27,810 matches
-
sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse. Art. 128 din Constituție prevede că exercitarea căilor de atac se poate realiza în condițiile prevăzute de lege. O asemenea lege este Codul de procedură civilă și nici o dispoziție constituțională nu limitează dreptul legiuitorului la o anumită reglementare a unei căi de atac, cu condiția, desigur, de a nu aduce atingere altor texte constituționale. Cât privește dreptul exclusiv al procurorului general de a declara recurs în anulare, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 130
DECIZIE nr. 574 din 4 decembrie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/119173_a_120502]
-
cererea inculpatului. Inexistentă unei căi de atac în această situație este apreciată a fi echivalentă cu încălcarea dreptului la apărare și cu privirea nejustificată de exercițiul unei căi de atac. Critică formulată de autorul excepției nu este întemeiata. În concepția legiuitorului, măsurile de prevenție au caracter provizoriu și sunt luate în funcție de anumite împrejurări concrete, legate de cauză și de persoana făptuitorului. De aici decurge posibilitatea intervenției unor elemente care fac necesară înlocuirea sau încetarea măsurilor preventive. Potrivit art. 139 alin. 1
DECIZIE nr. 649 din 16 decembrie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/119409_a_120738]
-
asemenea, asupra semnificației prevederilor art. 128 din Constituție, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, în sensul că "... este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești", ca "... judecătorul lt; lt;spune dreptul gt; gt; pentru soluționarea unui litigiu, dar numai în formele și în condițiile procedurale instituite de lege", deoarece "... legiuitorul poate institui, în considerarea
DECIZIE nr. 649 din 16 decembrie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/119409_a_120738]
-
de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești", ca "... judecătorul lt; lt;spune dreptul gt; gt; pentru soluționarea unui litigiu, dar numai în formele și în condițiile procedurale instituite de lege", deoarece "... legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, cât și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădita a celor interesați de a utiliza aceste proceduri în formele și modalitățile instituite
DECIZIE nr. 649 din 16 decembrie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/119409_a_120738]
-
cât și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădita a celor interesați de a utiliza aceste proceduri în formele și modalitățile instituite de lege". Prin urmare, reglementarea căilor de atac este la latitudinea legiuitorului, cu condiția, desigur, de a nu se aduce atingeri altor texte constituționale sau dispoziții cu valoare obligatorie, incidente în cauză. Cât privește prevederile art. 141 alin. 2 din Codul de procedură penală, care stabilesc că "Recursul declarat împotriva încheierii prin
DECIZIE nr. 649 din 16 decembrie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/119409_a_120738]
-
consideră cauza în stare de judecată și dă cuvîntul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, deoarece restrîngerea temeiurilor de recurs sau de cașare nu contravin art. 21 și art. 23 din Constituție. Consideră că numai legiuitorul poate institui procedurile judiciare și arată că în acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 54 din 29 mai 1995, rămasă definitivă prin Decizia nr. 76 din 12 septembrie 1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea
DECIZIE Nr. 116*) din 16 noiembrie 1995. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112364_a_113693]
-
permit controlul individualizării pedepsei de către instanță de recurs. Curtea de Apel Oradea, exprimindu-și opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, apreciază excepția că întemeiata, considerind că art. 385^9 din Codul de procedură penală "exprimă intenția legiuitorului, care, prin cele 21 de situații, a reglementat strict limitativ cazurile în care se pot declara recursuri în cauzele penale supuse acestei căi ordinare de atac, ceea ce îngrădește posibilitatea instanțelor și dreptul părților de a verifica și, respectiv, de a
DECIZIE Nr. 116*) din 16 noiembrie 1995. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112364_a_113693]
-
două Camere ale Parlamentului și al Guvernului. În punctul său de vedere, Senatul arată că textul atacat este constituțional, întrucît căile de atac se stabilesc potrivit art. 128 din Constituție, în condițiile legii, astfel încât reglementarea lor este lăsată la aprecierea legiuitorului. De asemenea, se precizează că, în prezent, este în curs de legiferare o nouă reglementare ce vă largi controlul judecătoresc pe calea recursului, incluzind și individualizarea pedepsei, dar că această situație nu infirmă cu nimic legitimitatea constituțională a textului atacat
DECIZIE Nr. 116*) din 16 noiembrie 1995. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112364_a_113693]
-
acesta, partea interesată dispune de posibilitatea legală efectivă de a repune în discuție, în fața instanței de control judiciar, un aspect important al procesului penal, exigențele art. 21 din Constituție fiind, prin urmare, satisfăcute. Constituția a lăsat în competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, fără ca prin această să se restrângă accesul liber la justiție". Cameră Deputaților nu a comunicat punctul său de vedere. Având în vedere că excepția de neconstituționalitate privește aceeași dispoziție legală invocată
