16,803 matches
-
Poniatowski, cât și însemnele Monarhiei Austriece 311. A fost nevoie de un nou șoc pentru austrieci care au simțit, e drept, nu imediat, efectele "bunăvoinței" rușilor. La 6 iulie 1809, armata austriacă, comandata de arhiducele Carol, a fost nevoită să cedeze în fața armatei franceze, comandata de Napoleon, la Wagram, si sa se retragă. Deși strălucită victorie a acestuia nu a fost, totuși, decisivă, dar ținând cont de experiență Austerlitz-ului, austriecii au fost nevoiți să încheie un armistițiu, la 12 iulie 1809
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
războiul împotriva Imperiului Otoman 2. Un război pe care l-a putut susține, concomitent cu cel împotriva Suediei, și datorită eșecului tentativelor Prusiei, Suediei și Poloniei de a încheia o alianță împotriva Rusiei, chiar dacă aliata celei din urmă, Danemarca, a cedat presiunilor diplomatice ale Prusiei și a ieșit din război, declarându-și, la 9 iulie 1789, neutralitatea față de conflictul suedo 1 Cf., Ingvar Andersson, A History of Sweden. Translated from Swedish by Carolyn Honay, Natur och Kultur, Stockholm, 1962, p. 294
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ca Suedia ar fi fost tentata de ideea trecerii în tabăra rusă42. Pe de altă parte, otomanii îi țineau la curent pe suedezi cu evoluția raporturilor lor cu rușii, cu scopul de a-i convinge că nu erau dispuși să cedeze presiunilor acestora, chiar dacă erau susținute, în unele cazuri, si de Austria, Prusia sau Neapole 43 și, probabil, a-i încuraja și pe suedezi să procedeze la fel. Iată pentru ce nu-și ascundeau insatisfacția provocată de faptul că Suedia păstra
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Puissance" (s. Ven.C.)63. Franța nu era menționată în mod expres în tratat, dar era subînțeleasa prin sintagma "l'ennemi commun", împotriva căreia au dezlănțuit o și mai aprigă propagandă, cu scopul de a determina Poartă Otomană să nu cedeze nici unei tentații de a colabora cu Franța într-o manieră care ar fi afectat interesele lor. În noile împrejurări, create de amintită defecțiune a Prusiei, tirul discreditărilor în ochii Porții Otomane era îndreptat, în egală măsură, și împotriva acesteia. Propagandă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
întâmpla într-un mediu în care părerile în legătură cu o anumită chestiune sunt împărțite, încrederea s-a diminuat și participanții au tendința să se confrunte unii cu alții. • Cercetătorul a pierdut controlul asupra unor aspecte esențiale ale studiului. Atunci când controlul este cedat altor persoane sau grupuri, studiul ar putea fi predispus la manipulare și părtinire sau pur și simplu la rezultate nesatisfăcătoare. Cercetătorul ar trebui să păstreze controlul asupra aspectelor esențiale, cum ar fiselecția participanților, elaborarea întrebărilor și algoritmul de analizare. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
cu date paraclinice și de laborator. Un prim caz în istoria medicală, presupus SM a fost cel al lui LUDWIG de SHEDHAM (1380-1433) care a prezentat o boală cu manifestări neurologice în pusee, urmată de perioade de remisiune, care nu ceda la nici un tratament. AUGUST FREDERIC D’ESTE pomenea în scrierile și jurnalul său despre o boală care a debutat pe fondul unei nevrite optice cu multiple alte manifestări neurologice (incontinență urinară și fecală) cu evoluție progresivă stadială. Primele descrieri ale
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
EEG este normală. Aceste fenomene survin în cursul unor perioade de timp de câte o săptămână, până la câteva luni, care par a avea semnificația unui puseu acut al bolii. Caracteristic pentru toate aceste manifestări paroxistice ale SM este că ele cedau la tratamentul cu carbamazepină. 8. Focarele de demielinizare pot să apară în vecinătatea nucleilor striați și a regiunii subtalamice. Astfel se explică apariția unor mișcări involuntare la debutul SM sau în evoluția ei. Acestea pot fi: fasciculații, miochimii, mișcări coreice
