16,589 matches
-
bine instrumentată, nici programe de cercetare și nici elevi, Jules Michelet rămâne cel mai citit și mai des invocat istoric francez. Manuscrisele lui Jules Michelet sunt păstrate în "Biblioteca istorică a Parisului". Ele constau din volume de corespondență, note și manuscrisele operelor sale publicate în timpul vieții. Prin activitatea sa, de istoric și de profesor, Jules Michelet a sprijinit aspirațiile românilor progresiști din secolul al XIX-lea. El s-a manifestat ca filoromân, atât prin scrierile sale, cât și prin sprijinul pe
Jules Michelet () [Corola-website/Science/302907_a_304236]
-
traducere nu a văzut lumina tiparului. Remarcându-i talentul artistic, profesorul Costin Petrescu i-a încredințat pictarea scenei care îl reprezintă pe Mihai Viteazul de la Ateneul Român. Trimis de chiriarhul sau, Nicolae Bălan, călătorește la Muntele Athos pentru a aduce manuscrisele românești și grecești ale Filocaliei. Aici are parte de o experiență duhovniceasca formatoare pentru viața de călugăr pentru care optase încă din anii studenției de la Sibiu. În 1935 - că absolvent al Academiei Teologice - a fost hirotesit citeț și ipodiacon. Pe
Arsenie Boca () [Corola-website/Science/302966_a_304295]
-
nu este amintit nici în Istoria Bisericii Ortodoxe Române de pr. dr. Mircea Păcurariu (Ed.Sțiința, Chișinău, 1993). Îl ajută pe părintele profesor Dumitru Stăniloae (fostul său profesor de la Sibiu) în demersul de a traduce "Filocalia". Îi pune la dispoziție manuscrisele aduse din călătoria la Muntele Athos, îl încurajează la lucru, recitind textele, realizează coperta colecției, susține lucrarea pentru tipărire prin numărul mare de abonamente pe care le procura. În prima ediție a volumelor, Părintele Dumitru Stăniloae îl numește pe Arsenie
Arsenie Boca () [Corola-website/Science/302966_a_304295]
-
avut și aplicații religioase. De exemplu, vechii creștini foloseau criptografia pentru a ascunde unele aspecte ale scrierilor lor religioase pentru a evita persecuțiile ce i-ar fi așteptat dacă ar fi fost mai puțin atenți; numărul 666 sau, în unele manuscrise mai vechi, 616, Numărul fiarei din Apocalipsă, este uneori considerat a fi o referință la împăratul roman Nero, ale cărui politici includeau persecuția creștinilor. Există și referințe, chiar mai vechi, la anumite cifruri evreiești. Criptografia este recomandată în Kama Sutra
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
24 octombrie 2006, Donald și Robert Hughes au intentat un proces rețelei de televiziune FOX și l-au acuzat de plagiat pe creatorul serialului, Paul Scheuring. Cei doi susțin că în anul 2001 le-au înaintat celor de la FOX un manuscris care se baza pe propria lor experiență de viață. În 1960, Donald Hughes a plănuit și executat cu succes o evadare din închisoarea pentru minori în care fusese încarcerat pe nedrept fratele său Robert. În Statele Unite, Canada și Australia compania
Prison Break () [Corola-website/Science/302936_a_304265]
-
în mânăstiri. Biserica devine depozitara și creatoarea de cultură. Baza documentară este limitată, o mânăstire putând avea doar câteva zeci de cărți, din care puține erau de istorie. Circulația informaților este foarte lentă, doar câteva cărți trecând de 100 de manuscrise. Istoricii medievali nu fac critica textelor, datorită autorității bisericesti. Critica apare în cazul în care nu există legătură cu evenimentele creștine sau biblice. Cronologia era considerată foarte importantă, operele fiind precis (dar nu și corect) datate, Istoria fiind considerată o
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
fost Carol cel Mare și fiul său, Ludovic cel Pios. Are loc o reformă a scrierii, rezultând minuscula carolingiană. Brațul cultural și ideologic al Imperiului Carolingian viza restaurarea simbolică a Imperiul Roman în Occident, în acest fel dezvoltându-se artele (manuscrise, fresce, sculpturi, arhitectura, muzica - cel mai vechi sistem de notație muzicală din Occident). Unul dintre primii istoriografi a fost Alcuin din York (735-804), călugăr venit din Anglia, apropiat de Carol cel Mare, a scris teologie, gramatică și poezii și a
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
mai mari de cărți. Astfel, între 1450-1500, în Europa (120 milioane locuitori) se tipăresc aproximativ 15-20 de milioane de cărți, reprezentând 30.000-35.000 de ediții la un tiraj mediu de 500 de exemplare. Spre comparație, Sorbonna avea 1000 de manuscrise la 1300, iar Biblioteca Vaticanului în jur de 1200, în timpul papei Nicolae al V-lea. Primele tiparnițe au apărut în 1450, după aceea, Italia preia controlul, astfel încât, la 1480, Veneția era capitala tiparului. Din totalul cărților, 45% erau cele religioase
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
