17,970 matches
-
109G de 1450 CP) și în pline trepidații înainte de părăsirea solului, nu-mi puteam da seama de nimic. Dimpotrivă, eram liniștit când, dând comanda de escamotare a trenului de aterizare, acesta a funcționat normal, cele două becuri verzi de control aprinzându-se. Era suficient ca cedarea roții să se producă cu câteva clipe mai devreme (când normal, neavând încă viteză, frecarea cu pământul era mai mare prin greutatea avionului), ca un accident groaznic să se producă atât pentru avionul meu și
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cu lapte. De fapt, eram la curent că în tot timpul războiului era băutura de toate zilele, transporttată, în general, în niște termosuri mari, apa fiind total interzisă. Mâncasem tot. După un sfert de oră, ușa se deschise și cineva aprinse lumina. Era o santinelă. M-a privit. A văzut tava, zâmbind mi s-a adresat mulțumind, probabil intimidat de uniforma mea. I-am zâmbit și eu și i-am mulțumit în franțuzește, nu știu în urma cărui impuls, deși știam în
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
tare. Ajung la ușă, încep să bat în ea strigând același lucru. Liniște totală. Continui să bat mai puternic. Niciun răspuns. Pun mâna pe clanță și împing. Ușa se deschide, mai strig o dată și pătrund înăuntru. Strig din nou: nimeni. Aprind un chibrit: mese, birou, dulapuri probabil cu hârtii, mape, corespondență, câteva scaune ici-acolo și ce mă surprinde cel mai mult: două mașini de scris, una din ele acoperită cu husa ei. Și asta era tot. După câteva momente, mi-
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
fel de caschetă, tot verzuie, ale cărei părți laterale puteau fi lăsate în jos pentru a acoperi urechile și ceafa. Am găsit un loc potrivit și în trei ore, poate chiar mai puțin, totul era gata, mai mult, aveam focul aprins în soba improvizată. Între timp mi s-a adus și mie îmbrăcămintea, totul era nou și cel care alesese, nimeri bine talia mea. În ce privește mâncarea, m-a asigurat că voi primi tot ce-mi trebuie ca și toți ceilalți, alimentele
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
prin mâinile ei îndată după arestarea din 1961, când, instigată de Doinaș, care s-a deplasat urgent la Cluj să-mi determine părinții să distrugă manuscrisele depozitate în pivnița casei, i-a dat foc. Înainte de a-l arunca în focul aprins în grădină, mama a citit primele cuvinte de pe prima pagină a Jurnalului: « Vreau să devin scriitor».“ Scena arderii unor documente compromițătoare, uneori chiar cărți, s-a repetat în multe case de intelectuali. Dacă jurnalul de tinerețe al lui Negoițescu a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Domnule Negoițescu, de când voiam să vă cunosc și să discut cu dumneavoastră despre literatură... Da’, vă rog, luați loc. Fumați? Da’, vă rog, o țigară...“ Și, când criticul, epuizat după o noapte de anchetă, s-a așezat și și-a aprins o țigară, trogloditul general, schimbând brusc tonul jovial cu unul batjocoritor, a început să urle: „Scoală-te, porcule, în picioare! Cum îți permiți să stai jos în fața mea? Stinge țigara!“ etc. etc. Face, tot în 1977, o a treia tentativă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
se adăugau cărților de N. Batzaria (Moș Nae), ori altele, precum Zânele din Valea Cerbului, Povestea lui Moș Albu, Aventurile lui Enăcache Cocoloș, Moș Teacă, Micul lord, Cuore, Povestea unei coroane de oțel, dăruite de tata -, imaginația mea s-a aprins cu flăcări dezlănțuite, în acest joc de-a balul, oferit ca realitate palpabilă. O rochie de bal nu numai verosimilă, ci și veritabilă, pe care s-o pot mângâia, a cărei confecționare am supravegheat-o, al cărei destin real să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
prin mâinile ei îndată după arestarea din 1961, când, instigată de Doinaș, care s-a deplasat urgent la Cluj să-mi determine părinții să distrugă manuscrisele depozitate în pivnița casei, i-a dat foc. Înainte de a-l arunca în focul aprins în grădină, mama a citit primele cuvinte de pe prima pagină a Jurnalului: „Vreau să devin scriitor“ - și a început să plângă. Oricum, ca elev la Liceul „Gheorghe Barițiu“, n-am strălucit, cu toate că la finele clasei întâi eram totuși premiantul numărul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
