15,436 matches
-
fi fost vechiul donjon al cetății și turnul din partea de est) sunt refolosite, fiind anterioare. Cele mai înalte turnuri ating o înălțime de 25 metri. Cele mai groase ziduri sunt cele din partea de vest, cele din partea dinspre Nistru fiind mai subțiri. Pe unele porțiuni, zidurile sunt străpunse de metereze, mai puțin în partea dinspre râul Nistru. În interiorul cetății se află diverse construcții, dintre care menționăm: Din secolul al XVIII-lea datează o fortificație turcească bastionară, care înconjoară cetatea lui Ștefan cel
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
și liberal, în timp ce Alexandra era conservatoare și mai degrabă înalt spiritualizată. Deși temperamente lor erau diferite, ambii aveau în comun intersul față de muzică și le plăcea să cânte în duet la pian. Constantin era captivat de frumusețea Alexandrei: era înaltă, subțire și atractivă. Curând era nerăbdător să se căsătorească cu ea "" Nu știu ce se întâmplă cu mine. Este ca și cum aș fi o persoană complet nouă. Un singur gând am, o sigură imagine îmi umple ochii: pentru totdeauna, ea și numai ea, îngerul
Alexandra de Saxa-Altenburg () [Corola-website/Science/316523_a_317852]
-
endocrinologică. Dan Setlacec a fost cel mai complex chirurg al epocii sale, întrucât a abordat, practic, toată gama intervențiilor cunoscute în chirurgia generală. Astfel, în clinica condusă de el s-au efectuat intervenții pe glanda tiroidă, pe esofag, stomac, intestin subțire și gros, rect, ficat, pancreas, glande suprarenale, splină și sistem port, glandă mamară, ovar. În fiecare an se efectuau peste 2.000 de intervenții chirurgicale, în cea mai mare parte de chirurgie majoră. Contribuțiile teoretice ale lui Dan Setlacec și
Dan Setlacec () [Corola-website/Science/316673_a_318002]
-
mare pigmeu "Hippocampus satomiae") până la 65 cm (acul de mare australian "Leptoichthys fistularius"). Acele de mare (subfamilia "Syngnathinae") au o lungime totală de 2,5-65 cm, iar căluții de mare (subfamilia "Hippocampinae") 1,4-20 cm. Corpul este alungit, neînalt și subțire, cu o înfățișare foarte variată. La acele de mare ("Syngnathinae") corpul este foarte alungit, având forma unui ac gros, capul este dispus în prelungirea axei trunchiului, iar coada este neprehensilă. La căluții de mare ("Hippocampinae") capul este îndoit în direcția
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
în struguri se acumulează proporții reduse de zaharuri, dar cu conținuturi ridicate în aciditate. în celebra podgorie franceză Cognac se folosesc în principal soiurile Folle Blanche, Saint Emillion și Colombard, care dau vinuri cu grad alcoolic scăzut, foarte acide și subțiri sub raportul extractivității. În România zonele viticole și soiurile potrivite în această direcție s-au dovedit a fi: Odobești și Panciu cu soiurile Plăvaie și Galbenă de Odobești; zona Sibiului și podgoria Apold cu soiurile Fetească regală, Iordană; Drăgășani cu
Coniac () [Corola-website/Science/316816_a_318145]
-
uneori ceva artistic. Cu toate că stilurile moderne de cântat la biwa sunt caracterizate de folosirea plectrului mai sus, unde nu este placa de protecție, din tradiționalism, toate biwele au bachimen-ul în același loc, adică aproape de căluș. Plectrul ("bachi") este mic și subțire, deseori rotunjit, făcut din cimișir sau fildeș. Biwele moderne au 5 sau mai multe taste, iar unele au coarda a patra dublă. Tastele sunt ridicate 4 cm de gât, acest lucru dând posibilitatea ca notele să fie întinse cu câteva
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]
-
Hymen (grecește ὑμήν "piele, pieliță", latină "hymen vaginae") denumește o membrană subțire care acoperă parțial deschiderea vaginală umană. În stadiile incipiente ale genezei fetale, vaginul nu prezintă deschidere. ul se dezvoltă dintr-un strat subțire de țesut, care separă vaginul de sinus urogenitalis și se formează din celule ale sinusului și ale
