15,536 matches
-
în toată substanța sa paradoxală de închidere și deschidere, de limitare a eului și interfață cu lumea, de fatalitate, dar și de cataliza tor al imaginarului. Dincolo de identificarea unui prototip de raportare la corp, tributar unei anumite viziuni despre lume, autoarea se apleacă și, ba chiar mai cu seamă, asupra abaterilor de la acest prototip, care definesc inserția literară personală a fiecăruia din cei trei autori aleși. Trei paradigme prind astfel contur: cea a corpului distrus / deconstruit, cea a corpului reconstruit și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
teoriilor despre corp are meritul de a releva încă o dată importanța ideii de contextualizare, atunci cînd vorbim despre o construcție simbolică atît de complexă și delicată, atît de variabilă de-a lungul timpului, în funcție de diferitele sisteme culturale și mentalitățile aferente. Autoarea trece în revistă, sprijinindu-se pe opinii dintre cele mai autorizate în domeniile respective, toate abordările posibile ale acestei problematici, de la cea mai aridă, strict medicală, trecînd prin cea artistică, imprecisă și schimbătoare, prin cea etnologică, prima care analizează sistematic
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și schimbătoare, prin cea etnologică, prima care analizează sistematic existența socială a corpului și studiază corpul celuilalt ca revelator al propriului corp (aici, noțiunea de "tehnică a corpului" introdusă de Marcel Mauss pare să fi reținut în mod deosebit atenția autoarei, alături de cea de "imagine a corpului", propusă de Paul Schilder, care integrează trei elemente fundamentale: biologic, psihologic și social), pînă la sociologie și antropologie, dar și filosofie. De la principalii teoreticieni citați, Lidia Cotea reține concepte și idei care îi vor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dinamică, relațională și emoțională (așa cum a subliniat-o și fenomenologul Merleau-Ponty), niciodată neutră. Cercetările lui Edward Hall asupra limbajului gestual și a discursului despre corp ca fiind intim legat de discursul despre spațiu (proxemie) completează fericit fundalul teoretic din care autoarea și-a putut extrage informațiile pentru a-și delimita și rafina apoi propriul instrumentar metodologic. Odată bagajul conceptual bine asimilat și structurat, Lidia Cotea se apropie analitic de opera literară a celor trei scriitori francezi menționați, cu toate nuanțele și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din cei trei, revolta sa poetică rimbaldiană ilustrează radicalitatea demersului său literar, scriitura în spirală și metamorfoza permanentă, ce va afecta și corpurile personajelor sale, textele fiindu-i nesfîrșite pretexte pentru alte povestiri posibile. Din punctul de vedere adoptat de autoare, Chevillard se pretează cel mai bine la un studiu complex al corporalității, nu doar la nivel de personaje, ci, ca într-o mise en abyme vertiginoasă, la nivelul scriiturii înseși, aceasta fiind pentru el, după cum afirmă, "ca un alt corp
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să moară. La fel ca Mina, eroina din Mon père est un fantôme care, atunci cînd cea care a creat-o pe calculator îi dezvăluie că nu e decît o invenție, exclamă din toată inima ei virtuală: "Dar exist!3 Autoarea ei și-a modificat propriul cod genetic pentru a putea "coborî" în lumea Minei, în una din lumile ei mai degrabă, căci aceasta trăiește milioane de vieți diferite pe milioane de calculatoare diferite, unde utilizatorii o modifică în funcție de celelalte personaje
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cuvinte și propoziții, când limbajul e pus în slujba unei ideologii nu mai rămâne din el decât umbra lui, fiind lipsit de libertatea de alegere a cuvintelor și ideilor, de subiect, de raționamente și chiar de sens, de multe ori. Autoarea va trece acest antilimbaj printr-o istorie, arătându-i originile, semnele incipiente și vorbește chiar de o “protolimbă de lemn”. Încearcă să descrie limba de lemn, arătând care-i sunt caracteristicile definitorii, prezintă modul în care funționează aceasta, rolul ei
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
protolimbă de lemn”. Încearcă să descrie limba de lemn, arătând care-i sunt caracteristicile definitorii, prezintă modul în care funționează aceasta, rolul ei și “omul nou” pe care intenționează să-l creeze. În căutarea semnelor incipiente ale limbii de lemn, autoarea regăsește unele analogii cu limba de lemn în discursurile cuceritorilor din timpul războiului peloponesiac: “ei au schimbat, după bunul lor plac, și sensul obișnuit al cuvintelor”. (Thom, 1993:175). Găsește “analogii remarcabile” în discursul revoluționarilor francezi, care prezintă, însă, “o
