15,536 matches
-
specific feminității. Poate că o insuficientă exersare a formulelor prozodice tradiționale subminează această intenție și de aceea expresia, modernă, pare genuină. Roman al satului bănățean, Călina (1982) recompune lumea foarte diversă din care se desprinde protagonista - naratoare, alter ego al autoarei, acțiunea fixându-se în preajma celui de-al doilea război mondial. Enunțul sec, alert, care evită descrierea și explicația, ritmul nervos al derulării secvențelor, transpus în propoziții minimale, fac din narațiune mai degrabă o panoramă dramatică a încrâncenării personajelor, a intenției
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
o "necesitate culturală" în domenii dintre cele mai diverse, uneori chiar surprinzătoare, teologia de pildă, rezultatul fiind semnificația controversată a termenului și chiar raportul invers dintre marea sa difuzare și legitimitatea fenomenului desemnat. În această privință, motto-ul ales de autoare pentru cartea sa funcționează în mod exemplar: detractorii, ca și adepții, au cuvântul lor de spus, ei sunt coautori la stabilirea identității unui obiect de studiu. Așa stând lucrurile, Camelia Grădinaru își pune întrebarea, ce nu are cum să fie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
așa ceva nici nu există, sau, sporind confuzia, că este ceva fără sens. Acest hățiș de incertitudini, de aproximații, de lucruri admise dar insuficient explicate sub raportul compatibilității cu trăsăturile definitorii ale fenomenului a constituit, de bună seamă, o provocare pentru autoare, care își justifică opțiunea subliniind importanța curentului, a mutațiilor produse în foarte multe domenii ale culturii, ca și în viața cotidiană, mutații ce suscită interogațiile cele mai firești privind cauzele, necesitatea și efectele lor. Prin urmare, departe de a fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernismul ar fi în primul rând o chestiune de limbaj. Știut este, de altfel, că modalitățile de realizare și tehnicile discursive ale unui curent, oricare ar fi el, oferă "întotdeauna repere valoroase în vederea identificării presupozițiilor despre limbaj, semnificație, critică, societate". Autoarea procedează la descrierea anumitor aspecte ale postmodernismului, eliminând ideea de exhaustivitate în favoarea principiului selecției, aspectele analizate fiind cele recomandate de scopul cercetării: să ofere, pe baza unor teorii "din cele mai relevante", un set de trăsături cu adevărat definitorii pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care trăim"; 2) transformarea postmodernismului "într-o categorie interpretativă, într-un instrument hermeneutic", pe care îl vedem "la lucru" în studiul de caz consacrat lui Baudrillard. Dincolo de dispute, controverse interioare sau venind din exterior -, de exaltări encomiastice sau atacuri devastatoare, autoarea este interesată într-adevăr de capacitatea caracteristică postmodernismului de a funcționa ca un filtru cu ajutorul căruia se interpretează istoria, realitatea, condiția umană, alteritatea, filosofia, discursul etc. Declarând că "încă" nu poate da un răspuns pe deplin satisfăcător în ceea ce privește distincția între
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dacă discursul filosofiei și cel al multor umanități poartă sau nu mărcile postmoderne, care ar trebui să fie, parțial, bineînțeles, cele ale societății postmoderne, caracterizată de rapiditate, de pluralitatea planurilor și de efectele de putere. Unor chestiuni ca acestea încearcă autoarea să le răspundă, multe alte detalii clarificatoare fiind adăugate în partea de analiză a discursului baudrillardian. Această tratare a discursului, amplă, documentată, susținută de autoritățile din domeniu, câștigă în rigoare prin exploatarea chiar și numai a ceea ce se numește Școala
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că "postmodernismul nu este o teorie sau o platformă de doctrine", întrucât "canonizarea sa este un demers cvasi-imposibil din cauza contradicțiilor inerente cărora i-ar fi supusă". Asociindu-se opiniei exprimată de Domnul Profesor Constantin Sălăvăstru într-una din lucrările sale, autoarea consideră că mult mai profitabilă ar fi acceptarea ca stare de spirit din cultura contemporană, expresie ce mi-a amintit un fragment din Proust unde se vorbește despre un cuvânt nou mentalitate definit prin sinonimie tocmai cu stare de spirit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
neant, fiind tratat de comentatori în cheie apoteotică sau, dimpotrivă, nulificatoare, se dovedește cel puțin la fel de productivă ca și una despre valori statornicite. Mărturisesc, așadar, că am fost efectiv încântată de această carte în care am apreciat reculul obiectivant al autoarei față de un subiect care în niciun caz nu ne poate lăsa indiferenți, deoarece postmodernismul există și se confirmă progresiv în sectoare importante ale culturii, sensibilității, ale practicilor discursive, ale vieții sociale în general. După cum am apreciat și argumentele în favoarea acestui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
