15,319 matches
-
au fost învățați să cînte la sitar, cel mai celebru muzician indian Ravi Shankar. În aceeași epocă o mare popularitate a câștigat stilul reggae, muzică atribuită culturii popoarelor vorbitoare de limbă engleză, la "lumea muzicii". Avându-și rădăcinile în muzica sacră jamaicană, precum și celui mai mare artist al genului, Bob Marley. În anii 1980, din Vest a apărut un alt val de interes în muzica etnică. Pe de o parte - muzicieni din Vest cautau noi influențe descoperind pentru sine muzica populară
World music () [Corola-website/Science/327581_a_328910]
-
cu un an înainte de a fi ales papă Ioan paul al II-lea, arhiepiscopul Wojtula a cerut Vaticanului să revizuiască și să ridice interzicerea devoțiunii față de Milostivirea Divină, si aceasta interzicere a luat sfârșit în 1978. În aprilie 1978, prefectul Sacrei Congregații a Doctrinei Credinței a declarat că Notificarea de interzicere nu mai este valabilă și a declarat că neînțelegerile au fost create de către greșelile traducerii italiene a jurnalului Faustinei. Iar mai apoi materialul ce ridică întrebări nu a putut fi
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
1 și pe listele de la Publisher's Weekly și USA Today. Dincolo de Zid, Bran Stark caută cioara cu trei ochi care i-a apărut în viziuni și ajunge într-un sălaș subteran, unde dobândește abilitatea de a „vedea” prin intermediul copacilor sacri venerați în Nord. Între timp, pe Zid, tânărul Jon Snow este obligat să-și consilideze poziția de Lord Comandant îndepărtându-i pe contestatarii printre care se numără călăul tatălui său, Janos Slynt. Refuzul lui Slynt de a asculta ordinele lui
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
erotism deasemena unice, cum ar fi Kama Sutra. Aceasta literatură erotică inițiatică este susținută de răspândirea acestei viziuni în artă și cultură, cum ar fi în India aceste temple uriașe împodobite cu nenumărate statui ce abordează această temă a sexualității sacre:, dar și altele. În ciuda acestei aparente dezinhibiții sexuale, societatea hindusă tradițională a ultimelor secole este chiar mai puritană decât cea creștină occidentală. Despărțite doar de culmile Himalayei,cele două mari culturi, India și China, au schimburi și influențe culturale și
Continență sexuală () [Corola-website/Science/327702_a_329031]
-
stat a făcut din aceste festivități o perioadă de ciocnire culturală între stat și Biserică. În timp ce Biserica s-a concentrat asupra aspectelor religioase și eclesiastice ale botezului, cu sloganuri (în limba latină) cum ar fi "Sacrum Poloniae Millenium" (Mileniul Poloniei Sacre), Partidul Comunist Polonez au încadrat aceste festivități ca pe o aniversare seculară, politică de creare a statului polonez, cu sloganuri (în limba poloneză) cum ar fi "Tysiąclecie Państwa Polskiego" (o mie de ani ai statului polonez). Așa cum a remarcat Norman
Creștinarea Poloniei () [Corola-website/Science/327754_a_329083]
-
de zile a fost ineficient, iar o forță mică formată din călugării de la mănăstire conduși de starostele lor și susținută de voluntari locali, cea mai mare parte din nobilime, au infrânt pe mercenarii germani numeric superiori, au salvat icoana lor sacră și, conform unor relatări contemporane evenimentelor, au schimbat cursul războiului. La scurt timp după aceea, în catedrala din Lviv, la 1 aprilie 1656, Ioan Cazimir, regele Poloniei, pronunță în mod solemn jurământul lui de a consacra țara protecției fecioarei Maria
Madona Neagră de la Częstochowa () [Corola-website/Science/327750_a_329079]
-
s-a afirmat că utilizarea rituală a băuturilor alcoolice în contextul "panchatattva" întinerește pe cei bătrâni; mâncatul cărnii dezvoltă mintea, amplificând energia și forța launtrică; și că mâncatul peștelui restabilește energiile creatoare." "Este clar acum că panchatattva reprezintă un ritual sacru rezervat "vira"-șilor, el netrebuind să fie popularizat sau practicat de către cei care sunt "pashu"( mai ales în privința sexualității și alcoolului). Acest lucru este valabil și pentru variantele buddhiste și hinduse ale acestui ritual." Julius Evola, The Yoga of Power
Maithuna () [Corola-website/Science/327974_a_329303]
-
Chinnamunda-Vajravarahi. Profesorul B. Bhattacharya a studiat numeroase texte cum ar fi cel budist "Sadhanamala" (1156 en), sau cele hinduse "Chhinnamastakalpa" și "Tantrasara" (sec. 17), concluzionând că din hinduism este aceiași cu Chinamunda budistă, deși prima poartă un șarpe ca șnur sacru și are inclus în imagine și cuplul Rati-Kamadeva. În timp ce "Sadhanamala" numește zeița "Sarvabuddha" ("deplin trezită"), însoțită de Vajravaironi and Vajravarnini , textul hindus "Tantrasara" o numește Sarvasiddhi ("cea desăvârșită") și insoțită de Dakini, Vaironi și Varnini. "Chhinnamastakalpa" o numește Sarvabuddhi( "cea
Chinnamasta () [Corola-website/Science/327969_a_329298]
-
