18,686 matches
-
Încă ceva: morala. Adică certitudinea aplicării legii. Cum să te descotorosești de tat’tu, precum eschimoșii? Este că ești tentat să-i critici, deși ei trăiesc sau mai bine-zis trăiau absolut firesc? Cară-ți crucea, mai bine-zis Încă una, și taci. Ce face omul cu mâna lui... Cât despre sentimentele pe care le-am terfelit Împreună, suportă singur consecințele. Alt factor limitativ... Eu Îmi iau codița și... pa! „Meridian“, 31 august 2001, ora 11,16 40. Bogdaproste Urmărind un guzgan, am
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de Brăila, o distanță de aproximativ 15 km. Era atât de frumos afară, iar mama îmi explica c-aveam toate șansele să vedem Munții Măcinului de pe dig, pentru că plafonul de nori era la înălțime mare și permitea acest lucru. Tata tăcea și asculta. Știam că tata este un iubitor al muntelui și bănuiesc că ardea de nerăbdare să vadă „munții mamei;” spun „ai mamei,” deoarece erau mândria sa și nu pregeta să aducă mai mereu în discuție acest lucru. La un
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
bădița ! U iu, U iu iu ! Trandafir în cornul mesii, Frumos plăng ochii miresii. Las’ să plângă cât de mult, Binele ce l-a avut. Las’ să plângă cât de tare, Binele de fată mare ! U iu, U iu iu ! Taci mireasă, nu mai plânge, C-acum are cin-te strânge. Taci mireasă nu ofta, C-are cine te pupa ! U iu, U iu iu ! Fii părinte, așa de bun, Ieși o țâră până-n drum Și deschide-o cărticea , Să cununi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
plăng ochii miresii. Las’ să plângă cât de mult, Binele ce l-a avut. Las’ să plângă cât de tare, Binele de fată mare ! U iu, U iu iu ! Taci mireasă, nu mai plânge, C-acum are cin-te strânge. Taci mireasă nu ofta, C-are cine te pupa ! U iu, U iu iu ! Fii părinte, așa de bun, Ieși o țâră până-n drum Și deschide-o cărticea , Să cununi o floricea, Și pe cap c-un patrafir, S-o cununi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
m-o auzit. - De ce plângi... (aici se pronunță numele celui bolnav de albeață) - Cum să nu plâng, Cum să nu jelcuesc, C-am plecat pe cale,Pe cărare, Și-am întâlnit nouă fete, nefete, Pline de albețe,Pline de furtețe, etc. Taci (numele bolnavului) nu mai plânge, Că cu cuțitul ți-oi rade-o, Cu mătura ți-oi mătura o, Cu chindeul ți-oi șterge-o Și te-oi duce la râul lui Avram Și te-oi spăla pe față, Pe brațe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în fine, într-unul ocupat numai de țărani transilvăneni. Eroul perora cu multă căldură și toți îl ascultau atenți. - «Că eu ce zic ? Dacă nu ne-om uni, dacă eu m-oi uita cum te bate pe tine și-oi tăcea chitic, și pe urmă te-i uita tu cum mă bate pe mine și tu ai să taci, nu facem nicio ispravă. Numai dacă om fi cu toți într-o unire, o să putem fi stăpâni aci, că doară țara-i
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
atenți. - «Că eu ce zic ? Dacă nu ne-om uni, dacă eu m-oi uita cum te bate pe tine și-oi tăcea chitic, și pe urmă te-i uita tu cum mă bate pe mine și tu ai să taci, nu facem nicio ispravă. Numai dacă om fi cu toți într-o unire, o să putem fi stăpâni aci, că doară țara-i a noastră încă de pe vremea lui Traian.» V Să ne întoarcem din nou la călătoriile propagandistului român, în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
care fuseseră supuși în timpul anchetelor, între zidurile reci de pușcărie. Deși prietenii, cunoscuții pe care-i întâlnea după liberarea sa din spațiul concentraționar în care fusese torționat vreme de șapte ani, încercau să-l atragă în discuții, el prefera să tacă, sau răspundea laconic, aproape niciodată la subiect. Aparent, Remus se consolase în muțenia lui, în ciuda tot răului pe care omenirea i-l făcuse. Și a trecut la rândul lui, atunci când i-a venit sorocul în lumea acelor umbre care-l
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
schimbat pe neașteptate datorită apei băltite pe suprafețe întregi și chiar pe șoseaua pe care mergeam, ceea ce ne amintea de inundațiile care dăduseră de furcă oamenilor de pe aici. În acest tablou sinistru, stolurile de ciori foarte numeroase erau nelipsite. Iarăși tăceam. Mai spune ceva, mamă, încerca să se arate voioasă Janeta. Ce să spun? Am nimerit un timp foarte urât.. Lasă timpul, că se schimbă. Să vezi ce frumos va fi în Grecia, ai fost atât de bucuroasă că mergem în
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
