17,970 matches
-
de poarta adversă, l-am bătut pe umăr pe portar, i-am șoptit ceva la ureche, am primit mingea de la un fundaș de-al nostru, am prins-o în mâini și imediat am aruncat-o în plasă. Când s-a aprins lumina, mingea zăcea în poarta adversă, toți spectatorii, absolut toți, urlau ca lupii în codru de bucurie că înscrisesem al douăzeci și doilea gol. Fotbaliștii de la Cioara Doicești se adunaseră grămadă în jurul arbitrului de centru protestând. Nea Fluieraș nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de marcaj arăta 40 0. Golul de onoare al adversarilor noștri a fost înscris în minutul nouăzeci și unu, dar arbitrul l-a anulat pe drept, fiindcă în mod oficial meciul se terminase. Din minutul o sută cinci mi-am aprins o țigară să mă relaxez. Arbitrul de centru, unchiul meu, își aprinsese și el țigara de nervos ce era că meciul parcă nu mai vroia să se încheie odată. Când fotbaliștii de la Cioara Doicești au părăsit terenul, bătuți măr, spectatorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
fost înscris în minutul nouăzeci și unu, dar arbitrul l-a anulat pe drept, fiindcă în mod oficial meciul se terminase. Din minutul o sută cinci mi-am aprins o țigară să mă relaxez. Arbitrul de centru, unchiul meu, își aprinsese și el țigara de nervos ce era că meciul parcă nu mai vroia să se încheie odată. Când fotbaliștii de la Cioara Doicești au părăsit terenul, bătuți măr, spectatorii îi huiduiau înjurându-i frumos, fără excese, de mamă și tată. Unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Să cadă în genunchi, spuneau ei scandalizați. Ai noștri s-au spetit alergând să dea patruzeci cincizeci de goluri, iar ei, puturoșii, n-au fost în stare nici de golul de onoare. Să cadă în genunchi, altfel îl linșăm! scandau aprins cei din tribune. Golanule! am dat banii degeaba, uite ce meci am văzut!... Hai, Nea Peniță, trage odată! se rugau copiii din tribune. Că se face noapte. Nu vezi că soarele a apus? Antrenorul își scutură capul de două ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
întotdeauna cafeaua de dimineață. Patroana nu este și asta mă bucură. În schimb, fata ce mă servește zi de zi stă la masă cu doi puștani. E în afara programului. Mă uit la ea, ea se uită la mine. Mariana își aprinde țigara. Eu sunt nefumător, deși, uneori, încerc câte un trabuc. Comand două cafele și un coniac. Din măruntele plăceri ale vieții, Marianei i-au rămas două: la cafea poate să renunțe, la țigară, nu. Mi-a spus-o anul trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
beau cafeaua când ea nu se afla acolo. Femeia trece repede în spatele barului. Nu departe de banca pe care stăm, printre copaci, se vede catedrala. Câțiva copii se joacă cu mingea, zarva lor pare nefirească, în contrast cu tăcerea noastră. Mariana își aprinde o țigară. Cum se așază undeva, își caută cu înfrigurare pachetul de țigări în poșeta neagră. La ea predomină două culori: albul și negrul. Fusta e neagră, bluza albă cu buline negre. Doar pe degete poartă două inele groase de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
s-a rupt din șold. După ce a zăcut o lună la pat, a murit, avea nouăzeci de ani. Până la vârsta aceea, bătrâna mai avea de trăit. Iarna, se trezea dimineața înghețată, se ridica din pat și înainte de a se spăla, aprindea focul. Până se încălzea camera, trecea o oră două, ea aștepta în pat, aștepta cu înfrigurare să se facă cald în încăpere. Era răstimpul în care se plictisea, plină de frig cum era; atunci se gândea cu seriozitate că la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
survolând cerul înalt, se lamenta încercând să se liniștească. Se ridica din pat, se așeza la marginea lui, rămânea cu capul aplecat și se gândea. Își lua papucii în picioare, pornea spre sobă. Fie că era caldă sau nu, își aprindea o țigară, deschidea portița ei, trăgea primul fum în piept. După un timp gândurile se limpezeau, ochii se măreau, noaptea se destrăma. Obiectele din jur căpătau contururi precise. De pereți atârnau poze ce reprezentau avioane vechi de tot felul. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cele de-acum, răspundea fostul aviator. Înainte se făceau lucruri trainice. Nu renunț, m-am obișnuit cu el. Și asculta știri, muzică de la aparatul cel vechi. Noaptea nu asculta radioul, vorbea cu soba. Un obicei din tinerețe. Deschidea portița, își aprindea țigara, sufla fumul pe gură în gura sobei și medita la viața lui. De un timp, prezentul îl apăsa ca o povară grea, deși amintirile veneau troiene nesfârșite în urma sa. Toată viața n-a făcut decât să zboare, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mele. Poate există o înrâurire nefastă de atunci, de când mă lansam dezinvolt spre înălțimi. Uneori aveam amețeli, îmi vâjâiau urechile și capul, dar mă avântam mai sus. Cândva aș fi vrut să zbor deasupra Everestului... Bătrânul aviator privi ferestrele albastre. Aprinse o țigară, trase primul fum. Mintea parcă i se limpezea, gândurile sumbre se risipeau, razele albe inundau încăperea. Hotărî să meargă la aeroport, să vadă piloți, parașutiști, acrobații, picaje. Spera ca amintirile chinuitoare din trecut să dispară, memoria să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
14 februarie 1855 se inaugurează Oficiul Telegrafic din Iași care expediază pe linia Iași - Cernăuți - Viena o primă depeșă agentului Moldovei la Viena, iar după 18 minute primește și răspunsul. La 11-14 iulie 1868, în casele lui Costachi Sturza, se aprinde primul "soare electric" din Iași și din România, semnalat în presa vremii. În 1892 se instalează primul grup electrogen în localul spitalului Sf.Spiridon, în 1896 la Teatrul Național, iar în 1897 la Universitate. În 1899 este dată în funcțiune
PAŞI PRIN ISTORIE. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1018]
-
Liceul Waldorf , Iași ,, Consideră elevul o făclie pe care să o aprinzi astfel încât mai târziu să lumineze ca o lumină proprie.”(Plutarh) Forța care unifică valorile culturale și consolidează puterile naturale ale sufletului este religia. Prin religie, discipline precum arta, morala, stiința sau filosofia se aduc la un numitor comun în vederea progresului
Religia în lumina interdisciplinarităţii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Floricica Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1350]
-
Branului, ele mi-au confirmat că, după sărbătoarea națională din august 1989, manifestări publice împotriva familiei Ceaușescu erau aproape zilnic, în diferite zone și diferite forme. Locuitorii Brașovului continuau cu dârzenie alimentarea constantă a flăcării anticomuniste, care avea să se aprindă cu o lună înaintea celei de la Timișoara. Un nou început În ultimele zile ale anului 1989, România traversa o perioadă de instabilitate, de certă nesiguranță. Fusesem martori la consumarea câtorva evenimente, unele dintre ele așteptate cu nerăbdare de imensa majoritate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
să-ți reconsideri dorința pentru care ai venit. Poate că nu toți cei plecați prin lume simt acest lucru, pe mine însă mă sufocă aceste simțăminte bizare, contradictorii. Satisfacția mea deplină este atunci când ajung la mormintele părinților și le pot aprinde câte o lumânare, iar ei stau cuminți, la locurile unde au fost puși cu mulți ani în urmă. Aceste sentimente dor tare, când nu-i mai găsești pe cei dragi și stând lângă mormânt îți amintești de multe momente când
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
toate fenomenele și întâmplările petrecute în timpul vieți. Am fost de Sf.Paște acasă, în satul natal și avînd timp mai mult ,fiind singur,m-am plimbat prin cimitirul care constituie anexa satului, unde-mi sunt înmormântați părinții, la care le aprind câte-o lumânare când vin în sat, nu mai spun acasă pentru că nu mai este și casa mea,unde am constatat că aproape jumătate din crucile morților cu 50-60 de ani în urmă, nu mai există. Mormintele celor care au
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Ne sosiseră în zonă musafiri nepoftiți, dar bine plătiți de către alții.Ce săți mai spun Ioane? Dacă mă trimiteau atunci în fața instanței de judecată, sau al Consiliului de Onoare să mă treacă în rezervă, aș fi mulțumit lui Dumnezeu și aprindeam 20-30 de lumânări! Mă uitam însă și la ceilalți colegi și ofițeri, chiar la cei din conducerea unității, care suportau cu stoicism toate aceste privațiuni fără să comenteze negativ. Eu însă nu puteam suporta, doar eram crescut la țară, unde
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
când te așezai pe el, dar alte posibilități nu erau. Acum când povesteau, râdeau și ei prin ce situații bizare au trecut.Dar Dumnezeu ne-a ajutat să ne putem realiza dorințele și să ne putem potoli focul ce se aprinsese cu atâta vâlvătaie în noi, ne spunea Nora care era cea mai temperată dintre ei. Cum se proceda? La despărțire, se înțelegeau, când urma să vină data următoare, venea Mariana, iar Gelu pleca în oraș să o întâlnească pe Nora
