15,959 matches
-
ca în insulele dialectale arhaice din Câmpia Transilvaniei. Apare și trecerea de la [ɒ] la [o], ca în dialectele secuiești. Sunt însă și trăsături fonetice specifice dialectelor din Moldova: În domeniul morfologiei se remarcă o serie de arhaisme, mai ales la verb: Câteva particularități sintactice: Lexicul din Moldova se caracterizează prin lipsa cuvintelor intrate în limba maghiară în perioada „înnoirii limbii” (secolul al XIX-lea), prin prezența multor cuvinte formate pe teren propriu și prin numeroase împrumuturi din limba română. Lexicul ceangăiesc
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
l/ la sfarsitul formei de nominativ singular a substantivelor masculine după /o/ este comună cu standardul sârbesc: "șo" ( "șo", "sol") „sare”. În unele graiuri, grupul vocalic "ao", prezent, de exemplu, la sfârșitul formei de masculin singular a participiului activ al verbelor, se reduce la "a", iar în alte graiuri la "o": "reka șam", respectiv "reko șam" vs. "rekao șam" „am spus”. Aceste fenomene sunt limitate teritorial și nu sunt normate. se scrie cu alfabetul chirilic și cu cel latin, ceea ce se
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
și sintaxa limbii muntenegrene standard are doar câteva particularități față de standardele din restul diasistemului (vezi Limba sârbă. Gramatică). Unele forme specifice decurg din frecvență mai mare în muntenegreană a grupului "ije". Prin urmare, ca forme negative de indicativ prezent ale verbului "biți" „a fi” sunt normate numai formele cu "ije": "nijesam" ( și "nisam") „(eu) nu sunt”. De asemenea, forma de dativ-instrumental-locativ plural la toate genurile a adjectivelor, pronumelor și numeralelor în care apare grupul "ije", este normata alături de cea, mai frecventă
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
debut matur"”, România Liberă, 1978 mai 10; · Deaconescu, Ion „"Pentru dreptate se aprinse focul"”, Înainte, 1978 martie 22; „"O poezie manifest"”, Flacăra, 1978, nr. 14, pag. 7; · Duțescu Mihai „"Poezie evocatoare"”, Ramuri, 1978, nr. 5, pag. 6; · Petrache Ion, „"Frumusețea verbului"”, Săptămâna, 1978 nr. 386, pag.7; · Stan, Constantin, „"Poezia sincerității"”, Scânteia tineretului, 1978 aprilie 24; · Ulici Laurențiu, „"Evocare și notație"”, România Liberă, 1978 nr. 14, pag. 11; · Băileșteanu, Fănuș, „"Căldura vieții"”, România Literară”, 1979, nr. 17, pag. 11; · Bălan, Ion
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
profesorii universitari H. Clegg și W. C. Fails din Utah, SUA. Lucrarea este folosită ca sursă de bază la mai multe universități americane. Este membru în numeroase asociații științifice internaționale dintre care enumerăm: ISPhS, AILA, GAL, Ph.S. of Japan, Balkanrom, Verb. etc. A prezentat lucrări științifice la peste 40 de congrese internaționale de profil. Ana Tătaru a predat timp de 12 ani la Universitatea din Cluj și cinci ani la Universitatea din Mannheim. Este autoare a peste 100 de lucrări științifice
Livia Ana Tătaru () [Corola-website/Science/306234_a_307563]
-
de asemenea, "facilitează" mișcarea dorită cât se poate de mult, prin minimizarea fricțiunii. îi au o clasificare vastă, în concordanță cu tipul de activitate, mișcările permise sau cu direcțiile încărcăturilor (forțelor) aplicate elementelor. Termenul englez "bearing" ( rulment ) este derivat din verbul "to bear"(a suporta/susține); un rulment(bearing) fiind acel element mecanic ce permite unei componente să o susțină ( suporte ) pe o alta. Cei mai simplii rulmenți sunt suprafețe de sprijin, tăiați sau formați dintr-o bucată, cu grad de
Rulment () [Corola-website/Science/304837_a_306166]
-
uniunea lingvistică balcanică. Morfemul specific al conjunctivului românesc este conjuncția "să". În afară de "să", la acest timp conjunctivul mai are ca morfem desinența persoanei a treia singular și plural, care provoacă și schimbări fonetice în sufixul pe care il au unele verbe. La celelalte persoane sunt aceleași desinențe că la prezentul indicativ. Exemple: Acest timp are particularitatea de a nu avea forme variabile după persoană. Dacă verbul nu are subiect exprimat, persoana trebuie să reiasă din context. Structura să este: conjuncția "să
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
singular și plural, care provoacă și schimbări fonetice în sufixul pe care il au unele verbe. La celelalte persoane sunt aceleași desinențe că la prezentul indicativ. Exemple: Acest timp are particularitatea de a nu avea forme variabile după persoană. Dacă verbul nu are subiect exprimat, persoana trebuie să reiasă din context. Structura să este: conjuncția "să" + verbul auxiliar "fi" (la infinitiv fără prepoziția "a") + participiul invariabil al verbului de conjugat: ul exprimă în general o acțiune, o întâmplare sau o stare
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