știa ce să zică, zicea Doamne miluiește! or punea pe palamar să zic-un tatăl nostru, iar el secunda cu gagagaga! Când popa se încurca rău și oamenii se întreba: "Ci Doamne! Oare ce-o fi zicând", palamarul răspundea categoric: "Tăceți, măi, nu vedeți că părintele cântă grecește?" Asta impunea. Foarte frumos îi ședea potcapul părintelui Ermolachie, cam pe ceafă, pentru că era larg, da-i ședea, nu glumă. Gândeai că-i rus cu coadă. Când cetea, potcapu-i cădea peste ochi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
apoi încurca de-i mergeau petecele. Câteodată Buchilat greșea la glasuri. Buchilat ! Striga popa din altar. Aud, părinte. Prochimen glas al șaptelea [...]. Eei ! Părinte ! Apoi bine, se cade să mi te spurci în obrazul meu ! Apoi zău nu se cade! Taci, că te rup, zicea părintele cu o apostolicească liniște. Însă postul onorific de palamar îl ocupa onorabilul domn Nicodim Parpalac. Băiet cu multă ambiție, fecior de popă, cam prostuț, nu-i vorbă, da-ți știa crezul pe de rost de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
regula, iar actele să fi încăput pe mâna băcanilor spre a-și înveli în ele, pentru vânzare, peștele sărat, ori bătrânul, împreună cu fiul său, Nicolae, să fi rămas "tolerați" pe moșie până la capăt, în condițiile mai sus pomenite? Deocamdată, documentele tac; fie pentru că au dispărut demult, fie pentru că se ascund prin cine știe ce arhivă obscură. Cert este însă că întreg acest spațiu, al cărui labirintică istorie a fost creionată cât mai fidel cu putință, e astăzi reînvestit cu o aură metafizică de către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ramuri de arin/ Melancolic cornul sună.// Mai departe, mai departe,/ Mai încet, tot mai încet,/ Sufletu-mi nemângâiet/ Îndulcind cu dor de moarte 113. Iubita imaginară sau aievea este înșăși frumusețea declanșatoare a iubirii și totodată dătătoarea de moarte: De ce taci, când fermecată/ Inima-mi spre tine-ntorn?/ Mai suna-vei dulce corn,/ Pentru mine vre odată?114 Nu există mirare pentru o astfel de atitudine. Poetul este prins în propria sa curgere, aceea a semi-morții, apele prin definiție sunt cele care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în mod firesc, estompat, căci adevărata muncă-mișcare se derulează pe ogoarele din preajma satului. În plină zi, tăcerea capătă substanță materială, iar mișcarea este mai mult un simulacru, o umbră a celei considerate, în optica rurală, mișcare adevărată: copiii se joacă tăcuți în praful drumului, babele torc liniștite în umbra prispei, iar moșnegii care nu mai pot să meargă pe câmp la muncă, își petrec restul vieții torcând amintiri pe glasuri molcome, venite din alte timpuri. Întocmai ca în poemul baudelairean, Les
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Pornind de la sugestia sunetului, lucrurile pot lua o întorsătură surprinzătoare. În acord cu tristețea unei iubiri eterne, dar și a faptului că totul este trecere, poetul ajunge să atingă alte resorturi; de aici se zămislesc armonii simfonice ca acestea: De ce taci, când fermecată/ Inima-mi spre tine-ntorn?/ Mai suna-vei dulce corn,/ Pentru mine vre odată?187 Starea aceasta, aproape narcotică, a viziunii morții, Îndulcind cu dor de moarte, este dată, în fapt, de un lucru simplu în aparență: Melancolic cornul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Se subînțelege însă că de dincolo, din lumea treziei poetului, gândirile îl urmăresc, ca o continuare a ideilor în planul nedeslușit al viselor. Dintre toate, se mai aude încă orologiul ticăind ca greier bătrân și răgușit, ca mai apoi să tacă și a mamei rugăciune -/ La gânduri sclipitoare un capăt ea le pune249. Basmele povestite de Raluca în somnu-mi mă urmează,/ Se-mbină, se-nfășoară, se luptă, se desfac, căci tot ce a fost cu o clipă mai înainte realitate, În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
