19,182 matches
-
statui. Tânăra și frumoasă interpretă a început după câteva secunde să plângă. Încet, au început să-i curgă lacrimi pe obrajii pudrați, stricându-i machiajul. Ar fi vrut să fie tare, să nu arate afectată, dar nu s-a putut stăpâni, văzându-l pe Cristi cum pleacă, nepăsător. Abia atunci a înțeles și Avram că el de fapt nu contase nici măcar o clipă, și nimeni n-avea de gând să plece cu el. Fusese doar un motiv de a-i atrage
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe străzi. Câte o haită de câini vagabonzi apărea de te miri unde, în gură cu câteva oase umane, care mai aveau lipite de ele câțiva mușchi și câteva vene. Depresia din jur te înfiora. Șobolanii rodeau pisicile rămase fără stăpâni, nu invers. Mirosuri puternice de putrefacție și boală învăluiau bezna orașului, când se însera și orice speranță părea pierdută. Nu știai dacă cerșetorul înțepenit de pe stradă a adormit cu mâna întinsă sau a murit așa, de frig sau de foame
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de un maître à penser! - Încerca să fie profetul unei nații. Dar națiunea era atunci paralizată, am putea spune, copleșită de extraordinara grandoare pe care i-o dăruiau timpul și istoria - regăsirea unor „seminții” disparate ce foloseau același idiom lingvistic, stăpâni ai unui teritoriu și ai unei istorii milenare, auguste -, nu „avea chef” de profeți! Nici măcar de cel mai trivial, mai „bărbătuș”, căruia i s-au Închinat, ciudat, unele spirite de excepție și care a fost asasinat de regele acelui moment
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
decât oricând, Își pierde propria-i siguranță de sine, vechiul său echilibru interior care-l ajutase În momente dificile să reziste și chiar să provoace, se lasă sfătuit - de fapt, Împins Încoace și Încolo, trăind experiența, mereu aceeași, a unui stăpân instalat Într-un tron somptuos care iute se adeverește a fi un cărucior Împins când de unul, când de un altul, așa-zișii sfetnici sau consilieri, miniștri și chiar prim-miniștri care se Înclină fals slugarnic În fața lui, „ospătându-se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Împins când de unul, când de un altul, așa-zișii sfetnici sau consilieri, miniștri și chiar prim-miniștri care se Înclină fals slugarnic În fața lui, „ospătându-se” lacom din prestigiul și din naivitatea sa, pe jumătate jucată, pe jumătate reală. Stăpânul ceremoniei, prizonier al fostelor sale idei, de care cei care-l servesc profită pentru a le Întoarce pe dos, ca pe o mănușă, Învățându-l, Încă o dată, pe bătrânul maestru ce părea hârșâit În a manipula conștiințe și mândru de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
treaptă de „progres social”. Nu cer simbrie, fericiți de a fi pe lângă un senior, dar Își iau În felul lor - o mie de feluri! - plata Înapoi, iar prima formă a acestei „despăgubiri” este nu numai „batjocura” cu care-și privesc stăpânii, dar și o anume, nestinsă, superioritate. Faptul că Îi Întrec pe maeștrii lor În spiritul mărunt practic ca și acela că, de obicei, tinerii lor stăpâni sunt lefteri, plini de datorii pe la tot felul de meseriași sau hangii!, le dă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
iar prima formă a acestei „despăgubiri” este nu numai „batjocura” cu care-și privesc stăpânii, dar și o anume, nestinsă, superioritate. Faptul că Îi Întrec pe maeștrii lor În spiritul mărunt practic ca și acela că, de obicei, tinerii lor stăpâni sunt lefteri, plini de datorii pe la tot felul de meseriași sau hangii!, le dă convingerea adâncă de a le fi superiori și că, de fapt, ei joacă rolul de seamă nu numai În viața acestuia, dar și a cercului În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de definitivă Încât, odată instalat În „realitatea lor”, să-mi afișez și să-mi impun propriile mele reguli - fruct al unor Îndelungi visări și frecventări ale unor „monștri” amabili și seducători de hârtie, negați și calomniați, mulți dintre ei, de „stăpânii zilei”. Răzbunarea, când are țeluri ideologice, cum a fost lupta noastră, fii de burghezi sau de țărani ai căror părinți și a căror clasă fuseseră grav umiliți și umilite, grav decimate de cârmuirea comunistă, poate deveni o armă de temut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
