioan N. Roman () [Corola-website/Science/307055_a_308384]
-
Muncă pe plantația de cauciuc va fi sursa de inspirație a celui mai cunoscut român al său, "A Selva" (1930, "Pădurea virgina"), ecranizat în 2002. Se reîntoarce în Portugalia în 1919 și începe să lucreze ca jurnalist, pentru început că redactor la ziarul "O Século", apoi ca director al ziarului "O Diabo", fiind un cunoscut opozant al lui António de Oliveira Salazar. În 1925 devine membru al Sindicatului Profesioniștilor de Presă din Lisabona, si este ales președinte al acestuia, în 1926
Ferreira de Castro () [Corola-website/Science/307059_a_308388]
-
Instituto Internazionale di Sociologia (Roma, 1965), Union Internationale des Sciences Anthropologiques et Ethnologiques (1967), The Folklore Society (Londra, 1972), Association Internationale d'Etudes des Civilisations Mediterraneennes (1973) etc., iar în 1993 este ales membru de onoare al Academiei Române. A fost redactor la revistele "Trimestrial de mitologie și estetică" (1931), "Gongul" (1941), "Symposion" (1943-1944), "Cercetări folclorice" (1947), "Etimologica". Publică articole în revistele "Dacia", "Porunca vremii", "Buna-Vestire", "Suflet nou", "Îndreptar", "Presa Olteniei", "Ramuri", "Studii și cercetări de istoria artei", "Revista de etnografie și
Romulus Vulcănescu () [Corola-website/Science/307083_a_308412]
-
numit profesor universitar de istoria artelor la București și Cernăuți, a fost director al Muzeului de artă națională (din 1906), de două ori Prefect de Poliție al Capitalei (30.11.1916 - 12.01.1918 și 08.05 - 01.11.1918), redactor la revista Convorbiri literare (1924), membru corespondent al Academiei Române (1938), participant la numeroase expoziții interne și internaționale. În Primul Război Mondial, regele Ferdinand I al României l-a trimis pe Alexandru Tzigara - Samurcaș cu împuternicirea de a instala o gardă
Alexandru Tzigara-Samurcaș () [Corola-website/Science/307100_a_308429]
-
erasmică a limbii grecești. În 1926 a fost împreună cu Iuliu Valaori și D. Evolceanu, fondator al revistei de studii clasice Orpheus. Prin fuzionarea revistei cu "Favonius", revista întemeiată de Niculae I. Herescu, se va naște "Revista clasică", printre a cărei redactori a fost și C. Papacostea. Din anul 1918, va îndeplini funcția de director general al învățământului secundar și superior, precum și pe aceea de secretar general al Ministerului Instrucțiunii Publice, iar în anul 1935 este ales membru corespondent al Academiei Române. Pe
Cezar Papacostea () [Corola-website/Science/307101_a_308430]
-
2008, 2010, 2012, 2014); European Materials Research Society - Symposium Design, characterization and modelling of molecule-based magnetic materials” (Strasbourg, 2006), etc. Membru "Comité Scientifique - Chimie," Agence Naționale de la Recherche", Franța (2007-2010, 2015-)." Membru Editorial Board "Journal of Coordination Chemistry, Magnetochemistry, ChemistrySelect" . Redactor șef "Revue Roumaine de Chimie". Președinte al Comisiei Centrale a Olimpiadei Naționale de Chimie. A fost decorat cu Ordinul Național pentru Merit, în rang de Cavaler (2008). "Doctor Honoris Causa" al Universității de Vest din Timișoara (2013) și al Universității
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
sale au fost traduse în limbile japoneză, chineză, rusă, engleză, maghiară, italiană. Este membru în colectivele editoriale a 12 reviste internaționale și este implicat în comitetele de program și organizare a mai multor conferințe internaționale și workshop-uri. În prezent, este redactorul-șef al revistei lunare de cultură "Curtea de la Argeș". În 1997 a fost ales membru corespondent, iar în 24.10.2012 a fost ales membru titular al Academiei Române Din 2006 este membru titular al "Academiei Europei". Acad. se bucură de
Gheorghe Păun () [Corola-website/Science/307109_a_308438]
-
și Timișoara. Profesor invitat la universitățile din Heidelberg, Ciudad de México, Köln, Frankfurt, Oviedo, Málaga, Madrid și Udine. Susține cursuri și seminarii la Universitatea din București, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din București, Universitatea de Vest și Universitatea „Tibiscus” din Timișoara. Redactor responsabil la o serie de lucrări fundamentale: "Dicționarul limbii române", "Dicționarul etimologic al limbii române", "Istoria limbii române", "Micul dicționar academic". Este inițiatorul și coordonatorul seriilor „Etymologica” și „Limba română” de la Editura Univers Enciclopedic. Din 1990, este directorul Biroului din
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
fără «Valentina», soția sa, care îl dirijează în toate, fiindu-i cel mai bun sfătuitor"". Theodor și Valentina Evghenia nu au avut copii, singurul Burghele cu urmași a fost Constantin. Aceștia trăiau la București și Frankfurt. De asemenea, a fost redactor al Tratatului de patologie chirurgicală (Ed. Medicală, 1975).