Himen () [Corola-website/Science/315020_a_316349]
-
Hymen (grecește ὑμήν "piele, pieliță", latină "hymen vaginae") denumește o membrană subțire care acoperă parțial deschiderea vaginală umană. În stadiile incipiente ale genezei fetale, vaginul nu prezintă deschidere. ul se dezvoltă dintr-un strat subțire de țesut, care separă vaginul de sinus urogenitalis și se formează din celule ale sinusului și ale vaginului. În cele mai multe cazuri, himenul se deschide încă înainte de naștere. Marimea și forma himenului diferă mult între femei. Unele din formele cele mai
Himen () [Corola-website/Science/315020_a_316349]
-
în timp ce în porțiunea medială ligatura este practic fără urmări urologice. Tractul gastrointestinal se dezvoltă din cele trei porțiuni ale tubului digestiv embrionar: din intestinul anterior se dezvoltă gura, esofagul, stomacul, duodenul și aparatul biliar; din intestinal mijlociu se dezvoltă intestinul subțire și gros (până la jumătatea distală a transvesului. Colonul descendent, colonul sigmoid și rectul se dezvoltă din intestinul embrionar posterior. Partea distală a acestuia se termină într-un fund de sac (cloaca); alantoida se deschide în partea anterioară a acestui fund
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
limbaj. Prin mezorect se înțelege țesutul adipos care înconjoară rectul, circumscris de fascia proprie și care corespunde câmpului inițial de diseminare a cancerului rectal (64). Fascia care circumscrie rectul oferă în cursul disecției un plan relativ avascular (un strat foarte subțire de țesut lax dispus între stratul parietal și cel visceral al fasciei pelvine); respectarea acestui plan reconciliază imperativul oncologic al operației cu păstrarea funcției genito-urinare; acest plan este denumit patetic de Heald “planul sacru” al disecției chirurgicale (2); Skandalakis propune
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
piesa de rezecție are mezorectul cu suprafața neregulată, cu pierderi de peste 5 mm profunzime din țesutul adipos; marginea distală a mezorectului se termină în formă de con. A treia situație este disecția în planul muscularei proprii a rectului; mezorectul este subțire și prezintă defecte profunde care ajung până la musculară; marginea radială de rezecție este neregulată, pe alocuri apărând musculara rectului. Prezervarea inervației pelvine este posibilă în stadiile T1-T3 ale cancerului rectal; în funcție de satisfacerea acestui obiectiv se descriu patru tipuri de operații
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
fascia Denonvilliers, dar nu este atât de evident ca în porțiunea laterală și posterioară a rectului. Planul extramezorectal implică rezecția fasciei Denonvilliers; prostata și veziculele seminale se vizualizează anterior, dar riscul lezării nervilor cavernoși este ridicat. Întrucât mezorectul anterior este subțire, Heald (84) pledează pentru efectuarea sistematică - din considerente oncologice - a disecției anterior de fascia Denonvilliers. Riscul cel mai mare de recidivă locală îl au însă tumorile situate la nivelul peretelui anterior al rectului (85). Ca urmare este justificată opinia unor
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
în loc. Această deprindere este folosită de ornitologii ce se ocupă de salvarea speciei, care „fură” de fiecare dată oul din cuib punându-l în incubator, crescând astfel rata de reproducere a condorilor. Puii abia eclozați sunt acoperiți de un strat subțire de puf, care se păstrează până când aceștia ating dimensiunile unui matur. S-a observat că puii de condor își recunosc mama în orice obiect pe care-l văd îndată după naștere, de aceea îngrijitorii de la ferme și grădini zoologice au