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
prea mult.Are în ființa ei sindromul economiei, cred că așa făcea și la mamă-sa când era sub tutela ei. Dealtfel și eu am crescut în acelaș spirit de economie(zgârcenie) la tata acasă. Mama nu avea voie să aprindă decât lampa mică de cinci focuri, aceasta fiind unitatea de măsură la lămpile cu petrol. Doar când mai aveam noi copii de pregătit lecțiile pentru școală, aveam voie să aprindem lampa de 8 focuri care avea lumină mai mare. Aveam
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
economie(zgârcenie) la tata acasă. Mama nu avea voie să aprindă decât lampa mică de cinci focuri, aceasta fiind unitatea de măsură la lămpile cu petrol. Doar când mai aveam noi copii de pregătit lecțiile pentru școală, aveam voie să aprindem lampa de 8 focuri care avea lumină mai mare. Aveam și una de 12 focuri, dar aceasta se aprindea numai la sărbători mari, Paște, Crăciun, sau când ne veneau musafiri mai de vază, despre care zicea tata că erau de
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
unitatea de măsură la lămpile cu petrol. Doar când mai aveam noi copii de pregătit lecțiile pentru școală, aveam voie să aprindem lampa de 8 focuri care avea lumină mai mare. Aveam și una de 12 focuri, dar aceasta se aprindea numai la sărbători mari, Paște, Crăciun, sau când ne veneau musafiri mai de vază, despre care zicea tata că erau de două prune. Nu pentru orice lele Floare trebuia aprinsă această lampă. Musafirii de vază erau poftiți în casa cea
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
recoltat și îngrășat cu gunoi aveai de lucru cu pământul, în tot timpul anului. Eu sunt un "admirator" al acelor ipocriți care i compătimesc pe țăranii veniți de la sate și "obligați" de Ceaușescu să lucreze la oraș, unde lumina se aprinde apăsând pe buton și nu cu chibritul, care în prealabil trebuia să ștergi sticla la lampă și să ai grijă să nu se spargă. Pe când la oraș trebuie să se apese pe buton ca să-i curgă apa de la un țonțoroi
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
a demisionat din funcția de președinte al Consilului de Miniștri, fiind înlocuit, din nou cu Al. Vaida-Voevod. Dar noul guvern a confiscat, în mod repetat, ziarul "Curentul", în care Iuliu Maniu publica declarații ostile camarilei, evidențiind "zelul [...] care stingea focul aprins de Iuliu Maniu" și avantejele resimțite de suveran 391. Parlamentarii georgiști au urmărit cu atenție activitatea guvernelor național-țărăniste, exprimându-și punctele de vedere critice, de câte ori acestea au adus în dezbaterea Parlamentului proiecte noi de legi. Anul 1933 a avut o
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
martie 1939, până la intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, a fost aproape continuu concentrat. Pe 25 octombrie 1939 este numit comandant al Escadrilei 43 Vânătoare (reorganizată din fosta Escadrilă 41), echipată cu aparate PZL 11B. Războiul, care aprinsese deja Europa, se profila și pe orizontul românesc. Era o pace "cu arma la picior". În 1940, ia parte la tragerile de instrucție de la Mamaia, cu rezultate foarte bune (47 lovituri în manșă), pentru care este apreciat de superiorii săi
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
deasupra terenului ocupat încă de bolșevici, aparatul lui să-i fie lovit de un grup de mitraliere, tocmai în rezervorul de benzină, și să ia foc. Sare cu parașuta, dar e prea târziu, căci stropit de benzină din rezervor, se aprinde el însuși și cade astfel la datorie cel mai brav dintre bravi, erou între eroi, slt. aviator Catrina Constantin-Dinel. La 24 iulie satul Volintiri fiind ocupat de trupele române, corpul aviatorului a fost condus la locul de veci de întreaga
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
toate părțile, luându-l de braț, ne-am îndreptat către biroul meu. În câteva cuvinte mi-a prezentat raportul. Important pentru moment era să luăm numaidecât toate măsurile necesare pentru ca, într-o oră, bidoanele de benzină și gaz să fie aprinse pe marginile aerodromului. Fumul rezultat urma să indice formațiilor de bombardament (Fortărețe și Liberatoare) direcția și viteza vântului pentru o mai bună eficacitate și precizie a bombardamentelor asupra centrelor de rezistență germane de la Otopeni și Băneasa. După atâta vreme, în
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]