francez benedictin, considerat fondatorul paleografiei și diplomaticii, a scris despre "Viețile Sfintilor Benedictini", în 1668, și a editat " Opera Sfântului Bernand". În 1681 a scris "De re diplomatica", în care a abordat problemele privind diferite tipuri de scrieri medievale și manuscrise, fiind, astfel, fondatorul paleografiei latine. Ludovic al XIV-lea l-a trimis să călătorească în Europa pentru a achiziționa manuscrise rare pentru biblioteca regală. Bernard de Montfaucon (13 ianuarie 1655-21 decembrie 1741) a fost călugăr și savant benedictin, unul dintre
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Bernand". În 1681 a scris "De re diplomatica", în care a abordat problemele privind diferite tipuri de scrieri medievale și manuscrise, fiind, astfel, fondatorul paleografiei latine. Ludovic al XIV-lea l-a trimis să călătorească în Europa pentru a achiziționa manuscrise rare pentru biblioteca regală. Bernard de Montfaucon (13 ianuarie 1655-21 decembrie 1741) a fost călugăr și savant benedictin, unul dintre fondatorii paleografiei, a scris "Antichitatea explicată și reprezentată prin figuri". În 1702 a scris "Diarium Italicum", iar în 1708 a
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
din trecut." vol. I, 1978, vol. II-III,1979, în Editura didactică și Pedagigică. În 1980 Ed. Dacia din Cluj-Napoca îi publică volumul "10 cărți celebre repovestite de Mihail Drumeș". 1982, 27 februarie, scriitorul încetează din viață la București, lăsând în manuscris numeroase volume de proză, piese de teatru, scenarii de filme, prelucrări etc.
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298982_a_300311]
-
iar Radu Stanca se numără printre colaboratori 1945, oct. - Radu Stanca rămâne la Sibiu, ca profesor de "Introducere în estetica teatrului" la Conservatorul popular (până în 1949) 1947 - lui Radu Stanca i se decernează Premiul "Sburătorul" pentru piesa de teatru în manuscris "Dona Juana" 1949, 13 febr. - premiera piesei "Căsuța din câmpie"de S. Marșak, primul spectacol semnat de Radu Stanca, încadrat pe atunci numai asistent de regie; 17 aug. - primește numirea de regizor - printr-o activitate stăruitoare, de excepțională vocație și
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
de 192 de poezii, cuprinde sumarul unui volum ce a fost proiectat de autor. Tocmai de aceea, volumul de față respect însemnele poetului cu strictețe, împărțind materialul pe cicluri, având următoarea succesiune, conform însemnărilor făcute de însuși Radu Stanca în manuscrisul său: Ars Doloris, Baladele Regelui, Fumul ruinilor, Argonaut cosmic, Cina cea de dragoste. Poezia “Doti” este așezată în fruntea ciclurilor, conform însemnării autorului. Cea de a doua parte intitulată “Addenda” cuprinde 88 de poezii. Această parte este la rândul ei
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
Doti” este așezată în fruntea ciclurilor, conform însemnării autorului. Cea de a doua parte intitulată “Addenda” cuprinde 88 de poezii. Această parte este la rândul ei împărțită în două secțiuni: poezii publicate în periodice, neincluse în proiectul în stadiu de manuscris al lui Radu Stanca și o secțiune cu texte inedited, selectate din manuscrisele sale. În timpul facultății, la Cluj, Radu Stanca a legat o prietenie cu critical și istoricul literar Ion Negoițescu, prietenie ce după terminarea facultății, când Radu Stanca a
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
parte intitulată “Addenda” cuprinde 88 de poezii. Această parte este la rândul ei împărțită în două secțiuni: poezii publicate în periodice, neincluse în proiectul în stadiu de manuscris al lui Radu Stanca și o secțiune cu texte inedited, selectate din manuscrisele sale. În timpul facultății, la Cluj, Radu Stanca a legat o prietenie cu critical și istoricul literar Ion Negoițescu, prietenie ce după terminarea facultății, când Radu Stanca a rămas la Sibiu iar Ion Negoițescu s-a întors la Cluj, s-a
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
continuă cronica lui Ureche din 1594 pînă în 1661, anul morții lui Ștefăniță Lupu. Opera are în ultima parte un caracter memorialistic. Tonul narațiunii este mai puțin senin, pentru că trăiește vremuri grele. Letopisețul s-a păstrat în 56 de copii manuscrise. N. Manolescu, în "Istoria critică à literaturii române" desprinde următoarele trăsături ale operei: a) caracter mai modern decît al cronicii lui Ureche: explică fenomenele istorice din punct de vedere economic, politic și social; b) folosirea frecventă a dialogului: opera e
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
ipocrizia sfetnicului său Gheorghe Ștefan etc; d) stilistica frazei: fraza este lungă și plină de cadențe, cu verbul la sfîrșit, după model latin. • "De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor" - lucrare neterminată, păstrată în 29 de copii manuscrise și publicată pentru prima dată de M. Kogălniceanu în 1852, are un caracter savant și o noblețe a ideilor care o va face cartea de căpătîi a Școlii Ardelene. "Predoslovia" enumeră scopurile lucrării: a) afirmarea etnogenezei pentru „lăcuitorii țării noastre
