16,454 matches
-
cel care spune cu "durere" că poporul român nu are niciun destin. "Ciocoismul" alterează totul prin indiferență. Fie că este om de afaceri sau funcționar de stat, abia dacă vei reuși să-i smulgi o vorbă, sau doamne - ferește, un zâmbet. El este permanent preocupat, "are treabă", "nu intră în cârciumi" și nu-i suportă pe români. Ciocoiul își urăște conaționalii și nu se simte bine în preajma lor. Se ferește, de fapt, de vreo vorbă, de un gest care să-l
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
să ne cristalizăm gândurile: un singur ideal - Basarabia românească. Un singur scop - demolarea teoriei celor două limbi și popoare. O singură lozincă - dreptate pentru românii de pretutindeni! Alexandru vorbise precipitat, ca totdeauna, dar În sfârșit s-a domolit. Avea un zâmbet de satisfacție, și cred Într-adevăr că Îl durea pieptul, căci apăsa mereu cu mâna În partea stângă, sub coaste. Continuă apoi, cu o voce liniștită: - L-am Întâlnit pe profesorul Vasile Harea. El Își scrie memoriile, și e bine
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Livada de vișini"): "Un om mare și deștept, atent la tot ce se petrece în juru-i, a trecut pe lângă această gloată plictisitoare și cenușie de oameni neputincioși, s-a uitat la acești locuitori plicticoși ai planetei sale și, cu un zâmbet trist, cu un ton de imputare blândă, dar adâncă, și cu tristețe deznădajduită pe chip și în inimă, le-a spus cu glas frumos și sincer: "Urât mai trăiți, domnilor!". Oameni mărunți, cu suflete de nimic, abia târându-și zilele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în activitatea noastră pe doleanțele elevilor, dorindu-ne să creăm o comunitate școlară care își cunoaște și își valorifică tradițiile, învață prin cooperare, stimulează participarea și are o imagine proprie. La nivelul școlii s-au derulat următoarele proiecte: 2004 2007 "Zâmbet de copil", "Copiii, comoara cea mai de preț a lumii", "Sanitarii pricepuți", "Să condamnăm violența!" (Activități:"Bunul și răul samaritean din noi și de lângă noi"; "Drogurile moarte albă"; "Dialog fără rezerve") " Din suflet, pentru voi!" (Activități: "Moș Crăciun nu are
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2953]
-
a capturat pe împărat și pe frumoasa capricioasă ce a fost luată ca sclavă, după unele surse, a fost omorâtă. Se spune că, după acest incident, dinastia Zhou a căzut și de atunci a rămas butada un imperiu pentru un zâmbet. Capitala a fost mutată de la Xian la Luoyang. Sapho (? 625-580 î.H.) Legende și anecdote învăluie în mister biografia poetei Sapho. Date cu privire la viața și opera ei se află în relatările geografului Strabon, ale lui Plutarh, ale lui Ovidiu, în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu caracterul lor. Glycera (cea dulce, cu lipici) se plânge prietenei sale experimentate, Thais (poartă numele celebrei curtezane ce a fost în compania lui Alexandru Macedon) că i-a fost subtilizat partenerul de către Gorgona (ochioasa), o femeie înaltă și cu zâmbet ademenitor a cărei mamă este o vrăjitoare cunoscută. Thais o consolează, spunându-i să se gândească la alt partener și să-și amintească de faptul că și ea a înlocuit-o pe altă curtezană. Philinna (iubita) este o naivă ce
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Plătesc repede suma cerută dinainte și, pe patul cald încă de trupul predecesorului lor, săvârșesc în zadar, marele, sublimul act al naturii, actul concepției. Cum răspund femeile? Iar femeile se lasă, cu gesturi studiate de profesioniste, cu vorbe și cu zâmbete totdeauna aceleași, cu o indiferență de mașini. Ele satisfac poftele primului mascul, ale celui de al doilea, al treilea, al patrulea, al zecelea, dacă își așteaptă rândul. Alungate de societate, blestemate de neamurile lor, victime ale temperamentului social, bălți pentru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
campanie finanțată de Comunitatea europeană, exploatează aceeași structură: T78 De ce portocalele sîngerii sînt ideale pentru snack-uri? Pentru că atît pulpa, cît și sucul portocalelor sîngerii au un gust irezistibil. Acasă, la birou, la plimbare, ele vă aduc pe buze un zîmbet însorit. Presupoziția lui Q (T78) este următoarea: portocalele sîngerii sînt ideale pentru snack-uri. Sub această formă, foarte frecventă în publicitate, întrebarea nu are alt scop decît să aserteze indirect această presupoziție. Falsele întrebări din T3 și din T78 se