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
care se lasă în primul rând cu consecințe lingvistice dar și intelectuale. Datorită caracterului hiperabstract al jargonului filosofic hegelian, “limba de lemn se introduce prin fisura dintre limbaj și realitate provocată de invazia terminologiei hegeliene.” (Thom, 1993:190). Bineînțeles că autoarea nu îl face, în acest mod, responsabil de acest fenomen pe Hegel; găsim aici o analogie cu situația lui Nietzsche care nu poate fi făcut responsabil de mișcarea nazistă. Responsabili sunt cei care i-au răstălmăcit, spărgând sistemul în fragmente
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
schematismului pseudohegelian”, creându-și un “alibi științific” prin pretenția că discursul lor reflectă legile materiei și astfel nu admite replică, dar și prin pretenția la universitate a “rațiunii naturale”, căreia nimic nu trebuie să-i scape. Descriind limba de lemn, autoarea va încerca să-i arate principalele caracteristici. În primul rând, aceasta poate fi reperată printr-o serie de criterii formale: sintaxă artificială; lexic sărăcit în care cuvintele nu-și extrag sensul din contactul cu realitatea ci dintr-o “tratare prealabilă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
necruțătoare. Regăsire (1975), romanul de debut, se ocupă de o femeie care se regăsește pe sine după ce se încadrează într-o școală de ofițeri, părăsind facultatea și fugind dintr-o căsnicie eșuată. Atentă la psihologia femeii care se vede înșelată, autoarea află soluția în educarea tăriei morale prin disciplina, asprimile, dar și frumusețea vieții militare. Interviul (1998) povestește viața cotidiană a Suzanei, de patruzeci de ani, asistentă de farmacie, care are o legătură cu un bărbat însurat, deloc dispus să-și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
Ritz și să doarmă sub pod"). Susan Strange folosește această perspectivă cu privire la patru structuri: militară, cum făceau și realiștii tradiționali, producția, așa cum accentuau marxiștii, o structură de cunoaștere, asemănătoare cu cea din teoriile gramsciene și mai ales finanțele, pe care autoarea le consideră scandalos de neglijate în alte teorii. Abordările lui Gilpin și Strange constituie răspunsuri realiste la criza realismului ca practică diplomatică și ca teorie explicativă. Dar acesta nu este singurul mod în care ele pot fi interpretate. Într-adevăr
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a Magdalenelor. În fine, La răspântie de veacuri, varietate de Dichtung und Wahrheit, e o autobiografie voalată suferind de dilatație verbală. Logosul îmbracă aici toate varietățile: monologul, dialogul, dizertația, conferința, discursul, predica, omilia, catehisirea. ALICE CĂLUGĂRU Puțin cunoscuta Alice Călugăru, autoare a unui volum de versuri românești Viorele (1905) și a unui roman francez La tunique verte (publicat sub numele Alice Orient), a risipit prin reviste (Semănătorul, Viața literară, Luceafărul, Viața romînească) poezii abundente în compoziție, nu bogate în imagini, înclinate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mamă-sa, Lenore, și pe soțul ei Drăgănesu, însă e atât de înghețată de oficialitate mondenă încît pare să prețuiască bunul-gust al celor doi de a fi murit într-un loc convenabil. Logodnicul încearcă studiul vieții de mahala, în care autoarea nu are nici o competență. Tema însă e originală și bogată în posibilități. Un tânăr provincial, venit la București cu intenția de a se împinge în lumea mare chiar prin mijlocirea unor femei de moravuri dubioase, cade victimă credulității lui și-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
însă sportive. Asistăm la exploziile unei vârste incerte în care langoarea iminentă e în luptă cu vioiciunea fazei puberale. Paginile sunt presărate cu ștrengării, notate într-un stil stenografic, ce se exagerează în Călător din noaptea de Ajun, în care autoarea devine gidiană, prin Camil Petrescu, adică convinsă că nimic nu poate înfrumuseța autenticul, oricât de jurnalistic. Iar întîmplarea autentică este acum seducerea eroinei de către un student german la cursurile de vară de la Grenoble, cu refuzul căsătoriei. Victima nu dă expresie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
adevărata față a afacerii medaliilor, consemnează că editoarei Fany Saraga „nimeni nu i-a acordat și recunoscut proprietatea exclusivă asupra medaliilor”, ca „în ce priveste proprietatea artistică, ea nu poate fi reclamata de Dna Fany Saraga întrucât legea prevede că autoarele unei scrieri sau opere de sculptură trebuie a avea autorizația și recunoaștere a Ministerului de Culte ceea ce în specie nu există”. Și în continuare „care lege protege proprietatea artistică? Dacă ar fi atare lege, chiar este opera gândirei, (medalia n.n.