DECIZIE Nr. 116*) din 16 noiembrie 1995. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112364_a_113693]
-
în care el poate fi folosit. Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 a Plenului Curții Constituționale a statuat că liberul acces la justiție presupune accesul la procedurile prin care justiția se înfăptuiește și că este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui reguli de desfășurare a procesului în fața instanței judecătorești. Această soluție rezultă în mod categoric din dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora "competența și procedura de judecată sunt stabilite prin lege", și ale art. 128
DECIZIE Nr. 116*) din 16 noiembrie 1995. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112364_a_113693]
-
modalitățile instituite de lege. De aceea, așa cum s-a statuat în decizia Curții Constituționale sus-menționata, regula instituită prin art. 21 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia nici o lege nu poate îngrădi accesul liber la justiție, are ca semnificație faptul că legiuitorul nu poate reglementa măsuri care să împiedice exercițiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit în beneficiul tuturor categoriilor de justițiabili. Motivarea invocată de inculpatii-recurenti, în sensul că dispozițiile art. 385^9 din Codul de procedură penală ar limita instanță
DECIZIE Nr. 116*) din 16 noiembrie 1995. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112364_a_113693]
-
că textul este neconstituțional. Întrucît recursul declarat împotriva unei hotărâri definitive după apel reprezintă al treilea grad de jurisdicție, până la nivelul său cauza a trecut de faza judecății în fond și în apel. De aceea, constituie o problemă exclusivă a legiuitorului întinderea controlului judecătoresc pe care înțelege să-l instituie pe calea recursului. Acesta reprezintă motivul pentru care, spre a da satisfacție deplină intereselor procesuale ale părților, legea prevede că recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu
DECIZIE Nr. 116*) din 16 noiembrie 1995. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112364_a_113693]
-
Codul de procedură penală și cu posibilitatea instanței de recurs de a cenzură individualizarea pedepsei. Deci, sub aspectul scopului urmărit de către inculpatii-recurenti, rezultă că excepția ar putea reprezenta o neconstituționalitate prin omisiune, în sensul că textul ar fi neconstituțional, deoarece legiuitorul a omis să prevadă și motivul de recurs legat de individualizarea pedepsei. Ținând seama însă de prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, potrivit cărora obiectul de neconstituționalitate îl poate formă numai o dispoziție a unei legi sau ordonanțe în
DECIZIE Nr. 116*) din 16 noiembrie 1995. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112364_a_113693]
-
art. 39-51 din H.C.M. nr. 792/1960. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut, în esență, că art. 41 alin. (2) din Constituție nu pune semnul egalității între proprietatea privată și proprietatea publică în ceea ce privește protecția juridică, astfel încât instituirea de către legiuitor a unei proceduri de executare diferită de cea de drept comun, dacă se referă la alte situații decît cele avute în vedere de art. 41 alin. (2), nu poate fi considerată contrară Constituției. La speță, față de dispozițiile Decretului nr. 371
DECIZIE Nr. 128*) din 6 decembrie 1995. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112408_a_113737]
-
constatate ca fiind neconstituționale au fost suspendate de drept. În concluzie, în intervalul 11 iunie 2009-26 iulie 2009, dispozițiile art. 116^1 alin. (1) se suspendă de drept, încetându-și efectele juridice începând cu data de 27 iulie 2009, întrucat legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate. Articolul 116^2 (1) Structurile și funcțiile de conducere ale universităților particulare, atribuțiile, modul de constituire, durata mandatelor și limitele de varsta ale cadrelor didactice sunt stabilite de carta universității. Deciziile definitive, în
LEGE nr. 84 din 24 iulie 1995 (**republicată**)(*actualizată*) Legea învăţământului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112224_a_113553]
-
dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. În concluzie, în intervalul 11 iunie 2009-26 iulie 2009, dispozițiile art. 116^2 alin. (1) se suspendă de drept, încetându-și efectele juridice începând cu data de 27 iulie 2009, întrucat legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate. Articolul 116^3 (1) Patrimoniul universităților particulare constă din patrimoniul inițial al fondatorilor, la care se adaugă patrimoniul dobândit ulterior. Acesta este compus din bunuri mobile și imobile și din creanțe. ... (2) Patrimoniul
LEGE nr. 84 din 24 iulie 1995 (**republicată**)(*actualizată*) Legea învăţământului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112224_a_113553]
-
constatate ca fiind neconstituționale au fost suspendate de drept. În concluzie, în intervalul 11 iunie 2009-26 iulie 2009, dispozițiile art. 116^1 alin. (1) se suspendă de drept, încetându-și efectele juridice începând cu data de 27 iulie 2009, întrucat legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate. Articolul 116^2 (1) Structurile și funcțiile de conducere ale universităților particulare, atribuțiile, modul de constituire, durata mandatelor și limitele de varsta ale cadrelor didactice sunt stabilite de carta universității. Deciziile definitive, în
LEGE nr. 84 din 24 iulie 1995 (**republicată**)(*actualizată*) Legea învăţământului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112220_a_113549]