rareori și într-o foarte discretă măsură o notă, să-i spunem, apologetică. Un text dens, care suscită numeroase comentarii, un text opulent chiar, greu de redat fără omisiuni frustrante în paginile parcimonios numărate ale unui "cuvânt înainte": încât, asemenea autoarei cărții, când am redactat aceste pagini, am procedat căutând să respect principiul selecției, sacrificând, cu regret, aspecte ca "ideea de sfârșit" sau pe cea de "autoreferențialitate a discursului", care, cu certitudine, își vor dovedi capacitatea de captare a interesului cititorilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
performanță sau una din marile performanțe ale Cameliei Grădinaru fiind aceea de a face o expunere ireproșabil ordonată despre un fenomen care, prin pluralitatea manifestărilor, prin disparitatea acestora, s-ar crede că nu se lasă descris în termenii propuși de autoare. Maria CARPOV " Ce ne propunem de-acum înainte este să nu elogiem, dar nici să nu ridiculizăm postmodernismul în ansamblu. Postmodernismul trebuie mânuit atât de campionii, cât și de detractorii săi." Andreas Huyssen Introducere În ultimele decenii, termenul de postmodernism
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
gândirii slabe" realizată de Vattimo sau deconstruirea metanarațiunilor legitimatoare întreprinsă de Lyotard (de remarcat că aceste poziționări teoretice enumerate constituie, în altă perspectivă, o parte a nucleului postmodernismului filosofic!). Identificând în polemica Habermas Lyotard "sâmburele" confuziei dintre cele două concepte, autoarea accentuează necesitatea distincției lor, bineînțeles în sensul oferit mai înainte, în special pentru a apăra critica de care dispune postmodernismul la chiar adresa postmodernității înseși, în pofida faptului că nu poate funcționa în afara condițiilor celei din urmă. Utilizarea unui singur termen
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la chiar adresa postmodernității înseși, în pofida faptului că nu poate funcționa în afara condițiilor celei din urmă. Utilizarea unui singur termen pentru ambele categorii și chiar asumarea nedemonstrată a relației dintre ele, chiar dacă aceasta există și este inextricabilă, i se par autoarei atitudini blamabile prin introducerea confuziilor în discurs și prin limitarea atitudinii critice a practicilor culturale. Un exemplu de utilizare a termenului de postmodernism atât pentru a desemna condițiile de ordin social-economic, ideea de nouă epocă, cât și condițiile culturale îl
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de a asocia orice practică semnificantă cu limba vorbită. Astfel, în timp ce discursul presupune întotdeauna un destinator și un destinatar (deci, în limbaj tel-quel-ist, este "un obiect de schimb"), textul este un "proces de producere a sensului". Este, credem, evidentă opțiunea autoarei pentru termenul de text, care, spre deosebire de cel de discurs, impune categoriile de procesualitate, dinamism, structurare în mișcare. Intertextualitatea se referă la "interacțiunea textuală care se produce în interiorul unui singur text. Pentru subiectul cunoscător, intertextualitatea este o noțiune care va fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Amossy 538 consideră că există grade diferite de argumentativitate în orice tip de text, fie el polemic, informativ sau descriptiv și chiar textele care par a nu proba nimic conțin, de fapt, o componentă argumentativă. Acest lucru se întâmplă, susține autoarea, pentru că orice text este supus unei duble constrângeri care ține, pe de o parte, de regulile specifice genului căruia îi aparține respectivul text, iar, pe de altă parte, de regulile care definesc acea intenționalitate, uneori mascată, a oricărui discurs, de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
imagine, deturnând realitatea prin manipularea aparențelor. O analiză extrem de interesantă care reunește teoria actelor de limbaj și seducția este aceea oferită de Shoshana Felman în Le scandal du corps parlant. Don Juan avec Austin ou la séduction en deux langues. Autoarea pleacă de la ideea că există cel puțin două viziuni asupra limbajului, una care îl consideră un instrument de transmitere a informațiilor, de cunoaștere și de vehiculare a adevărului (un limbaj al constatativelor), alta care îl percepe ca pe un câmp
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
asertează că "a seduce înseamnă a produce un limbaj eficace" (seduire c'est produire un langage heureux)546, întreaga retorică a seducției putând fi rezumată la enunțul performativ "prin excelență": promit. Ocupându-se în principal de demonstrarea "donjuanismului" lui Austin, autoarea explică succesul seducătorului prin faptul că "dialogul dintre Don Juan și ceilalți este un dialog între două categorii care, în realitate, nu comunică: categoria actului și cea a sensului, registrul plăcerii și acela al cunoașterii. Replicând "promit" la "trebuie să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau chiar dispariția lui în viziunea lui Jean Baudrillard, globalizare, pluralitate, acumulare flexibilă, inventarea altor realități sau pierderea realului etc. 136 A se vedea Linda Hutcheon, Politica postmodernismului, pp. 28-34. Sesizăm în diferențierea terminologică realizată în legătură cu acest cuplu conceptual că autoarea introduce discursul filosofic în interiorul postmodernității. În sensul (general) în care în stabilirea unei epoci este indispensabilă o reflecție de ordin filosofic, ni se pare acceptabilă această includere, în sens particular, credem că discursul de tip filosofic, alături de cel artistic, arhitectural