încercat să mănânc ciuperci, fenomenul s-a repetat, ceea ce dovedește emoția extraordinară și reacția la gândul că bunica e pe cale să ne părăsească. Bolnava, asistată fără întrerupere de fiul ei medic, era încă lucidă, însă chinuită de febra care-i aprinsese obrajii și avea s-o răpună în zbateri și delir. Când ne-a zărit, i s-au luminat clar ochii și a dat imediat dispoziție să mi se gătească cotlet de porc la grătar, ea știa că-mi place. S-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
stradă etc., dar ele nu au prea avut mare succes. "Ca și în cazul curățeniei străzilor, numai noua autoritate a lui La Reynie a putut impune iluminatul stradal prin instalarea a mai mult de 5 000 de felinare, care stăteau aprinse între 20 octombrie și 31 martie până la ora două a dimineții și erau finanțate din amenzile date celor care nu-și făceau curățenie în fața casei și nu puneau felinare la geam. Respectată și eficace, ordonanța din 1667 a avut efecte
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
lor catolice sunt reci, amenințătoare. E un Dumnezeu al pedepsei aici. Bisericile noastre micuțe sunt calde și pline de dragoste. Am fost la slujbe aici, dar nu l-am găsit pe Dumnezeul meu bunuț. Cel cu barba albă. Te rog, aprinde o lumânare pentru sufletul meu. Aprinde-o la „Vii”! Scrisoarea 26 Rareori mă înșel acum când întâlnesc români. Stăm alături în stații de autobuz sau în alte locuri publice. Nimeni nu vorbește și știu că am în fața mea o româncă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
un Dumnezeu al pedepsei aici. Bisericile noastre micuțe sunt calde și pline de dragoste. Am fost la slujbe aici, dar nu l-am găsit pe Dumnezeul meu bunuț. Cel cu barba albă. Te rog, aprinde o lumânare pentru sufletul meu. Aprinde-o la „Vii”! Scrisoarea 26 Rareori mă înșel acum când întâlnesc români. Stăm alături în stații de autobuz sau în alte locuri publice. Nimeni nu vorbește și știu că am în fața mea o româncă. Are o tristețe anume în ochi
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
obicei mă stăpânesc, cel mult îmi lăcrimează ochii, dar câteodată se umple prea mult inima. Atâtea amintiri și atâtea regrete... Simți nevoia fizică de-a fi îmbrățișată, de-a strânge mâna celor dragi, de-a ciocni un pahar, de-a aprinde artificii... La 12 noaptea am ieșit pe terasă, singură, cu o țigară, am privit artificiile altora și am ascultat râsetele lumii, veselia și țipetele de bucurie. Cerul era înflorit în toate culorile. Bubuiturile nu conteneau; Ana (bătrânica) ar fi vrut
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
era înflorit în toate culorile. Bubuiturile nu conteneau; Ana (bătrânica) ar fi vrut să vadă și ea. — Așteaptă, că-ți povestesc artificiile! i-am zis. Acum sunt verzi și sub balcon a trecut un grup de băieți! Acum s-au aprins spre Montegrillo, roșii-roșii! Da’ nu plânge, Ana, că nu-ți mai spun ce frumos e revelionul altora! Scrisoarea 41 Când Concetta pleca de acasă, era sărbătoare. Imediat ce auzea motorul mașinii, Salvatore îmi cerea o bomboană (bineînțeles că trebuia să iau
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
biserică, fugar. Era ca și cum de-abia aș fi plecat, totul îmi părea la îndemână. Acum vin de la o procesiune italiană. Au scos afară moaștele unui sfânt (de fapt, o statuie) și, în sunet de fanfară, zeci de oameni cu lumânări aprinse în mâini au mărșăluit pe străzi. Fetița care m-a însoțit m-a strigat „mama!”. I-am zis că nu-i bine și mi-a spus că sunt ca o mamă pentru ea și că mă roagă mult să nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
câți bani ia pe kilogram, de la ce magazin să luăm dulciuri la ofertă... Între timp am aflat că există și o biserică unde de două ori pe săptămână slujește un preot român. Rămâne s-o dibuiesc. Dacă voi putea să aprind o lumânare... Scrisoarea 121 Oare tu știi ce înseamnă „luatul pe datorie” sau „luatul pe caiet”? Situația ta economică e mai bună (poate mă înșel) și oamenii pe care i-ai frecventat sunt mai „răsăriți” decât 80% dintre români. Să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
o bătrână pisăloagă. O cunoșteam pe bătrână. Ne salutam câteodată și se văita mereu. Auzisem că din lipsă de ocupație începea de pe la ora 10 să încălzească apa pentru pastele ce urmau să se gătească la ora 13. Închidea aragazul, iar aprindea... E genul de bătrână drăguță, dar care ține biscuiții sub cheie și-i mai și numără. Alina e din Ucraina, are vreo 40 de ani și a înnebunit. A rupt lucrurile din camera ei, a aruncat pe geam papuci și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de acasă. Nu vor mai ști unde este casa lor. Vor rămâne dezrădăcinați și străini în ambele locuri. Vor fi siliți să se târască precum șarpele, să se umilească, iar praful drumurilor îi va însoți mereu. Atâta timp cât nu mai poți aprinde o lumânare pentru sufletul morților tăi, atâta timp cât nu poți alina suferințele părinților și nu poți săruta fruntea copiilor tăi... Nu sfătui pe nimeni să plece. Va vedea o altă lume și nu-și va mai găsi liniștea niciodată. Cine iubește