noștri umani, Prezentul, Își face apariția. Poate În cortegiul său, al lui Dionysos, printre fauni, nimfe, delfini, nereide, driade și alții, se strecoară și el, modest, dar... ce mai Înseamnă acest epitet la unul dintre atotputernici?! Și, ca și Eros, stăpân și peste cei mai puternici, peste zei, Iisus Însuși, care În pustiu a Învins categoric cele trei mari ispite ale Satanei, nu a putut să-și Învingă propriul orgoliu și, suindu-se pe muntele Thabor cu trei ucenici, le-a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În sfârșit, a României și, după cum o spunea parcă regretatul Marin Sorescu, „părea că În zilele și lunile acelea de la Începutul lui ’90 se sfârșise d’abia războiul!”. Libertatea care, s-a văzut curând aceasta, era Într-un fel un stăpân aproape la fel de „tiranic” ca și foștii stăpâni discreționari ai României, așa-zișii comuniști; noua libertate socială, de expresie, de călătorie și de asociere ne-a zăpăcit, cum era firesc, dar... ce s-a Întâmplat cu țările vecine nouă, de la Nord
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spunea parcă regretatul Marin Sorescu, „părea că În zilele și lunile acelea de la Începutul lui ’90 se sfârșise d’abia războiul!”. Libertatea care, s-a văzut curând aceasta, era Într-un fel un stăpân aproape la fel de „tiranic” ca și foștii stăpâni discreționari ai României, așa-zișii comuniști; noua libertate socială, de expresie, de călătorie și de asociere ne-a zăpăcit, cum era firesc, dar... ce s-a Întâmplat cu țările vecine nouă, de la Nord, cu care am Împărțit atâta amar de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
angajasem În ’70 la România literară, și am rugat-o, ea cunoscându-i perfect pe tipografii marelui combinat al „Casei Scânteii”, să mă ajute să tipărim primele numere. I-am dat niște bani și, În anii aceia când tipografii erau „stăpânii presei” În fabricația ei, În anii de dinainte de apariția informaticii, Olga știa foarte bine: cutare maestru, paginator, zețar, corector sau culegător, linotipist este „sensibil” și la ce anume „tip de atenție”, și ea a aranjat Într-adevăr lucrurile așa Încât primele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
era și părea o stare de fapt „istorică”, cu atât mai gravă cu cât părea legitimată chiar și de forțele lumii libere, care se aflau nu rareori În poziție de parteneriat, de complicitate economică și uneori chiar mai mult, cu „stăpânii noștri”! Or, această nevoită „adaptare” a schimbat nu puțin și mentalitățile sau, mai grav spus - mentalitatea! Nu, eu nu merg până acolo Încât să-mi Însușesc poziția unor sceptici comentatori de azi care afirmă că, de fapt, acel „om nou
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mare, cumpărată de un țigan azi, care a dărâmat-o și a construit o alta (după cum se vede, bănățenii nu au apreciat faptul că În acea clădire și În acel loc am scris cele trei romane, primele, Francisca, În absența stăpânilor și Animale bolnave; instituțiile culturale, liceul „Brediceanu”, unde am absolvit zece clase și ai cărui profesori m-au exmatriculat Înainte de ultima, sau consiliul cultural local, după cum se vede, fiind În Întârziere cu conștientizarea unor fapte de creație care au pornit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
grandorii și exuberanței insuportabile a caracterului său și „judecata rațională, publică”, de bun-simț, Încât mi s-a părut că aiurez, că am o „viziune” - ceea ce era adevărat, dar... ce fel de viziune, a viitorului unui caracter, atât de apropiat, de stăpân pe sine, de magistral În tot ce gândea și făcea În acei ani?! - și mi s-a făcut pur și simplu rău. Rău fizic, și dacă aș fi fost mai puțin stăpân și mai puțin exersat În reflexele mele fizice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a viitorului unui caracter, atât de apropiat, de stăpân pe sine, de magistral În tot ce gândea și făcea În acei ani?! - și mi s-a făcut pur și simplu rău. Rău fizic, și dacă aș fi fost mai puțin stăpân și mai puțin exersat În reflexele mele fizice, aș fi vomat. Trăind cu atâta intensitate nu o performanță genială, nouă, absolut nouă, tipologică, În istoria romanului, ci „crezând” a-i substitui figurii ofițerului rus, dezordonat, generos și naiv până la imbecilitate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
scriu: complex de iritare!Ă față de dominația tot mai accentuată a Americii de Nord, care, după ce a salvat de două ori Europa apuseană de agresivitatea germană militară, se pregătește să Împlinească visul antic al Grecilor și apoi al Romanilor - să devină unicii „stăpâni ai lumii”! Ce facem cu cei cincizeci de ani de comunism românesc - Îi dăm la o parte de pe „masa istoriei”, cu o singură mișcare a mâinii, Încercând să „re-Înodăm” istoria națională de la ’38, anul primei dictaturi, cea regală?!... Sau o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
