19,182 matches
-
zi, ceas de ceas, să ne hrănească, să ne educe, să ne îndrume pașii pe căile drepte, cinstite și neîntinate ale acestei vieți atât de zbuciumate, imprevizibile și, de cele mai multe ori, revoltător de indiferente. Se făcuse liniște deplină. întunericul era stăpânul de necontestat, misterios și discreționar al întregului spațiu cuprins între pereții vagonului. Ambele familii își dormeau somnul încrâncenat și înfiorat de tresăriri bruște, necontrolate, ca ale celor condamnați irevocabil de un tribunal anonim și sinistru. Nicio speranță. Sentința fusese de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
învinși". Această etichetă nu era pentru noi. Într-adevăr, am suferit un șoc, am primit un upercut puternic, trimiși la podea și numărați: 1, 2, 3.... atât. Ne-am revenit la timp, ne-am ridicat și am continuat meciul, devenind stăpâni pe ring, dovedindu-ne superioritatea pregătirii noastre fizice și a însușirilor morale. "Nosce te ipsum!" "Cunoaște-te pe tine însuți!". Noi ne cunoșteam resursele noastre fizice și morale. Știam din ce fel de aluat suntem făcuți și că putem depăși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cuvintelor substanță matematică într-un uluitor efort de arhitectură lexicală; Celibidache a imprimat materiei sonore mișcarea pulsatilă a expansiunii celeste, țâșnită din extremitatea baghetei dirijorale, ca o firească și atotcuprinzătoare uniune și prelungire a propriei sale ființe. Domnul Tiron era stăpânul absolut și incontestabil al materiei prime folosite în arta pe care o practica. Eram convins că "maestrului" nu i se va putea întâmpla, sub nicio formă, ceea ce a pățit nefericitul florentin Giovanni Battista Lulli, căruia i-a expirat viza de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a hulei nemeritate, ci ajută-ne să vedem în fiecare carte adevărul estetic, dâra de existență, freamătul ființei, iluminarea lăuntrică și ne iartă erorile noastre de judecată și fă-ne culți, că suntem mulți! A.B.Vă considerați un critic stăpân pe un anumit sector al literaturii? Preferați poezia, proza, teatrul? N-am avut niciodată prejudecata specializării. Scriu cu egală plăcere despre orice gen literar. Totuși, din întâmplare și grație crizei pe care a înregistrat-o genul în vremea lui Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de luni bune în Pitești. Itul l-a abordat pe Țurcanu în încercarea de a-l convinge să renunțe la acțiunile sale, prevenindu-l că regimul comunist se va descotorosi de el, și îl descrie mai apoi ca fiind foarte stăpân pe sine și încrezător în hotărârea sa de a trece peste cadavre pentru a-și vedea soția și copilul, afirmând chiar că nici un deținut nu va ieși din închisoare fără să fie 'reeducat'. După proces, Itul a fost transferat la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
doresc să fiu sincer în fața propriei conștiințe înainte de a continua urcușul spre Absolut. De fapt, scrierea în sine reprezintă, pentru desăvârșirea mea, o etapă a urcușului. Pornind de la aceste considerente, vă rog să continuați lectura sau... nu! Suntem proprii noștri stăpâni! Autorul i-am permis să includ în acest... în acest jurnal sahaj, câteva texte (mesaje) ce au circulat între mine și prieteni de-ai mei care - adăugate și acceptate - dau o mai completă înțelegere a fenomenului (nu-mi este ușor
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de ani de-aș fi ținut, înainte de acest experiment, mâinile întinse cu palmele îndreptate în sus și tot nu aș fi perceput, măcar vag, acele senzații! Și nu era vorba de vreun act de hipnoză! Nu! Eram perfect lucid, permanent stăpân pe simțurile și acțiunile mele! Deci, ce se întâmplase acum?! Era adevărat ceea ce simțeam? Care era explicația? Dar... de ce oare mă încăpățânam să caut explicații, în loc să mă bucur de ceea ce primisem? Era aceasta revelația pe care o așteptam? Încăpățânatele întrebări
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
frână de la sosire. Urmează partea fantastică: - Unde doreai să ajungi? - l-a întrebat arătarea aceea fioroasă, cu o voce, dintr-o dată, umană și caldă. Orice urmă de teamă, teama aceea înfricoșătoare determinată de neputința de a-ți fi propriul tău stăpân, dispăru. Gheața, ce-i strânsese ca un clește inima, determinând un puls nebun prin toate vasele de sânge, se topi. Fără nicio urmă de prudență, mărturisi de bunăvoie totul: cum se numește, de ce se ferește de autorități, unde-l așteaptă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