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
Această detectare de cantități extrem de mici de spini electronici neîmperecheați face ca tehnica RES să fie extrem de utilă în studiul radicalilor liberi in chimie, ionilor paramagnetici in chimia fizică, diferitelor efecte biochimice și biofizice în medicină și fiziologie. În straturi subțiri la temperaturi joase și în sisteme feromagnetice de sticle metalice (de exemplu in sticle metalice de FeB, CoP, FeNiPB, ș.a.m.d) se observă spectre asemănătoare spectrelor de rezonanța feromagnetică (SRF) ale feromagneților masivi; însă în cazul sticlelor metalice feromagnetice
Rezonanță electronică de spin () [Corola-website/Science/315189_a_316518]
-
de sticle metalice (de exemplu in sticle metalice de FeB, CoP, FeNiPB, ș.a.m.d) se observă spectre asemănătoare spectrelor de rezonanța feromagnetică (SRF) ale feromagneților masivi; însă în cazul sticlelor metalice feromagnetice cum ar fi FeB și al straturilor subțiri cu electroni neîmperecheați aceste rezonanțe sunt produse de unde de spin excitate la rezonanță (feromagnetică) de microunde (USERF;FSWR))—care au dependențe de temperatură foarte diferite de cele ale corpurilor masive de feromagneți. Această detectare de cantități extrem de mici de spini
Rezonanță electronică de spin () [Corola-website/Science/315189_a_316518]
-
17-18 m, dar sunt rar întâlnite. Greutatea medie este de 30 t, iar cea maximă — 48 t. Dintre toate balenele brăzdate, cele cu cocoașă dispun de cel mai gros strat de grăsime raportat la dimensiunile corpului, care e totuși mai subțire decât la balena albastră. În afară de mărime, singura deosebire dintre masculi și femele este forma zonei uro-genitale: femelele au o proeminență emisferică cu diametrul de aprox. 15 cm la capătul căilor genito-urinare. Balena cu cocoașă se deosebește de celelalte balene brăzdate
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
un număr variabil de dinți. Funcția lor constituie fărâmițarea hranei. În plus, masculii posedă pe chelicere un organ suplimentar - flagelul, care servește drept organ de acuplare. La frecarea chelicerelor se produce un sunet asemănător șuieratului, numit stridulație. "Pedipalpii" sunt, comparativ, subțiri formați din șase articole. Prezintă o umflatură terminală adezivă, folosită de solifuge la reținerea prăzii. Pedipalpii funcționează și ca organe senzitive, poartă chemo- și mecanoreceptori. Ultimul articol posedă ventuze cu ajutorul cărora solifugele urcă pe suprafețe verticale. "Membrele locomotoare" sunt compuse
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
organe senzitive, poartă chemo- și mecanoreceptori. Ultimul articol posedă ventuze cu ajutorul cărora solifugele urcă pe suprafețe verticale. "Membrele locomotoare" sunt compuse din 6 - 7 articole: coxă, trohanter, femur, tipsie, tibie, bazitars (tibiotars sau metatars) și tars. Prima pereche este mai subțire, fiind utilizată ca antene tactile, celelalte posedă gheare pe ultimul articol. Pe a patra pereche de picioare sunt niște structuri numite "maleole", cu rol tactil și senzitiv. Opistosoma este mai slab chitinizată, păroasa. Ventral, pe primul segment opistosomal se observă
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
și de păstrare a evidențelor pentru aeronautică și astronautică. Denumirea vine de la Theodore von Kármán, (1881-1963), un inginer maghiaro-american și fizician, care a lucrat în domeniul aeronauticii și astronauticii. El a calculat primul la ce altitudine atmosfera Pământului devine prea subțire pentru vehiculele aeronautice, determinând astfel limita la care ele mai pot zbura. Totodată, la această altitudine, există o creștere bruscă a temperaturii atmosferice și o interacțiune cu radiația solară.