apoi l-a lăsat pe nepotul său, mereu sfătuiți de un adevărat Înțelept și patriot, I.C. Brătianu, să „descopere” Românilor de pe ambele curburi ale Carpaților că se pot instala În Europa Centrală și de Est ca un stat puternic, constituit, stăpâni ai unui teritoriu de o mare bogăție de relief și a subsolului; să-i facă „să creadă”, să „fie convinși” că nu sunt o populație vânturată de ici-colo de diferite etnii agresive, de la Huni și Avari până la Rușii bolșevici sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În timp - atât individului, cât și operei sau operelor, acțiunilor sale. Și, Încă o dată, revin la fraza cheie - pentru mine, cel puțin - pe care am pus-o ca moto, la treizeci și unu de ani, la romanul meu În absența stăpânilor: „Cine are caracter, are deci și o trăire-tip care revine mereu”. Am interpretat, În diferite momente ale existenței mele auctoriale sau individuale, această sintagmă - trăire tip! - ca fiind o șansă a unității, poate ca o unică șansă a acestei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau politică nu face decât să coloreze, să pună Într-o lumină, uneori, e drept, insuportabil de dură, de brutală, ceea ce zace În adâncul firii lor, idiomatice și universale, și care este, e drept, speculat cu abilitate și insolență de stăpânii zilei. Când Goma și Liiceanu „se supără pe Români” acablându-i cu toate relele - mi se pare că și dl Patapievici a călcat pe această ulicioară, invocându-l pe maestrul său, scepticul Al. Paleologu, ambii nemulțumiți de prestația istorică a acestor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am să le enumăr aici deoarece diferă de la un climat la altul, de la un individ la altul. CÎnd eram tânăr, mi-am exprimat părerea ficțională și metaforică despre senectute Într-unul din cele trei capitole ce formează romanul În absența stăpânilor. Pe scurt, „ideea” tânărului autor care eram despre bătrâni era una vitalistă și discreționară; bătrânii, credeam, constituie acel contingent care va fi mereu Împins la marginile socialului și ale existenței și nu mă mirau, atunci, unele cutume vechi ale japonezilor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un bun și onest tată de familie, un vrednic cetățean! - Îmi apare În vise, cu o ciudată insistență și regularitate, Încruntat, aproape dușmănos, de parcă nu mi s-a sfârșit copilăria, dependența de teribila sa autoritate, incapacitatea mea de a fi stăpân pe actele și reacțiile mele. Și-apoi, tinerețea! Pubertatea, adolescența și lunga, sâcâitoarea mea post-adolescență, timp În care era cât p-aci să cad În acea orbire sau acele orbiri umane ce capătă diferite nume precum alcoolism, nihilism sau tentația
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
parteneri de discuție, amici sau nu, „realismul” lor s-a dovedit fals, ne-realist În esență, și realitatea socială sau evenimențială a ascultat de „profețiile” mele „dogmatice”, „optimiste”! Nu, noi, indiferent cine am fi, nu suntem și nu putem fi stăpânii Adevărului! El este, cum o constatam mai sus, duplice, profund și tiranic duplice, ambiguu, ceea ce Îi conferă „misterul”, dar și vigoarea seculară, supraumană. Nu, noi putem fi doar „stăpânii propriei noastre firi”, adică consecvenți și lucizi de propria noastră structură
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
noi, indiferent cine am fi, nu suntem și nu putem fi stăpânii Adevărului! El este, cum o constatam mai sus, duplice, profund și tiranic duplice, ambiguu, ceea ce Îi conferă „misterul”, dar și vigoarea seculară, supraumană. Nu, noi putem fi doar „stăpânii propriei noastre firi”, adică consecvenți și lucizi de propria noastră structură temperamentală și ideatică, urmând sfatul vechi al vicleanului și curteanului Înțelept care a fost Polonius: - Rămâi credincios ție Însuți și așa cum ziua urmează nopții, nu vei Înșela, dezamăgi, pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu am făcut-o, dintr-un fel de „Încăpățânare sinucigașă”, afirmând peste tot și crezând că cele trei romane vor fi o dovadă suficientă că „sub comunism” au putut apărea opere valabile oriunde. Sigur, m-am așteptat ca În absența stăpânilor, Bunavestire și Don Juan să aibe un alt ecou! A fost de vină stângăcia mea relațională sau, cum o cred eu - după o altă pulsiune paranoidă! -, faptul că Parisul zilelor noastre se deosebește esențial de acel Paris dintre războaie unde
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]