Theodor Burghele () [Corola-website/Science/307127_a_308456]
-
Rezultatele cercetărilor sale le-a făcut cunoscute în numeroase cărți și studii, între care: A publicat și lucrări privitoare la istoria chimiei (Figuri de chimiști români, 1964) și la relația științe - filosofie precum și eseuri (Gânduri, 5 vol.). Este fondatorul și redactorul responsabil al revistei internaționale "Cellulose Chemistry and Technology" și al "Memoriilor Secțiilor Științifice ale Academiei Române", seria a IV-a. Membru al academiilor de științe din Chișinău (1991), al Academiei de Științe din New York, al Academiei Ungare de Științe, al Academiei
Cristofor I. Simionescu () [Corola-website/Science/307153_a_308482]
-
Graecia din Taranto - Italia · 1990-1992: Membru al Comitetului Național a Muzeelor și Colecțiilor · din 1996: Vicepreședinte Comisia Națională a Monumentelor Istorice · Membru ICOMOS (Consiliul Internațional pentru protecția monumentelor istorice al UNESCO) · Membru CIHA (Consiliul Internațional de Istoria Artei) · Fondator și redactor responsabil al revistei de artă medievală “Ars Transsilvaniae” · Membru al Arbeitskreis fur Siebenburgische Landeskunde e.V. Heidelberg · Președinte al Asociației “Ars Transsilvaniae” - România · Președinte executiv Fundația “Virgil Vătășianu” · Președinte al Asociației pentru Relații Culturale între România și Italia (ARCRI) · din
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
Alexandru Roman s-a numărat printre membrii fondatori ai "Societății Literare Române", care ulterior a devenit Academia Română. El s-a mai numărat printre organizatorii "Societății de Lectură a Junimei Române Studioase" (1851) și ai "Societății Petru Maior" (1862). A fost redactor al gazetelor „Concordia” (înființată la Budapesta în 1861, în colaborare cu Sigismund Pap, până în 1866) și la „Federațiunea” (1868 - 1876), înființat tot de el la Budapesta. A suferit multe persecuții politice din partea autorităților maghiare fiindcă a apărat deschis cauza românilor
Alexandru Roman () [Corola-website/Science/307161_a_308490]
-
34 p. A fost, pe rând, bibliotecar al Casei Bisericii, secretar și apoi secretar-director al Comisiunii Monumentelor Istorice, unde s-a făcut remarcat cu deosebire. A fost, alături de Nicolae Iorga, Nicolae Ghica-Budești, Alexandru I. Lapedatu, unul dintre cei mai fecunzi redactori ai Buletinului Comisiunii Monumentelor Istorice, unde a publicat articole însemnate cu privire la domeniile sale de expertiză: începuturile Evului Mediu românesc, monumentele istorice medievale și moderne sau epoca lui Constantin Brâncoveanu. Reținem, dintre articolele și notele sale: Curțile domnești brâncovenești: Doicești, în
Virgil N. Drăghiceanu () [Corola-website/Science/307174_a_308503]
-
Lucian Blaga” din Sibiu și al Universității de Nord din Baia Mare (în prezent Centrul Universitar Nord al Universității Tehnice Cluj). A făcut parte din comitetul de redacție al revistei italiene "Calcolo", publicată de cunoscuta editură Springer-Verlag. Mulți ani a fost redactor șef al Revue d’Analyse Numérique et de Théorie de l’Approximation , revistă care este editată la Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu” sub egida Academiei Române. Profesorul s-a născut în comuna Călacea, județul Timiș, și a rămas orfan de mic