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
ai putea spune “Cronicile marțiene.” Bradbury a agreat ideea și și-a amintit că, în 1944, realizase schița unei cărți a cărei acțiune se petrecea pe Marte. A stat treaz întreaga noapte și a bătut la mașină o schiță a manuscrisului, pe care i-a înmânat-o a doua zi editorului de la Doubleday, care a citit-o și i-a înmânat un cec de șaptesute cincizeci de dolari. Când Bradbury a revenit la Los Angeles, a legat toate povestirile în ceea ce
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
din seria capitularilor, 1824 și primul prepozit mitropolitan, Blaj, 1855. A fost profesor și rector în trei rânduri al Seminarului diecesan din Blaj, 1827-1832, 1834-1939 și 1842-1845. A scris două cărți, utilizate mult timp ca manuale, „Dreptul canonic”, rămas în manuscris și Istoria Beserecesca, primul manual de istorie a Bisericii, tipărit la Blaj în 1854. A fost un mare și autentic patriot român, atașat idealurilor naționale, membru fondator al Astrei, cea mai importantă personalitate a familiei de la mijlocul sec. al XIX
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
așternea totul pe hârtie. La 10 februarie 1853 Joseph Victor le-a trimit părinților săi prima parte din lucrarea “Werner și Margaretha” titlul provizoriu pe care îl dăduse lucrării sale. Primul ascultător căruia Scheffel îi citise la Sorrento fragmente din manuscrisul său a fost poetul Paul Heyse. Povestea gornistului îl atrăsese pe Scheffel încă din 1850/51 când era la Säckingen. În acea vreme, dragostea dintre Werner și Margaretha mai era povestită în diferitele birturi din oraș și, încă din 1851
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
încă din 1850/51 când era la Säckingen. În acea vreme, dragostea dintre Werner și Margaretha mai era povestită în diferitele birturi din oraș și, încă din 1851, Joseph Scheffell elaborase o schiță a acestei povești de dragoste. Există un manuscris de trei pagini intitulat "Der Trompeter von Saeckingen. Erster Entwurf des Poems, Saeckingen 1851 (Gornistul din Säckingen, Primul proiect al poemului. Säckingen 1951)" care este păstrat în arhiva societății literare din Karlsruhe. Manuscrisul dovedește că încă din perioada în care
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
a acestei povești de dragoste. Există un manuscris de trei pagini intitulat "Der Trompeter von Saeckingen. Erster Entwurf des Poems, Saeckingen 1851 (Gornistul din Säckingen, Primul proiect al poemului. Säckingen 1951)" care este păstrat în arhiva societății literare din Karlsruhe. Manuscrisul dovedește că încă din perioada în care lucra la Säckingen, Scheffel elaborase un plan pentru poemul său. Subiectul romanului Der Trompeter von Säckingen (Gornistul din Säckingen) se bazează pe evenimente reale care au avut loc în secolul al XVII-lea
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
timp mai târziu, în 1957, a publicat la Frankfurt romanul istoric Ekkehard, care are ca subiect viața călugărului Ekkehard II de la mânăstirea benedictină din St. Gallen din Elveția, în secolul X. Romanul se bazează pe cronica "Casus Sancti Galli", un manuscris care prezintă istoricul mânăstirii, scris cu aproximativ 100 de ani după moartea lui Ekkehard II. Spre deosebire de “Gornistul din Säckingen”, de data aceasta Scheffel a scris o lucrare în proză, de fapt singurul său roman. Limbajul este puțin arhaizant, ceea ce dă
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
În antichitate teritoriul Lituaniei a fost locuit de triburi proto-baltice. Aceștia le-au ținut piept vikingilor într-o serie de invazii începând din sec. V. Lituania a intrat în istoria europeană când pentru prima dată a fost menționată într-un manuscris medieval german, cronica Quedlinburg din 14 februarie 1009. Pământurile Lituaniei au fost unite de Mindaugas în 1236, încoronarea oficială a acestuia ca rege al Lituaniei având loc în 6 iulie 1253, marcând formarea primului stat lituanian unificat, Regatul Lituaniei. În
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
idei, astfel că asistăm la o înflorire culturală a țării. Astfel, în orașe sunt introduse elemente din arhitectura italiană, se dezvoltă literatura scrisă în limba latină. Cu timpul, apar și primele cărți în lituaniană, fie tipărite, fie sub formă de manuscris. Printre cărturarii care joacă un rol important în acea epocă, putem menționa: Abraomas Kulvietis, Stanislovas Rapalionis, Martynas Mažvydas and Mikalojus Daukša. Prin Uniunea de la Lublin din 1569 se formează Uniunea statală polono-lituaniană (poloneză: "Rzeczpospolita Obojga Narodow", lituaniană: Abiejų Tautų Respublika
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]