va izbucni în plâns." Și tot el: Stă în puterea Limbii Române să-l găsească, odată și odată, pe Dumnezeu." * C ând văd cu ce tristețe a primit țara vestea dispariției lui Grigore Vieru, mă-ntreb unde-s și de ce tac românii care i-au aplicat jignitoarea etichetă "patriot de ocazie"... "Un mort plâns de mulțime încă poate schimba ceva în lumea asta" crede poetul basarabean; dacă așa-i, schimbarea s-ar cuveni s-o începem pornind de la amarele lui constatări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ta / Poți râde singur / Și doar în limba ta / Te poți opri din plâns // Iar când nu poți / Nici plânge și nici râde / Când nu poți mângâia / Și nici cânta / Cu-al tău pământ, / Cu cerul tău în față / Tu taci atunce / Tot în limba ta." * M agda Ursache a debutat la "Junimea" în 1973. Iat-o împlinind... (bip!) ani; a publicat romane, cărți de eseuri, de critică literară, a îngrijit prestigioase ediții. Cum este percepută scriitoarea în lumea literelor? Gh.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și a solicitat un protest oficial. Mai deprinși cu politicalele din estul sălbatic, diplomații francezi au luat apărarea... cenzorilor români, amintindu-i (între altele) lui Guillermou că se afla la numai 16 km. de marea Uniune. Sfătuindu-l, adică, să tacă. Ceea ce autorul a și făcut nu înainte de a întreba dacă dincolo de muchia de deal din zare începe într-adevăr URSS. O anume terifiantă străinătate. Scena mi-am amintit-o răsfoind excelenta carte intitulată DOINA și semnată de cercetătorii Magda și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
se nasc în ilegalitate; când legea ajunge să recunoască ideea, nu face decât să o ucidă", "Kitsch-ul este copilul calofiliei; arta socialistă l-a făcut rege", " Până la șapte ani, toți te învață să vorbești; după aceea, te învață să taci". Am tras cu ochiul la o dedicație așternută pe această carte, oferită unor "eminenți cărturari luptători întru românitate." Probabil, formularea explică multe. * P rin bunăvoința Editurii "Everest" a apărut o carte absolut surprinzătoare. Se intitulează "Ei, care au scris" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
este o monstruozitatea care nu ar merita nici o atenție dacă n-ar ține de moldovenismul primitiv și nu ar avea susținere oficială." Portretu-i corect. Stati a fost primul scriitor din Basarabia căruia i s-a îngăduit să viziteze Iașul. A tăcut mâlc de-a lungul celor trei zile ale ospeției și am dat-o pe seama drasticei prelucrări înainte de plecarea din Chișinău. N-aveam de unde ști că tocmai tocmai Stati se ocupa cu... prelucrările, fiind activist la Secția de propagandă a CC
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
au confecționat și eroi din carton presat, avizi de privilegii și recompense dar toate astea n-au cum să disloce, din raftul prim al interesului, suferința autentică, inocența maculată, curajul vizionar. Soljenițân observa că " Adevărul este totdeauna mai sfios; el tace, în fața presiunii indolente a minciunii." Legic, până la urmă, iese la lumină. Două cărți de excepție, apărute recent, se constituie în adevărate revelații: "Martiraj în Bărăgan", de Vasile Calestru, și "Persecuția", de Stela Covaci.. O "repede ochire" îngăduie semnalări demne de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nu știe (și nu-și propune) să... mintă. Ba, câte odată, se așază cu bună știință și fără vestă de protecție în bătaia Codului Penal, implicându-se în braconaje de-secretizate și zugrăvind malițios împrejurări despre care, de regulă, se tace. Dacă-n însorita Italie, din care se vor fi trăgând strămoșii lui Sardino, s-a ajuns să se vâneze iepuri importați din România, apoi taman asta încearcă să prevină autorul la noi, martor cu pix al împuținării viețuitoarelor și strâmtorării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
recunoștința, iubirea, nu se cumpără din piață la cântar, nu-s mere-pere, sunt simțuri, ele se nasc în educația omului și chiar din rușine. Toți cititorii mi-au admirat micul meu articolaș din revista Formula AS, dar ai mei au tăcut, nu s-au bucurat. Păcat ! Rămân însă încântată că dumneavoastră cititorii ați reușit să-mi întăriți încrederea în mine, să-mi prelungiți viața. La cei 93 de ani mai sunt admirată de tot ce fac. De cum mă îngrijesc, de ținuta
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
soțul meu, care, cum mă vedea îmi zicea : « Ochi frumoși cu gura mică, și cu glas de rândunică », vorbe care îl făceau gelos pe omul meu care îmi zicea drăguțul de el - « ia să-i zici omului ăsta, să mai tacă ! Dar eram fraieră, să-l opresc ? Mie îmi plăceau spusele...Glume...la orice vârstă... Ce să vă mai spun ? de la revista amintită a venit un redactor, vroia două file scrise de mine, mi-a luat niște poezii, eu aveam scris
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]