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
dureri sunt durerile coordonale ale membrelor inferioare. Aceste dureri, împreună cu durerea diestezică (cu caracter de arsură) răspund bine la medicamentația antidepresivă ca amitriptilina și imipramin, uneori în doze până la 100 mg/zi. Uneori este necesară adăugarea carbamazepinei. Durerea de spate cedează de multe ori la medicația antiinflamatoare nesteroidiană (piroxicam, diclofenac etc.). Nevralgia trigeminală este durerea de tip acut cea mai întâlnită la bolnavii cu SM. Medicația de tip anticonvulsivantă (carbamazepin, fenitoin, benzodiazepine) are un efect bun în nevralgia trigemenală de orice
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Metilprednisolon, versus 3,1 la grupul cu Metilprednisolon în monoterapie, deci o diferență de 54,8%. În grupul nostru de 15 bolnavi, doi bolnavi, după a două doză de Novantrone au prezentat dureri și parestezii în membrele inferioare, care au cedat la tratamentul cu Metilprednisolon 500 mg/zi timp de 5 zile. În grupul nostru, bolnavii tratați de noi cu Novantrone 12 mg/m2 nu a fost nici o recădere după o doză de 140 mgr. În timpul perioadei de tratament de 6
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
a fost în general reversibilă la întreruperea tratamentului. Amenorea a fost tranzitorie în toate cazurile. După cum am mai spus, în studiul nostru am observat 2 bolnavi cu dureri și parestezii în membrele inferioare (asemănător cu o polineuropatie senzitivă), care au cedat după Metilprednisolon. Nici un pacient nu a avut semne clinice de insuficiență cardiacă congestivă și nu a existat o scădere a funcției de evacuare a ventriculului stâng (FEVS). Rezumând efectele adverse, contraindicațiile și recomandările de monitorizare în timpul tratamentului cu Novantrone, putem
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
de reacție. Intervalul dintre semnalul pregătitor și stimul. Intervalul de timp dintre semnalul pregătitor ("acum") și stimul este bine să nu fie mai lung de 4 sec. sau mai scurt de 1 sec. Dacă intervalul este prea lung atenția poate ceda, iar dacă este prea scurt subiectul nu are timpul suficient pentru pregătire. Reacția la încetarea și la varietatea stimulului. Subiectului i se poate spune în instrucția ce i se dă, să reacționeze nu îndată ce stimulul apare, ci în momentul când
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
anticreștină, în același timp, Biserica a suferit o mortificație umilitoare: înmulțirea de libellatici, sacrificati și thurificati pe durata persecuției a demonstrat întreaga slăbiciune a acelor creștini care, relaxându-se spiritual într-o lungă perioadă de pace și de bunăstare, au cedat în fața persecuției. S-a născut astfel problema acestor lapsi, readmiterea sau mai puțin a celor apostați în comunitatea creștină, problemă pe care Ciprian din Cartagina (210-258) și Dionisie din Alexandria (190-265) au știut să o rezolve cu o anumită elasticitate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de nedreptățile le-ar fi săvârșit. În fața lui Dumnezeu soldatul și civilul creștin au aceleași îndatoriri: inevitabilitatea păcătuirii este inexistentă pentru cine are numai datoria de a nu păcătui. Nu este posibilă căderea la învoială cu privire la angajamentele baptismale; dacă se cedează necesităților, cauzelor de forță majoră, atunci ar putea să fie admise ca licite și transgresiunile voluntare, ca efecte necesare ale unor cauze determinate, astfel încât orice eveniment ar fi justificat cu fatalismul psihologic. În De idolatria, 19, 1-3, este prezentată incompatibilitatea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pare să răspundă pozitiv exigențelor creștinilor, fapt pentru care autorul începe să-l considere nu doar ca pe un mijloc util în vederea expansiunii noii religii, dar și ca instrument de apărare al acesteia. În acest fel, așteptarea unei escatologii iminente ceda locul conștientizării realității istorice. Atitudinea a fost conciliantă numai în această optică contrară Imperiului păgân și favorabilă Imperiului creștin în formare. Autorul își prezintă opinia asupra problematicii militare în fragmentele operei sale, scrise anterior acestei perioade, unde ne descrie situația