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de noiă SĂRUT Sărut cu buze umede Cerul dintre noi, Prin sânge-mi curge Glasul tău. Sărut fremătând Cerul dintre noi, Timpul dintre noi Și zbor ușor, Mă înalț, Apoi cobor Și sărut încet, Cu ochii înlăcrimați Privirea ta adâncă. Zâmbetul tău Îl sărut cu buze umede, Sărutul meu Te înlănțuie În pași de dans În cerul dintre noi, Pe timpul dintre noi. POT SĂ VĂD Pot să văd Dincolo de mine, În jurul meu. Dincolo de mine Plutesc ușor, Întind mâinile Spre tine Și-
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
petalele ofilite Ale trandafirilor însângerați Și am adormit apoi Pe aceeași parte Cu numele tău, Mi-am așezat inima În același loc Cu privirea ta. Am ales să nu cer Numai semne de întrebare Și am închis plânsul Într-un zâmbet. Acum, Altcineva...sunt eu! TE ROG SĂ NU... Te rog să nu rămâi Doar o iluzie. Să nu rămâi suspendat Între da și nu... Să nu mă părăsești Înainte de a mă cunoaște! Cu ochii tăi, Răscolește-mi sufletul Și rămâi
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
în mereu! DE CE PLÂNGI CATI?! Îmi strâng în priviri stele de argint și pulberi de rouă. De ce plângi, Cati?! Îmi adun în inimă durerea mută, încerc să-mi vindec rănile. De ce plângi, Cati?! Îmi amintesc de soare, de dimineți cu zâmbete, de lumină. De ce plângi, Cati?! De ce plângi, Cati când îți amintești, când strângi pulberi de rouă ?! De ce plângi, când te doare?! De ce plângi?! BELETRISTICĂ Nu mai plâng de un secol de durere și de un mileniu de istorie. Nu mai
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
afla între cuvinte Nedescifrate-n mod absurd În fraza gândului ce minte M-oi regăsi în sunet surd. De-o fi să știu să mă zidescă Voi învăța să Ă răstignesc! MI-AR PLĂCEAĂ. Mi-ar plăcea Să-mi transform Zâmbetul într-o petală De cuvânt absent, Să dau un nume viselor, Să pot număra Picături de ploaie Și Universul meu Să încapă într-un cuvânt. Mi-ar plăcea să iubesc Printre zbor de îngeriă Îngerii care plâng, Plâng pentru mine
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
consideră că femeile promovează mai ușor, deci, în opinia lor "nedrept". Ceilalți au impresia că femeile promovează mai greu decât bărbații pentru că familia le ocupă mai mult din timpul pe care l-ar putea aloca dezvoltării profesionale. Au altceva, un zâmbet, ceva, știu să se bage pe sub piele." "Femeile promovează mai ușor decât bărbații, părerea mea." "Bine, sunt multe joburi care cer disponibilitate la deplasări. Iar o femeie e mai puțin disponibilă la deplasări în momentul în care are și o
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
știau cum va urma viața lor. Nu credeau că, așa micuți fiind, nimeni din cei din jur nu le va mai întinde o mână, nimeni nu-i va mai alinta, nimeni nu-i va mai mângâia sau chema la masă. Zâmbetul lor copilăresc, fără doar și poate, nu era decât o chemare adresată celor mari, pentru a le călăuzi pașii. Din zâmbet a rămas doar o grimasă... O stare pe care mulți nu o cunosc și bine ar fi ca aceasta
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
întinde o mână, nimeni nu-i va mai alinta, nimeni nu-i va mai mângâia sau chema la masă. Zâmbetul lor copilăresc, fără doar și poate, nu era decât o chemare adresată celor mari, pentru a le călăuzi pașii. Din zâmbet a rămas doar o grimasă... O stare pe care mulți nu o cunosc și bine ar fi ca aceasta să stea ascunsă pe veci! Ținându-se de mână, parcă înlănțuiți în durerea lor, bat la o ușă, o singură ușă
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
undeva, pe aproape, poate pe sub o salcie pletoasă sau cine știe pe unde își face somnul de prânz. Lacurile poartă aceeași oglindă obosită ca și ieri. Malurile, secate de jur-împrejur, cu crăpături adânci și împrăștiate peste tot, par a fi zâmbetul hidos al unei vrăjitoare. Zarea este pierdută într-un nesfârșit de căldură. Ca și Mura, fetița de șase ani a bunicii. Cu lacrimile șiroind pe obraji, mai fierbinți ca picăturile de raze ce topeau pământul, Mura, eroina povestirii noastre, caută
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
ea. Ușa bunicii, fără trepte în fața ei, dădea aproape direct în grădinița cu flori. „Și ce frumos era așa!” Ca într-un vis, învăluit în lumina amurgului ce se ivea printre ferestrele mari ale încăperii de la etaj, apare un zâmbet, dar nu era ca zâmbetul mamei și nici ca cel al bunicii. Pe șira spinării simți ceva rece, iar în inimioara ei mică pătrunse dintr-o dată multă tristețe. Poate mai multă decât atunci când mama ei a plecat pentru totdeauna. Atunci