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
MOTTE, ANTOINE HOUDAR DE ăParis, 1672-Paris, 1731). Om de litere. Este menționat în text ca părtaș la marea polemică dintre susținătorii anticilor și ai modernilor, și anume ca purtătorul de cuvânt al „modernilor“ din generația a doua. Conflictul s-a aprins cu prilejul traducerilor din Homer ale Doamnei Dacier, pe care și le apără în Tratat despre cauzele corupției gustului ă1714). Autor al unei traduceri prescurtate din Iliada și Odiseea și al unui Discurs despre Homer, La Motte replică energic în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cursurile predate studenților noștri și înalt apreciate de aceștia, pentru receptivitatea și bunăvoința Dvs, cu care ați venit pentru a ne ajuta la reinstaurarea limbii române la Universitatea Tehnică a Moldovei. Odată cu tradiționalul „La mulți ani!”, vă doresc ca lumina aprinsă cu un secol în urmă să strălucească în continuare multe secole înainte, aducând dezvoltarea și prosperarea pe meleagurile românești.
MĂRTURISIREA UNUI PRIETEN. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by PETRU TODOS () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_960]
-
deosebit, de cultură și spiritualitate aleasă și nu-i de mirare că și în domeniul energiei electrice - această epocală descoperire a omenirii - Iașul deține premiere la nivel național . Mă refer la faptul că aici, la 11-14 iulie 1868, a fost aprins primul "soare electric" din Romania, la o reprezentație din Casele Sturza de la Copou, după cum se putea citi în afișul vremii. De asemenea, mă refer și la faptul că, la 1 noiembrie 1910, prin strădania profesorului Dragomir Hurmuzescu, "făuritorul" electroscopului , a
ADUCERI AMINTE DESPRE IAŞI. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Gleb Drăgan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_956]
-
întâmplare Unii lângă alții și aproape din obișnuință Îmbrățișați... Poemul e în același timp timid și îndrăzneț. Cheia poemelor lui Mole e subînțelesul, fiindcă el nu e ca acei Desperado îndrăzneți, care au nevoie să urle în pagină ca să-și aprindă flacăra poetică. Chiar și visul cu tatăl dispărut devine mai mult un vis de dragoste decât de pierdere a unei ființe dragi. Poetul visează Un alt fel de vis, un loc pentru tați. Se lasă frigul, în vis, iar cei
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar nu e neapărat necesar ca propria experiență de viață să intereseze pe cineva și, oricum, ea e doar o sursă limitată. Mai devreme sau mai târziu, trebuie să imaginezi. Sunt încredințat că închipuirea autorului (nu doar înlănțuirea amintirilor lui) aprinde imaginația lectorului, și din ea izvorăște fiorul aparte al prozei: faptul că ceva despre care știm că e doar închipuire poate prinde viață și deveni real, poate deveni experiență autentică, ceva ce era cât pe ce să ni se întâmple
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
neuronale din creierul animalelor. În toate aceste demersuri, există și se manifestă ceva sacru, oricând comparabil cu "complexul" de conștiință trăit de omul primitiv în fața aceluiași foc, dat spre folosire oamenilor, ca ceva transmisibil și generațiilor următoare. Este un foc aprins într-un altar de progresul tehnico-științific, sensibil la păsurile și rugămințile oamenilor, întreținut de credința oamenilor în divinitatea unui Atotputernic care continuă să decidă asupra a tot ceea ce se naște și moare pe acest Pământ. Chiar dacă, în ultimul veac și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
mai rău era faptul că nu mă puteam așeza. Trebuia să stau în picioare cât era ziua de lungă, până se anunța stingerea. Este, desigur, un fel de a spune, căci, fie ziuă, fie noapte, o lumină foarte puternică era aprinsă în celulă. Ofițerii de Securitate de acolo erau ori niște brute, ori niște tineri orbiți de o teribilă propagandă. Erau în stare de orice. Toată înalta lor tehnică de terorizare fizică și morală era importată din vasta experiență a KGB
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]