Linia Kármán () [Corola-website/Science/318619_a_319948]
-
lemn din Boroșești este construită din bârne masive de brad și grinzi orizontale din lemn, cioplite din material brut și îmbinate direct prin cioplire în rame formate din stâlpi și grinzi. Interiorul a fost placat cu un strat de scânduri subțiri, iar tavanul este din scânduri groase din lemn de brad. În secolul al XX-lea, pereții de lemn au fost tencuiți și văruiți (inițial cu alb, iar apoi cu kaki). Lăcașul de cult este așezat pe o temelie din piatră
Biserica de lemn din Boroșești, Iași () [Corola-website/Science/318690_a_320019]
-
cadru metalic de susținere și strânse cu buloane. Fiecare pereche de plăci alăturate formează un canal de curgere, astfel încât în două canale adiacente sensul de curgere al celor două fluide este întotdeauna în contracurent. Plăcile sunt executate din foi metalice subțiri, din oțeluri inoxidabile, și sunt prevăzute cu ondulații realizate prin presare, atât pentru mărirea rigidității, cât și pentru îmbunătățirea transferului termic prin mărirea turbulenței fluidelor. Etanșarea între plăci împiedică amestecul agenților termici și scurgerea acestora spre exterior și se realizează
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
au dus la fisurarea puternică a fundațiilor în plan longitudinal. Biserica de lemn din Ipatele este construită în totalitate din cununi orizontale de bârne masive de stejar, cioplite și îmbinate direct. Interiorul a fost placat cu un strat de scânduri subțiri, iar tavanul este din dulapi de stejar cioplit, finisate cu nervuri. Pereții interiori sunt străbătuți de brâie decorate în formă de frânghie răsucită și au grinzi cu înflorituri. În secolul al XX-lea, pereții exteriori de lemn au fost placați
Biserica de lemn din Ipatele () [Corola-website/Science/318754_a_320083]
-
2.5 kg. Dacă inginerii s-au gândit să întrebuințeze acest material în izolarea conductelor de petrol și cizmarii în confecționarea branțurilor pentru încălțăminte, alpinista britanică Anne Parmenter a escaladat muntele Everest fiind încălțată cu ghete căptușite cu un strat subțire de aerogel; declarația sa de după expediție a fost: “singura problemă a fost că îmi era foarte cald la picioare, ceea ce, de fapt, nu este o problemă atunci când ești alpinist”. De asemenea, designerul Hugo Boss a testat calitățile aerogelului pentru o
Aerogel () [Corola-website/Science/318802_a_320131]
-
construind un balon din materialele existente în acea vreme. Aparatul a zburat doar 2 minute, însă cercetătorii sunt sceptici privind aceasta teorie deoarece nu s-au găsit dovezi care să o susțină. Potrivit lui William E. Shawcross, oamenii au înlăturat „învelișul subțire și brun al suprafaței”, călcând pe el. Englezul Tony Morrison (realizator de filme și explorator) a demonstrat că se pot realiza linii drepte cu ajutorul câtorva țăruși, cotidianul "Time" afirmând că traiectoria geoglifelor din Nazca era deviată la interval de câțiva
Liniile Nazca () [Corola-website/Science/318877_a_320206]
-
echivalent de celule. Dacă acest echilibru este tulburat pot avea loc două eventualități: Celulele mucoasei intestinale sunt într-o reînnoire perpetuă (cu o durată de viață de câteva zile) și migrează din zona profundă a criptelor către vârful vilozităților intestinului subțire, unde asigură funcția de absorbție a substanțelor nutritive. Ulterior ele se detașează și declanșează un fenomen apoptoic particular, numit "anoikis", datorită pierderii contactului celulă-celulă sau celulă-matrice extracelulară. Acinii glandelor mamare, după perioada de alăptare, în absența menținerii unui semnal de
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]