în trei tipuri, în funcție de nivelul de cunoaștere sau de inițiere la care au acces: Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că începuturile perioadei de creație din exil al lui Mircea Eliade sunt marcate de o trecere de la revelarea sacrului de către un specialist inițiat (precum Andronic, dr. Zerlendi sau Swami Shivananda din nuvelele fantastice scrise înainte de război) la trăirea unui miracol irecognoscibil de către un personaj inocent, „ingenuul, idiotul prin excelență al esoterismului arthurian medieval” extras din mitul lui Parsifal (cavalerul
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
de viitor: așa-mi spun mie prietenii”". Personajul este cât se poate de banal, fiind ales tocmai din acest motiv ca subiect receptor al revelației spirituale. Eugen Simion îl considera un cal răpciugos în care „se ascunde sufletul nobil al sacrului”. Mai mulți critici literari (printre care Sorin Alexandrescu) îl compară pe Iancu Gore cu profesorul Gavrilescu din nuvela fantastică „La țigănci”, ambii neînțelegând nimic din ceea ce li se întâmplă. El nu observă discontinuitatea existenței, crezând că totul trebuie să aibă
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
Evenimentului (Gore susține că a trăit un eveniment, în timp ce muncitorii și cârciumarul îl contrazic), rezultând că personajele au trăit în două faze temporale diferite, adică Gore a ieșit din timp. Iancu Gore se dovedește incapabil să recunoască revelația divină (apariția sacrului) în curgerea timpului, el trăind exclusiv în timpul profan care este definit de Mircea Eliade ca „nonexistență, irealitate”. Neînțelegând ce i s-a întâmplat, el se descarcă printr-o reacție nervoasă profană: "„Mama voastră de nebuni”". Personaj banal, Iancu Gore trăiește
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
normală a timpului: norii alburii se mișcă nesiguri pe cer, anunțând interferența unei alte dimensiuni temporale, iar sunetul sirenei reprezintă momentul de schimbare a timpului istoric. „În lumea timpului profan, lucrurile se petrec o dată pentru totdeauna, însă în lumea timpului sacru, orice este posibil. Timpul poate fi reversibil, iar identitățile, transformate. Câtă vreme lumea timpului obișnuit este rigidă, cea a timpului sacru este fluidă”, afirma profesorul american Gary Eberle. Ieșirea din timp era considerată de Mircea Eliade ca fiind „elementul care
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
de schimbare a timpului istoric. „În lumea timpului profan, lucrurile se petrec o dată pentru totdeauna, însă în lumea timpului sacru, orice este posibil. Timpul poate fi reversibil, iar identitățile, transformate. Câtă vreme lumea timpului obișnuit este rigidă, cea a timpului sacru este fluidă”, afirma profesorul american Gary Eberle. Ieșirea din timp era considerată de Mircea Eliade ca fiind „elementul care pune în legătură funcția literaturii cu aceea a mitologiilor, deoarece prin intermediul literaturii resimțim o revoltă față de timpul istoric, dorința de a
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
a fost schimbat în mod decisiv. Criticul Sorin Alexandrescu a afirmat că proza fantastică a lui Eliade este o meditație asupra timpului și a încercării de evadare a omului din condiția umană, părăsind timpul „profan” pentru a se integra timpului sacru. Rupt de propria țară și trecând prin experiența tragică a războiului, autorul scrie în perioada postbelică nuvele în care încearcă să cristalizeze un nou tip de fantastic, mai criptic. Nuvela „Douăsprezece mii de capete de vite” este considerată de același
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
gotice. Ca și la alte clădiri ale lui Santini, chiar și aici lumina este folosită pentru a construi spațiul interior. Această abordare se bazează pe interpretarea barocă a luminii ca un semn al prezenței lui Dumnezeu. Unii o numesc „lumină sacră”. Iluminarea interiorului bisericii creează un paradox unic. Între timp, zona centrală este iluminată doar în mod indirect prin porțiunile de trecere pe unde pătrunde lumina. Această lumină pătrunde în zona centrală a bisericii prin arcuri ogivale plasate în locuri în
Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk () [Corola-website/Science/327024_a_328353]
-
se împotrivește. El vrea, pe cât posibil, să cruțe renumitul sanctuar, cunoscut în tot Imperium Romanum. Prin intermediul solilor îndeamnă încă o dată la predarea fără luptă. Din nou primește un refuz ca răspuns. Abia acum Titus pornește acțiunile de luptă împotriva zonei sacre. O grindină de proiectile grele de piatră și o ploaie neîntreruptă de săgeți cad peste curți. Iudeii luptă ca posedați și nu dau înapoi. Au încredere că în ultima clipă Iahve le va veni în ajutor și își va proteja
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
aur înăuntru, și vedeau că totul în jurul lor era din aur pur... Și astfel a ars casa sfântă până la temelii fără acordul lui Cezar.” În luna august a anului 70 d.Hr. legionarii romani și-au înălțat drapelele în zona sacră a evreilor și au adus jertfe în fața lor. Deși jumătate de Ierusalim se află în mâinile dușmanului, deși - asemenea unor semne prevestitoare de rău -din Templul arzând se ridică sumbre coloane de fum, zeloții nu se predau. Ioan din Ghisala