-
dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. În concluzie, în intervalul 11 iunie 2009-26 iulie 2009, dispozițiile art. 116^2 alin. (1) se suspendă de drept, încetându-și efectele juridice începând cu data de 27 iulie 2009, întrucat legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate. Articolul 116^3 (1) Patrimoniul universităților particulare constă din patrimoniul inițial al fondatorilor, la care se adaugă patrimoniul dobândit ulterior. Acesta este compus din bunuri mobile și imobile și din creanțe. ... (2) Patrimoniul
LEGE nr. 84 din 24 iulie 1995 (**republicată**)(*actualizată*) Legea învăţământului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112220_a_113549]
-
recurs privind necitarea recurenților la judecata în fond este neîntemeiat. Legea nr. 47/1992 prevede în art. 24 alin. (2) că, atunci când excepția este vădit nefondată, soluția se aprobă de către completul de judecată cu unanimitate de voturi, fără citarea părților. Legiuitorul a prevăzut însă și garanții pentru părți: o atare soluție poate fi pronunțată numai cu unanimitate de voturi, iar împotriva deciziei se poate exercita calea de atac a recursului, care în toate cazurile se soluționează cu citarea părților și a
DECIZIE nr. 102 din 6 mai 1997 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/117674_a_119003]
-
recurs privind necitarea recurenților la judecata în fond este neîntemeiat. Legea nr. 47/1992 prevede la art. 24 alin. (2) că, atunci când excepția este vădit nefondată, soluția se aprobă de completul de judecată cu unanimitate de voturi, fără citarea părților. Legiuitorul a prevăzut însă și garanții pentru părți: o atare soluție poate fi pronunțată numai cu unanimitate de voturi, iar împotriva deciziei se poate exercita calea de atac a recursului, care în toate cazurile se soluționează cu citarea părților și a
DECIZIE nr. 103 din 6 mai 1997 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/117679_a_119008]
-
Deputaților, compoziția capitalului social s-a schimbat. Semnificația prevederilor alin. (1) din art. 3 al legii nu poate fi decît aceea că, sub aspect formal, valoarea acțiunilor preluate de Fondul Proprietății de Stat nu se modifică. Este singura consecință, întrucît legiuitorul nu a modificat cota de 30% atribuită Fondurilor Proprietății Private prin art. 5 al Legii nr. 58/1991, iar art. 3 alin. (5) din Legea nr. 55/1995, la care nouă reglementare trimite, presupune, de asemenea, respectarea acestei cote. În
DECIZIE nr. 114 din 15 mai 1997 cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 3 din Legea pentru privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este acţionar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/117723_a_119052]
-
a excepției, este, de asemenea, neîntemeiat. Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, atunci când excepția de neconstituționalitate este vădit nefondată, soluția se adoptă de completul de judecată, cu unanimitate de voturi, fără citarea părților. Garanția prevăzută de legiuitor pentru părți este aceea că o atare soluție poate fi pronunțată numai cu unanimitate de voturi, iar împotriva deciziei se poate exercita calea de atac a recursului, care, în toate cazurile, se soluționează cu citarea părților și a Ministerului Public
DECIZIE nr. 118 din 21 mai 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/117740_a_119069]
-
a sesizat Curtea Constituțională cu exceptia de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 din Legea nr. 5/1973, republicata, ridicată de Societatea Comercială "Rom-Vial" - Ș.A. București. În susținerea excepției se arată că, în actualele condiții de aplicare a principiilor economiei de piață, legiuitorul nu înțelege să reglementeze în mod definitiv clauzele contractuale dintre proprietari și chiriași referitoare la cuantumul chiriei pentru spațiile comerciale. Prin Hotărârea Guvernului nr. 85/1991, pentru spațiile comerciale s-au stabilit tarife noi, așa încât, sub acest aspect, dispozițiile art.
DECIZIE Nr. 10*) din 24 ianuarie 1995 privind excepţia de neconstituţionalitate. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111787_a_113116]
-
cu privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 248 alin. 1, nu este posibilă o tratare constituțională diferențiată a celor două forme ale infracțiunii, "simplă" - prevăzută de alin. 1 - și "calificată" - prevăzută de alin. 2 - numai ca urmare a criteriului avut în vedere de legiuitorul din anul 1965, si anume acela al diferențierii de ordin cantitativ a urmărilor produse prin faptă respectivă. Se apreciază că între noțiunile de avut obștesc și economie națională nu existau diferențieri de esență în concepția legiuitorului din anul 1968. Plecind
DECIZIE Nr. 15*) din 6 februarie 1995. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111839_a_113168]
-
avut în vedere de legiuitorul din anul 1965, si anume acela al diferențierii de ordin cantitativ a urmărilor produse prin faptă respectivă. Se apreciază că între noțiunile de avut obștesc și economie națională nu existau diferențieri de esență în concepția legiuitorului din anul 1968. Plecind de la noțiunile de patrimoniu obștesc și titular al acestuia vom constata că, indiferent de localizarea unui prejudiciu, în raport cu o entitate economică sau alta, patrimoniul obștesc era cel vătămat. De asemenea, se susține că legiferarea infracțiunii de
DECIZIE Nr. 15*) din 6 februarie 1995. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111839_a_113168]