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Tot în aria de iradiere a poeziei se plasează și Jurnal scris în a treia parte a zilei (2003), care dovedește aptitudini pronunțate de autopsiere a „eului profund”, dar o slabă racordare la cotidian. În pofida acestor modulații, universul imaginar al autoarei rămâne extrem de coerent, continuând să reverbereze aceleași obsesii, accentuate și acutizate în versurile din urmă. M. scrie o tragică poezie a existenței, cu rădăcini în experiența bacoviană, din care răzbat inițial câteva reminiscențe intertextuale: „Vecinii, colegii, bârfa și îndrăzneala de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
jupuită/ era timpul să vină noaptea plină de plăceri de fier înroșit/ pe mâini ca niște solzi/ era timpul să vină câinii și pisicile, arzând de vii printre alte animale” (Satul). Aceasta este „tema” - poate unică - a poeziei, pe care autoarea o acordează obsesiv și insistent, uneori împotriva amatorilor de „scamatorii [...] orientale”: „se înalță, din întuneric, o umbră./ pe treptele mele roșii se ascund niște umbre./ pe ușa de piatră din cameră se adâncește o umbră” (De ce să vorbim). Numai că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
a doamnei Mihaela Mocanu, întrucât își propune să facă tocmai ceea ce s-a făcut mai puțin: o investigație obiectivă, ghidată de precizia și neutralitatea unei metode științifice. Desigur, conform nu numai intuiției noastre, dar și declarației explicite de intenții a autoarei, analiza limbajului politic eminescian caută informații relevante cu privire la opțiunea și atitudinea politică a emitentului mesajelor. Iar semiotica, cu orizontul ei integrator, favorizează colaborarea și integrarea mai multor discipline lingvistică, sintaxă, pragmatică, pentru o descriere cât mai completă a acestui complex
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
general al obiectului cercetării. Constatarea, anticipabilă, după cum am spus din capul locului, este: interpretarea scrisului jurnalistic al poetului este net inferioară ca volum celei poetice și este împănată cu excese. Într-o intenție de pre-ordonare oarecum contextual-comunicațională a obiectului cercetării, autoarea recurge la o prezentare diacronică a carierei jurnalistice a lui Mihai Eminescu, ce mizează pe cuplul continuitate-discontinuitate, de-a lungul celor șapte ani de activitate, în raport cu specificul publicațiilor la care scrie și cu caracteristicile direct perceptibile ale discursului jurnalistului, și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lucrării, acolo unde demersul este pregătit, ne întâlnim cu calitățile de cercetător la nivelul bibliografiei unei tematici și a analizei textelor, în partea a doua, unde operațiile de analiză semiologică sunt efective, întâlnim dovada abilităților de cercetător al concretului, ale autoarei. Ceea ce rezultă din tot acest travaliu deosebit al cercetării este o imagine mult clarificată, cu argumente calitative și cu bază cantitativă, a lui Eminescu, în calitatea lui de jurnalist politic. Interesant cum această analiză, efectuată cu mijloacele semioticii și ale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
travaliu deosebit al cercetării este o imagine mult clarificată, cu argumente calitative și cu bază cantitativă, a lui Eminescu, în calitatea lui de jurnalist politic. Interesant cum această analiză, efectuată cu mijloacele semioticii și ale lingvisticii computaționale, o conduce pe autoare la o conștientizare metodologică ușor gadameriană, a problemei diferenței de orizont. Și productiv, întrucât o atare cercetare conduce la noi ipoteze și proiecte. Tema lucrării este amplu prezentată, iar cartea este foarte bine scrisă stilistic și în calitatea ei textual-academică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
SUA, la Chicago, unde trăiește până la moarte. Izvorâtă din dorul de țară și din gândul de vindecare a durerilor celor de acasă, poezia sa se nutrește atât din nostalgia trecutului, cât și din aspirația împlinirii idealului național. Din păcate, în autoare vibrează mai mult sonul muzical decât clocotul ideilor și fantezia metaforică, astfel că textele poetice sunt doar un adjuvant al melodiilor pentru care, se pare, au și fost create. Gândurile nobile se văd adesea compromise de prozaismul versificării stângace, realizată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286697_a_288026]
-
create. Gândurile nobile se văd adesea compromise de prozaismul versificării stângace, realizată într-o manieră narativ-nudă. Câteva sclipiri de har apar abia atunci când D. împrumută maniera versului popular. Un prim volum intitulat Țara mea (1974) include și partiturile compuse de autoarea însăși pentru o bună parte din poeziile proprii; cel de-al doilea (1980) reia o parte din versurile acestuia, într-o selecție „definitivă”. Câteva texte sunt dublate de traduceri în germană, franceză și engleză. D. a purtat o bogată corespondență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286697_a_288026]
-
exprime concret evenimentele, lucrurile, vocile, percepute acum într-un vortex sinestezic. Poemele, ce se constituie într-o „aplecare riscantă peste balustrada eului”, păstrează, din prudență, o distanță protectoare față de real, de care F. este fascinată. Abordând o poetică de provocare, autoarea descrie în volumul Trepte sub mare (1991) „un holocaust de casă” (Horia Gârbea), universul intim fiind sufocat de un exterior apăsător, agresiv, contra căruia singura terapie rămâne „spunerea”, cuvântul. Starea de criză prefigurată deja în acest volum va deveni tema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]