este foarte plăcut să stai în meditație. Întreg corpul se destinde, mintea se relaxează...Cumva, nevoia de meditație s-ar manifesta ca un drog? - Nu! Nicidecum! De la droguri devii dependent până la pierzanie, pe când în starea de meditație ești pe deplin stăpân pe propriul corp, pe propria minte, pe propriile decizii! - Observ că, folosind tertipuri meșteșugite, te-ai îndepărtat de întrebarea mea: cine este Shri Mataji? - Răspunsul l-ai dat chiar tu puțin mai devreme! - Când, măi?! Ce răspuns?! Care răspuns?! Atunci când
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
scuzam... A fost unul dintre principalele motive ale izolării mele temporare de colectivitate. O ieșire din grup determinată de un Vishuddi stâng vinovat, timp de câțiva ani... Revenit, nu doresc să repet greșelile din trecut; doresc să fiu propriul meu stăpân și să ascult de înțelepciunea ceasului biologic. Iată de ce m-am întors pe partea cealaltă. Dar nu m-a lăsat sonorizarea. Foarte bună, aveam să constat. Mai mult decât atât, muzicalitatea apelului chiar îmi plăcea. Mă chinuiam să adorm la
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
vă dezvălui un criteriu al alegerii: poza trebuia să fie cât mai decentă! Îmi făceam chiar probleme: voi putea prezenta eu CD-ul și altor sahaja yoghini? Încă o dată, slăbiciunile mă trădau: de ce nu mă comportam ca fiind propriul meu stăpân? De cine mă temeam: de judecata omului? Eu voiam să cumpăr muzică indiană și muzică indiană am solicitat! Am aplicat un criteriu subiectiv deoarece mă temeam... Oricum, muzica este foarte frumoasă și o pot oferi oricând amatorilor. Pe CD am
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
epuizarea dulceții și se scuipă partea fibroasă. Este foarte bun, am regăsit gustul zahărului așa cum îl știam din copilărie... O altă întâlnire inedită pe Lakshmi Road, am avut-o cu sfânta vacă indiană. Înhămată la o mică teleguță, în așteptarea stăpânului rătăcit prin cine știe ce magazine, animalul se prezenta cu o demnitate ce rezulta, cred, din acel interior sfânt și secret muritorilor. Am fotografiat-o. Comparând-o cu surata românească, se deosebește printr-un început de cocoașă și prin coarnele lungi, lăsate
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Să am grijă să nu mă las judecat pentru faptele umane după legile subtile. Câți sunt cei ce le înțeleg cu adevărat - faptele și legile - și au dreptul la judecata celorlalți? Brăila, 25 octombrie 2003 Hotărât să fiu propriul meu stăpân și decis să mă abandonez întrutotul vieții, adică desfășurării evenimentelor după cum au fost decise ele de către Însuși Dumnezeu Tatăl, am început să mă observ, să-mi analizez viața, faptele, am început să-mi pun întrebări noi, existențiale. A devenit o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
că actele de violență, cum a fost cel la adresa lui Ursu, nu au fost acte de violență planificate de regim, ci urmare a zelului unor brute, care, având o putere extraordinară pe mână, cum aveau toți anchetatorii, nu s-au putut stăpâni și l-au omorât. Asta a fost cauza tragediei. Nu trebuie înțeles cumva că era genul de represiune practicat în timpul stalinismului. Nu mai era așa ceva. Societatea românească nu mai manifesta la vedere ostilitate față de regim, ci, pur și simplu, în
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
fost stropită cu benzină și cu acid sulfuric și apoi i s-a dat foc. Timp de două zile au ars aceste rămășițe...” * Iar acum, o epigramă semnată X.Y; unui senator local: Și Ionel e orator Pe vorbă e stăpân și domn; Când la Senat e cald și bine Vorbește în somn... Domnului Eug. Liteanu, anunțat cu un... volum, peste ani... Volumul ce l-ai anunțat Nu-i scris, desigur, pentru bani; De aceea m-am și abonat Să-l
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
etnografie, folclor, seria a II-a, anul I - II, 19431944, realizat la Cernăuți 1944, la Tipografia „Mitropolitul Silvestru”, Piața Unirii nr.3, a fost publicat de Nicolai Grămadă, directorul Muzeului Bucovinei. În cuprinsul Anuarului: Cuvânt înainte, Nicolai Grămadă, „Sătenii și stăpânii în Bucovina, între 1775 și 1848”; Teodor Bălan: „Eudoxiu Hurmuzachi și memoriul românilor ardeleni din luna lui februarie 1849; Gheorghe Duzinchevici: „Un episod din revoluția de la 18481849: trecerea generalului Bem în Moldova”; Leca Morariu: „Epaminonda” Bucevschi: Gloria picturii arborosene”; Aurel
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Între anii 1888-1913 titlul: Calendariul Poporului Bucovinean. Între anii 1841 - 1859 a avut drept colaboratori, mai ales cu versuri, pe Morariu - Andrievici Silvestru. „Cocoșul curcănit” este o fabulă cu aluzii la societatea timpului, din care rezultă că cei care imitânduși stăpânii, se îndepărtează de ai lor și-și degradează, astfel, sufletul. De aici și morala: Limba, postul și obiceiurile trebuie păstrate! „Calendarul vechi către cel nou” este o satiră publicată în Calendarul pentru Bucovina pe anul 1848 într-o limbă românească