La celelalte persoane sunt aceleași desinențe că la prezentul indicativ. Exemple: Acest timp are particularitatea de a nu avea forme variabile după persoană. Dacă verbul nu are subiect exprimat, persoana trebuie să reiasă din context. Structura să este: conjuncția "să" + verbul auxiliar "fi" (la infinitiv fără prepoziția "a") + participiul invariabil al verbului de conjugat: ul exprimă în general o acțiune, o întâmplare sau o stare virtuală, adică realizabila sau posibilă. Astfel, poate fi vorba de o acțiune dorită, preferata, permisă, cerută
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
Acest timp are particularitatea de a nu avea forme variabile după persoană. Dacă verbul nu are subiect exprimat, persoana trebuie să reiasă din context. Structura să este: conjuncția "să" + verbul auxiliar "fi" (la infinitiv fără prepoziția "a") + participiul invariabil al verbului de conjugat: ul exprimă în general o acțiune, o întâmplare sau o stare virtuală, adică realizabila sau posibilă. Astfel, poate fi vorba de o acțiune dorită, preferata, permisă, cerută, recomandată, necesară, obligatorie etc., în propoziție pozitivă, dar verbul poate fi
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
invariabil al verbului de conjugat: ul exprimă în general o acțiune, o întâmplare sau o stare virtuală, adică realizabila sau posibilă. Astfel, poate fi vorba de o acțiune dorită, preferata, permisă, cerută, recomandată, necesară, obligatorie etc., în propoziție pozitivă, dar verbul poate fi și negat. În propoziție principala, conjunctivul are ca valori specifice exprimarea unei urări (Să-ți fie de bine!"), a protestului sau a indignării ("Eu să fac așa ceva?!"), a dilemei: Să merg sau nu?" Valorile sale nespecifice sunt în
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
Pleacă imediat!"), cea de prezumtiv ("Așa să fie?" = "Așa o fi?") și cea de optativ: "Numai să fiu sănătos!" = "Numai de-aș fi sănătos!" Valorile specifice ale conjunctivului se manifestă cel mai pregnant în propoziție subordonată, ceea ce exprimă depinzând de verbul sau regent: Și în propoziție subordonată conjunctivul poate avea valori nespecifice: În cazul unor verbe regente există concurența între conjunctiv și indicativ. Este vorba de verbe care exprimă: Verbul la conjunctiv poate fi predicat în mai multe tipuri de propoziții
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
Numai să fiu sănătos!" = "Numai de-aș fi sănătos!" Valorile specifice ale conjunctivului se manifestă cel mai pregnant în propoziție subordonată, ceea ce exprimă depinzând de verbul sau regent: Și în propoziție subordonată conjunctivul poate avea valori nespecifice: În cazul unor verbe regente există concurența între conjunctiv și indicativ. Este vorba de verbe care exprimă: Verbul la conjunctiv poate fi predicat în mai multe tipuri de propoziții. Propozițiile principale în care se găsește pot fi exclamative sau interogative, pozitive sau negative. ul
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
ale conjunctivului se manifestă cel mai pregnant în propoziție subordonată, ceea ce exprimă depinzând de verbul sau regent: Și în propoziție subordonată conjunctivul poate avea valori nespecifice: În cazul unor verbe regente există concurența între conjunctiv și indicativ. Este vorba de verbe care exprimă: Verbul la conjunctiv poate fi predicat în mai multe tipuri de propoziții. Propozițiile principale în care se găsește pot fi exclamative sau interogative, pozitive sau negative. ul poate fi predicatul oricărei propoziții subordonate necircumstanțiale, în afară de cea de agent
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
manifestă cel mai pregnant în propoziție subordonată, ceea ce exprimă depinzând de verbul sau regent: Și în propoziție subordonată conjunctivul poate avea valori nespecifice: În cazul unor verbe regente există concurența între conjunctiv și indicativ. Este vorba de verbe care exprimă: Verbul la conjunctiv poate fi predicat în mai multe tipuri de propoziții. Propozițiile principale în care se găsește pot fi exclamative sau interogative, pozitive sau negative. ul poate fi predicatul oricărei propoziții subordonate necircumstanțiale, în afară de cea de agent, dar cunoaște mai
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
ultimele două fiind folosite aproape exclusiv în limba literară cu tendința clasică. Majoritatea utilizărilor sale sunt asemănătoare cu ale conjunctivului românesc, dar are și unele pe care acesta nu le posedă, de exemplu exprimarea predicatului propoziției completive indirecte al carei verb regent exprimă o afirmație incertă ("Je doute qu’îl vienne" „Mă îndoiesc că va veni”) sau al propoziției circumstanțiale concesive: "Bien qu’îl soit malade,..." „Deși este bolnav,...”. O altă deosebire este că în franceză nu se folosește subordonată cu
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