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
altfel, formula ideală proprie personalității sale, dar brusc C. dă la iveală în 1972 un volum de „nuvele medievale”, intitulat Castelul vrăjitoarelor, care constituie o spectaculoasă meandră în ansamblul operei. Refugiindu-se din realitatea cotidiană în istorie și în fantastic, autoarea face dovada unui remarcabil stil calofil, a unei imaginații tentate de bizar și enigmatic, dar mai ales a unei surprinzătoare capacități de reinterpretare a temelor literare consacrate. Romanul Așteptare (1973), asemănător stilistic cu cel anterior, se deosebește pregnant de cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
dorința de a nu greși, spaima de banal, de ratare - toate acestea într-o perioadă când se lupta pentru un ideal în numele căruia părea că merită sacrificat orice. Sondând zonele abisale ale subconștientului, mergând cu analiza dincolo de gest, până la stadiul intențiilor, autoarea le întocmește adevărate fișe biografice personajelor sale - tineri artiști a căror viață, la numai 23 de ani, ia întorsături ciudate. Al doilea roman, Dulce Brigitte, continuă să investigheze lumea literaților. Epicul este sărac, inconsistent, personajele suferind de o excesivă verbozitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
Dulce Brigitte, continuă să investigheze lumea literaților. Epicul este sărac, inconsistent, personajele suferind de o excesivă verbozitate. Față de volumul anterior, se remarcă tendința de persiflare și demistificare. Cu totul altul este stilul romanului Nu ucideți femeile. Renunțând la tonul obiectiv, autoarea devine ceea ce este de fapt: o prozatoare de o sensibilitate acută, ce-și exprimă cu multă convingere, spontan și firesc, propriile reacții în fața împrejurărilor vieții. Scrisă la persoana întâi, cartea e o spovedanie lucidă, uneori cinică a unei tinere fete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
produse, Don Juan, cunoscându-și destinul, își așteaptă pedeapsa din partea Comandorului ca pe o ispășire. Dar răzbunarea acestuia este alta decât cea obișnuită: în locul urii, izbăvitoare pentru erou, statuia Comandorului îl va gratula cu cea mai înfocată dintre îmbrățișări. Capacitatea autoarei de a regândi sau de a reinvesti teme cunoscute cu sensuri noi face dovada unei inteligențe artistice remarcabile. Romanul Așteptare reia, stilistic, toate datele și premisele anunțate anterior în Nu ucideți femeile. Scrisă tot la persoana întâi, mai mult, eroina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
suferințele, ci, cu adevărat, are suficiente motive să se simtă nefericită. La un moment dat, C. abandonează proza de introspecție în favoarea construcțiilor epice în care primează observația socială sau evocarea istorică. Astfel, în Figuranții, în buna tradiție a scrierilor ardelene, autoarea urmărește destinul unor personaje de-a lungul mai multor generații, de la foștii memorandiști la urmașii lor, care au pregătit și au trăit un vis unic: Marea Unire. Odată cu Vacanța, C. revine la actualitate, punctând cu ironie existența unei societăți menite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
publică, între statutul lui social și mizeria materială la care e condamnat. Necuviința oferă nu doar o altă modalitate narativă, ci și un alt univers uman decât cel investigat anterior. Sub pretextul căutării și regăsirii rădăcinilor pierdute ale eroinei - Marta -, autoarea reface atmosfera unui sat românesc cu vechi tradiții și cu un respect religios față de datinile străbune. La o primă vedere, Privilegiu pare o interesantă reconstituire a realităților românești din veacul al XIX-lea, din perspectiva unui străin - respectiv a francezului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
1996 cu romanul Iadul meschin, „polemic, parodic și erotic” (Romul Munteanu), și, la numai un an, cu Ascuțit ca tandrețea, care, ca și cel anterior, poate fi socotit un „manual de educație sentimentală” din perspectiva mentalității spiritului contemporan. Este și autoarea unui remarcabil eseu, de fapt un „portret de romancier”, dedicat Hortensiei Papadat-Bengescu (1976), unde pornește de la premisa că, în cazul unui mare creator, operele de început și cele de crepuscul includ un jurnal de creație ce-l dezvăluie pe autor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
nu-ți asumi riscuri rezonabiletc " Atunci când, la nevoie, nu‑ți asumi riscuri rezonabile" „Unele companii se pricep mai bine decât altele la exploatarea potențialului creator al angajaților, În vreme ce altele Îl calcă În picioare de Îndată ce Își face apariția.” Rosabeth Moss Kanter, autoarea cărții Change Masters Recent, Îi luam un interviu unui manager de achiziții de la o fabrică mare și am Întrebat-o care credea că este cel mai important criteriu pentru selectarea unui furnizor. Ea a zâmbit și mi-a spus: „Să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]