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de la drum - tata a dăltuit o cruce mare Și palmele aspre iau sângerat adânc și greu Dus pe gânduri am stat lângă el privind mereu: De ce faci, tată, crucea asta când ne urci în care? Plecăm în pribegie și lăsăm stăpân pe Dumnezeu! Lacrimi mi-au căzut în așchiile de lemn, mustrare. În poarta de la drum, tata a dăltuit o cruce mare.” Și revista se ocupa chiar și de probleme de agricultură, de analiză economică. În documentarul „Proprietatea pământului și problema
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
clădi cetatea Sucevei, și din castelul Sucevei, incomparabilul Ștefan cu mână puternică și dibace stăpânea Țara Moldovei, ferind-o de dușmani și asigurându-i prin sforțări supraomenești independența politică” - scrie profesorul. Și tot dânsul vorbește de invazia lentă a unui stăpân nesocotitor al trecutului provinciei, acaparată prin rutină și intimidare, făcând ca graiul românesc să înceapă a dispărea de pe plaiurile unde răsunase secole de-a rândul, dându-se uitării că de acolo, din Țara Sepenicului, s-au ridicat bărbați ca Miron
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
păcate ale tinereții". Este admirată lupta țării în munți, contra ocupanților, trecerea de nevoie de la "a opune provocării înțelepciunea, violenței violența înțelepciunii". Occidentul va fi vituperat pentru indiferența afișată față de suferințele Răsăritului. Numeroase erau dovezile indiferenței Apusului la atrocitățile noilor stăpîni ai Răsăritului, atmosferă care îl determină să-și prețuiască destinul de exilat și de om liber. Atunci, în iulie 1957, a realizat, încă o dată că, "fraternitatea virilă dintre noi și destinul nostru, ce trebuie convertit în libertate, nu e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Contabili, ofițeri și doctori pentru boli,/ Dar nu avem nevoie de prea mulți învățați.// Mai multă carte duce, precît văd,/ La lipsă de respect și, la tot pasul,/ Cobesc golanii-a moarte și prăpăd,/ Decum își vîră-n treaba noastră nasul.// Stăpînii țării sîntem noi, moșierii,/ Că țara-i împărțită între noi./ Să vie să ne-arate hotarele puterii/ Și legea datoriei obștești niște puțoi?// Le-am dat învățături, ca să ne fie/ În slujbă, de folos și devotați./ Să ție fiecare de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
contribui prin creația literară la măreața operă de educare moral-politică, estetică a oamenilor, de a ajuta și grăbi desfășurarea proceselor adînci de transformare sufletească a lor, de făurire a conștiinței omului nou, constructor și fiu al epocii socialiste, liber și stăpîn pe soarta sa. Pentru realizarea acestor opere, Uniunea Scriitorilor este datoare să folosească toate mijloacele de care dispune pentru a înlesni scriitorilor cunoașterea nemijlocită și profundă a vieții, a realităților noi, socialiste, participarea lor la viața obștească a țării, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
literaturii realiste. Ne-a împăcat cu marile valori ale literaturii clasice. Dar mai ales, și încă o dată nu-i vom putea mulțumi îndeajuns, partidul ne-a înarmat cu o busolă care nu greșește niciodată: învățătura marxist-leninistă. Partidul ne-a făcut stăpînii unei metode științifice de creație: metoda realismului socialist. Partidul ne-a învățat încă din anii ilegalității să iubim, să prețuim comoara literaturii sovietice. Partidul a scos de sub colbul uitării tezaurul literaturii noastre clasice". Se alătură lui Zaharia Stancu și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Să cităm cîteva versuri semnate de Nina Cassian, din epoca stalinismului în floare cînd cînta Sfîrșitul plusvalorii: "Cîndva, într-un veac de mult apus, / ultimii proletari din lume au spus / către ultimul patron: "Uzina ne-aparține!"/ Și s-au făcut stăpîni. Și-au stăpînit-o bine. Tabloul mai păstrează amprentele culorii. / Priviți, urmași, sfîrșitul plusvalorii". Sfîrșitul profetizat al plusvalorii nu va fi o piedică în a deveni rezidentă în SUA. Cu cîțiva ani în urmă, Ov. S. Crohmălniceanu proceda și el la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bolșevic, pe ocupantul sovietic. Dar nimic, sau oricum mult diminuat în amploare, nu s-ar fi întîmplat dacă toți cei implicați în mecanismul ticăloșit al terorii l-ar fi sabotat, ori ei s-au arătat prea adeseori mai zeloși decît stăpînii. În Arhipelagul Gulag, Alexandru Soljenițîn pledează, cum e firesc, pentru un proces al comunismului și argumentează: "Din vremuri imemoriale, ideea pe care oamenii și-o formează despre dreptate este alcătuită din două jumătăți: virtutea triumfă, iar viciul este pedepsit. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]