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
în fața ei, dădea aproape direct în grădinița cu flori. „Și ce frumos era așa!” Ca într-un vis, învăluit în lumina amurgului ce se ivea printre ferestrele mari ale încăperii de la etaj, apare un zâmbet, dar nu era ca zâmbetul mamei și nici ca cel al bunicii. Pe șira spinării simți ceva rece, iar în inimioara ei mică pătrunse dintr-o dată multă tristețe. Poate mai multă decât atunci când mama ei a plecat pentru totdeauna. Atunci, lângă ea, era bunica. Acum
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
și locul a intrat în uitare. Dragă prietene, dacă aș vrea să închei în nota lui Mariu Chicoș Rostogan, aș spune că am speranța să fi fost limpede până aici „reșpeckive esact”. Asta am spus-o pentru că îți și văd zâmbetul hâtru pe sub mustață și bănuiesc replica în spiritul lui Caragiale gata să-și ia zborul, pentru că te știu mare iubitor al meșterului... Aștept cu mare nerăbdare vești de la tine. Pe curând, dragă prietene. XVII Mă temeam, dragul meu, că prea
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
apare însă, parizianul fiind blazat în privința tuturor înfățișărilor posibile, decât atunci când e vorba de foarte rare curiozități vii279. Datorită determinărilor pe care le asociază substantivului, autorul face două lucruri în același timp: caracterizează un anumit obiect (în cazul de față, zâmbetul anumitor persoane într-un anumit loc), prezentându-l ca pe un exemplar dintr-o clasă pe care o reconstituie. Empatia ia forma înțelegerii culturale, a împărtășirii unui univers de stereotipuri. evocarea unei experiențe personale: aici, centrul deictic este un personaj
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
spital, adaptându-le la ortografia și gramatică limbii actuale, dar păstrând stilul original, care menține peste decenii parfumul acelei epoci. De asemenea, am păstrat termenii medicali de atunci, termeni care astăzi sunt căzuți În desuetudine și ar putea stârni doar zâmbete Înțelegătoare. (Dr. lustin Mihailov). În volumul de față, cu triste amintiri despre cele Întâmplate la Român În ziua de 3 iulie 1941, voi inseră mai Întâi, În chip de preambul, evenimentele petrecute la lași cu câteva zile mai Înainte. Așa cum
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
evenimentul! Fiecare și-a exprimat mulțumirea pentru invitație, În felul său. Eu am Îndrăznit să-l și felicit pe profesor pentru calmul de care a dat dovadă În acele momente atât de dramatice. În loc de răspuns, dumnealui a schițat doar un zâmbet fugitiv. Acesta a fost profesorul Alexandru Moruzi și În acest mod s-a lucrat la Spitalul „Caritatea" Într-o zi de război sub bombardament aerian rusesc. CAPITOLUL V PROFESORUL NICOLAE OBLU - CREATORUL ȘCOLII IEȘENE MODERNE DE NEUROCHIRURGIE LA IAȘI Profesorul
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
condusă de profesorul I. Goia, care era foarte pretențios și exigent. Majoritatea studenților după luarea acestui examen, mergeau la o biserică de la periferia Clujului, unde puneau lumânări pentru descărcarea și ușurarea lor sufletească. De asemenea, mi-amintesc cu emoție de zâmbetul ciudat al profesorului Goia, pentru că pe mulți studenți îi pica zâmbind. Îmi amintesc un caz: un coleg trebuia să determine la examen practic, matitatea cardiacă la o doamnă foarte bine. Bietul coleg s-a pierdut de emoție la un moment
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
pieptul ei alb o inimă ca o turtă dulce. Profesorul s-a uitat la student, apoi la ceea ce a desenat: nu e bine domnule coleg, mai lipsește ceva. Studentul se uită pierdut la profesor care tot el îi răspunde cu zâmbetul lui ciudat: Săgeata, domnule coleg. Profesorul a râs, dar studentul a căzut la examen. De aceea i se mai spunea în facultate profesor Goia Ivan cel Groaznic, dar după primul an de stagiu ca medic, la țară, la Grămești, mi-
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
biblic al intrării lui Iisus în Ierusalim. Și într-un caz și în altul, atmosfera pe care o creează credincioșii este una de-a dreptul impresionantă. Oamenii au uitat de urâțeniile vieții obișnuite, sunt prietenoși și cu sufletul larg deschis, zâmbetul blând înflorește pe chipurile lor, râd, își strâng mâinile, se îmbrățișează și își spun cuvinte alese, devenite urări tradiționale. Lumina Divină coboa- ră asupra lor, iar Dumnezeul tuturor le dă speranță nouă. De fiecare dată când ne aflăm la Brive
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]