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
115.800 de cadavre. Deasupra ruinelor, pustiului și deznădejdii din Templul Ierusalimului, pe care, sub amenințarea pedepsei cu moartea, nimeni nu avea voie să calce, împăratul Adrian ridică o nouă colonie romană: Aelia Capitolina. Priveliștea unei colonii străine pe pământul sacru al culturii iudaice provoacă încă o dată o rebeliune deschisă. Iulius Severus, guvernatorul Britanniei, este trimis în Iudeea și zdrobește și ultima încercare disperată a iudeilor, care a durat trei ani, de a-și recuceri libertatea. Împăratul Adrian pune acum să
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
Varsha"). De asemenea dă explicații despre formațiunile și strategia militară adoptată de fiecare tabără în fiecare zi, despre moartea fiecărui erou sau commandant de oști, și detaliile fiecărei bătălii. Cele 18 capitole ale "Jaya", scrisă de , constituie Bhagavad Gita, textul sacru al hindușilor. Astfel, opera lui Vyasa, numită Jaya, relatează despre diverse subiecte ce țin de geografie, istorie, război, religie și moralitate. Conform Mahabharatei, "Jaya" a fost recitată regelui Janamejaya, care este nepotul lui Arjuna, de către Vaisampayana, un discipol al lui
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
ca unul din "Cele Mai Influente 25 Albume Ambient Ale Tuturor Timpurilor", iar Piero Scaruffi l-a descries în 2003 drept "posibl capodopera fundamentală a muzicii new-age." Titlul "" este Latină pentru "Nou Magnificat". Inspirată din muzica clasică Vestică și muzica sacră, "Novus Magnificat" a fost auto definit ca "Un Magnific și Exaltat pentru orchestră digitală, voci corale, și imagini special electronice" și "Dedicat Creatorului..." Muzica a fost interpretată un Emulator II, unul din primele sintetizatoare de sampling digitale disponibile: acesta furnizând
Novus Magnificat () [Corola-website/Science/327201_a_328530]
-
Demby la clapă. Muzica a fost ulterior combinată cu textura electronică a compozitorului Michael Stearns și rafinată de coproducătorul compozițiilor și co-fondator al casei de discuri Anna Turner. Rezultatul a fost denumit, "Muzica invocată de viitor, înrădăcinată în tradițiile Vestice sacre." "Novus Magnificat" a fost lansat mai întâi de casa de discuri Hearts of Space Records, a crainicului Stephen Hill, pe casetă în 1986, apoi pe CD în toamna lui 1987 (împreună cu un LP vinil în Japonia, licețiat de Alfa Records
Novus Magnificat () [Corola-website/Science/327201_a_328530]
-
în "Revista Scriitorilor Români" din München (R.F. Germania), apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București. Tematica centrală a acestei nuvele o constituie problematica teatrului de idei, adică mai precis revitalizarea sacrului și a timpului mitic prin intermediul spectacolului. Această nuvelă este una dintre cele mai teoretice scrieri literare ale lui Mircea Eliade, discutând contradicția filozofică între cele două lumi care întrețin raporturi diametral opuse cu timpul: lumea mitică (timpul sacru ce se
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
precis revitalizarea sacrului și a timpului mitic prin intermediul spectacolului. Această nuvelă este una dintre cele mai teoretice scrieri literare ale lui Mircea Eliade, discutând contradicția filozofică între cele două lumi care întrețin raporturi diametral opuse cu timpul: lumea mitică (timpul sacru ce se descoperă doar oamenilor inițiați care sunt capabili să înțeleagă și să trăiască misterul creației) și lumea modernă (timpul istoric populat de oameni lipsiți de înțelegerea istoriei și care și-au pierdut capacitatea de a înțelege sacrul) sub forma
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
mitică (timpul sacru ce se descoperă doar oamenilor inițiați care sunt capabili să înțeleagă și să trăiască misterul creației) și lumea modernă (timpul istoric populat de oameni lipsiți de înțelegerea istoriei și care și-au pierdut capacitatea de a înțelege sacrul) sub forma unei piese de teatru care "„rezumă și totodată explică întreaga Istorie a religiilor”". Sala de teatru devine astfel locul de pătrundere într-o altă lume. Autorul își imaginează posibilitatea de a scrie o piesă de teatru. Fiind istoric
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Adio!...” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Opera lui Mircea Eliade urmărește recuperarea sacrului și a memoriei mitice; căile de acces către realitatea primordială sunt religia și teatrul. Regăsirea memoriei mitice (anamneza) determină o integrare a timpului uman în periodicitatea cosmică și eternitatea divină. Spectacolul îndeplinește rolul de catalizator al procesului de anamneză. Această
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]