că va veni”) sau al propoziției circumstanțiale concesive: "Bien qu’îl soit malade,..." „Deși este bolnav,...”. O altă deosebire este că în franceză nu se folosește subordonată cu predicatul la subjonctiv atunci cand acțiunea subordonată are subiectul identic cu cel al verbului regent, ci complementul la infinitiv: "Je veux partir demain" „Vreau să plec mâine”. În limba engleză, modul numit "subjunctive" este identic la prezent că forma cu infinitivul fără "to". Este relativ rar folosit cu valori asemănătoare celor ale conjunctivului românesc
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
cu infinitivul fără "to". Este relativ rar folosit cu valori asemănătoare celor ale conjunctivului românesc, mai mult în registrul de limbă elevat, si mai mult în engleză americană decât în cea britanică. În această din urmă este preferată folosirea unui verb modal urmat de infinitiv sau a formei de indicativ. Exemple: De asemenea, construcțiile cu infinitivul sunt preferate față de cele cu subjonctivul când regenta este o expresie verbală impersonala cu un adjectiv: "It is important that an exact record be kept
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
exprimate de prezentul indicativului cu conjuncția "da" corespunzătoare lui "să", în gramaticile lor nefiind luat în seamă un mod conjunctiv. Standardul limbii croate prezintă o preferință pentru infinitiv în exprimarea acțiunilor subordonate care au același subiect identic cu cel al verbului regent, iar cel al limbii sârbe pentru subordonată cu "da" în aceeași situație, trăsătură comună cu cea a limbilor din uniunea lingvistică balcanică. Croată admite infinitivul ca alternativă la subordonată și pentru exprimarea acțiunii subordonate cu subiect diferit de cel
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
iar cel al limbii sârbe pentru subordonată cu "da" în aceeași situație, trăsătură comună cu cea a limbilor din uniunea lingvistică balcanică. Croată admite infinitivul ca alternativă la subordonată și pentru exprimarea acțiunii subordonate cu subiect diferit de cel al verbului regent. Exemple:
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
au fost contestate și declarate neconstituționale (abrogate) sau înlocuite cu legislație diferită. În alte părți, folosirea termenului legal sodomie este restrânsă la cazurile de viol unde penetrarea a avut loc. Multe cuvinte înrudite în alte limbi, precum în franceză "sodomie" (verb sodomiser), spaniolă "sodomía" (verb sodomizar) sau portugheză "sodomia" (verb sodomizar), sunt folosite exclusiv pentru a desemna sex anal penetrativ, cel puțin de la începutul secolului al XIX-lea. În aceste limbi, termenul este vernacular (în alte culturi are sens strict legal
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
declarate neconstituționale (abrogate) sau înlocuite cu legislație diferită. În alte părți, folosirea termenului legal sodomie este restrânsă la cazurile de viol unde penetrarea a avut loc. Multe cuvinte înrudite în alte limbi, precum în franceză "sodomie" (verb sodomiser), spaniolă "sodomía" (verb sodomizar) sau portugheză "sodomia" (verb sodomizar), sunt folosite exclusiv pentru a desemna sex anal penetrativ, cel puțin de la începutul secolului al XIX-lea. În aceste limbi, termenul este vernacular (în alte culturi are sens strict legal); cuvântul sex este de
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
cu legislație diferită. În alte părți, folosirea termenului legal sodomie este restrânsă la cazurile de viol unde penetrarea a avut loc. Multe cuvinte înrudite în alte limbi, precum în franceză "sodomie" (verb sodomiser), spaniolă "sodomía" (verb sodomizar) sau portugheză "sodomia" (verb sodomizar), sunt folosite exclusiv pentru a desemna sex anal penetrativ, cel puțin de la începutul secolului al XIX-lea. În aceste limbi, termenul este vernacular (în alte culturi are sens strict legal); cuvântul sex este de obicei asociat cu consimțământ și
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
mari te vom cinsti. Cetate ești, noi bravii cetățeni, Pămînt al gloriei Briceni! </poem> 2 <poem> Pentru oricine-a îndrăznit Cu gînd hain să vină-aici Găseam și spadă și cuvînt Tăios ca lama unui brici. </poem> 3 <poem> Lumina verbului matern Din moși strămoși, din tată-n fiu, Ne-a fost lăsată s-o păzim Cu trandafirul purpuriu. </poem> Refren <poem> Vei fi mereu sub cerul înalt La pieptul țării diamant. Cetate ești, noi bravii cetățeni, Pămînt al gloriei Briceni
Briceni () [Corola-website/Science/305585_a_306914]
-
În lingvistică, aspectul și modul de acțiune, pentru cel din urmă termen fiind folosit și termenul german Aktionsart, indeferent de limba lucrării de specialitate, sunt categorii gramaticale ale verbului despre care nu există unitate de vederi în gramaticile diferitelor limbi și uneori nici printre lingviștii care se ocupă de aceeași limbă. Unii folosesc numai noțiunea de aspect și includ printre aspecte ceea ce alții consideră moduri de acțiune. Alți lingviști
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]