Dimitrie D. Stancu () [Corola-website/Science/307168_a_308497]
-
fost pensionat, dar a continuat să conducă programe de doctorat în calitate de profesor emerit consultant. Pe parcursul întregii sale activități a fost și a rămas un colaborator fidel al Institutului de Calcul „Tiberiu Popoviciu”, și aceasta nu numai prin faptul că este redactorul șef al revistei "Revue d’Analyse Numérique et de Théorie de l’Approximation," ci și prin contribuția domniei sale la formarea tinerilor cercetători, pe care i-a îndrumat în pregătirea tezelor de doctorat în calitate de coordonator științific. Domeniile de cercetare predilecte ale
Dimitrie D. Stancu () [Corola-website/Science/307168_a_308497]
-
și Cercetării Farmaceutice (1990-1993; 1997-1998); membru (1968-1973), vicepreședinte (1973-1977) și președinte (1977-1993; 1997-1998) al Comisiei pentru Medicamente a Ministerului Sănătății din România, transformată ulterior în Agenția Medicamentului. Co-fondator al Centrului Național de Farmacovigilența (1973) și șeful activităților desfășurate în domeniu. Redactor-șef al publicației Farmacovigilența. Expert al Comisiei Internaționale de Sănătate în medicație (1973-1998); reprezentantul României în cadrul UN Comission on Narcotic Drugs (1973-1978); fondatorul primului comitet de etică în domeniul cercetării biomedicale din România, sub auspiciile Academiei de Stiinte Medicale (1992
Dumitru Dobrescu () [Corola-website/Science/307184_a_308513]
-
înlocuit de Constantin Gurban al Butenilor. A rămas în continuare profesor, predând "Dreptul bisericesc" și "Istoria bisericească". A fost înlăturat de la catedră în anul 1893, la cererea guvernului Ungariei, care-l considera un spirit periculos pentru educarea tineretului. A fost redactor la foile bisericești " Lumina" (1874-1875) și "Biserica și școala" (1877-1979, 1882-1883, 1899-1900). În anul 1876, la 6 august, a intrat în cinul monahal la Mănăstirea Hodoș-Bodrog prin tunderea în monahism de către arhimandritul Corneliu Jivcovici, starețul mănăstirii, primind numele de Vasile
Vasile Mangra () [Corola-website/Science/307190_a_308519]
-
Litere din Iași (1946-1955). A fost decan al facultății de filozofie al Universității din Iași (1947-1948) . A condus universitatea din Iași între 1949 și 1955, în calitate de rector. În paralel, a fost director al Institutului de Istorie și Filologie din Iași, redactor responsabil al revistei Studii și cercetări științifice, membru al Comitetului de direcție al Teatrului Național "Vasile Alecsandri". În 1955, lumea bună a Iașiului a aflat cu stupoare despre bordelul clandestin condus de Madam Capot. Cea mai surprinzătoare "ofertă" din album
Jean Livescu () [Corola-website/Science/307194_a_308523]
-
a plecat pe frontul de luptă al celui de-al doilea război mondial, a luptat și a fost rănit grav. Adus apoi la spitalul militar din Cluj a fost salvat. După vindecarea sa îndelungată, Costin Murgescu a fost numit ca redactor al rubricilor economice ale ziarului România liberă. Ca o curiozitate, a fost coleg de redacție cu soția sa, Ecaterina Oproiu, care era redactoarea rubricilor culturale ale aceluiași ziar, și totodată dramaturgul, criticul de film, filmologul, scriitoarea și traducătoarea de mai
Costin Murgescu () [Corola-website/Science/307189_a_308518]