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
statornici pe durata judecății, pentru a nu cădea în apostazie. Sub domnia lui Decius (249-251 p.Chr.), soldații Ammon, Zenon, Ingenuus, Ptolemaios și veteranul Theophilos aflați în slujba pretoriului din Alexandria, când își dădeau seama că vreun creștin începea să cedeze presiunii judecătorilor, începeau să freamăte și îl încurajau prin gesturi, determinându-l să rămână statornic. Ba chiar începeau să bată din dinți, să facă semne, să-și întindă mâinile și să se agite cu tot trupul. Chiar și în cazul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
atunci. Când se suspecta o persoană de a fi creștină, i se lăsa oportunitatea oferirii unui sacrificiu în cinstea zeilor Romei, în fața unei comisii imperiale, care emitea apoi un certificat ce demonstra lealitatea persoanei față de religia romană. Mulți creștini au cedat în fața presiunii, pentru a evita întemnițarea și anchetele repetate. Guvernatorii nu căutau să facă martiri, ci lapși sau apostați, renegați. Creștinii care s-au împotrivit au pătimit confiscări, exil, tortură, închisoare și moarte. Unii s-au precipitat să obțină cununa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
moartea în luptă. Nu erau umiliți în practicarea religiei lor și nu aveau motive să ia în serios interpretările subtile doctrinare, inutile și dăunătoare propriei lor persoane și întregii Biserici. Conștiința comunității creștine, și în special cea a soldaților, a cedat în fața necesităților Imperiului, după cum și Imperiul a cedat în fața cerințelor Bisericii. În această armonie de activitate și intenții s-a dezlănțuit persecuția lui Dioclețian, inițial contra soldaților creștini, iar mai apoi a tuturor creștinilor. Se pare că ar fi fost
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
religiei lor și nu aveau motive să ia în serios interpretările subtile doctrinare, inutile și dăunătoare propriei lor persoane și întregii Biserici. Conștiința comunității creștine, și în special cea a soldaților, a cedat în fața necesităților Imperiului, după cum și Imperiul a cedat în fața cerințelor Bisericii. În această armonie de activitate și intenții s-a dezlănțuit persecuția lui Dioclețian, inițial contra soldaților creștini, iar mai apoi a tuturor creștinilor. Se pare că ar fi fost cezarul Galerius cel care în anul 297 (după
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creat niște eroi legendari precum un Georgius, un Theodorus, un Demetrius și un Procopius a căror inexistență istorică astăzi e pe deplin acceptată. Din actele rămase ne rezultă că acești militari fiind creștini au fost târâți în tribunale nevrând să cedeze în fața intimidărilor de a sacrifica idolilor și nici de a asculta de poruncile împăraților în acest sens. Anterior, ei nu protestaseră împotriva uzanțelor religioase prezente până atunci în rândul armatei, nu au considerat serviciul militar inconciliabil creștinismului și nici nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
iar pentru oxizii acizi, de raportul între masa moleculară și numărul de protoni ce rezultă din reacția cu apa. c) pentru acizi și baze, echivalentul chimic se calculează ținând seama de bazicitatea acizilor (numărul de protoni pe care îi pot ceda) respectiv aciditatea bazelor (numărul de protoni pe care pot sa-i accepte). Astfel echivalentul chimic al unui acid este dat de raportul dintre masa moleculară a acestuia și numărul de protoni participanți la reacția chimică. d) echivalentul chimic al unei
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
electroni se disting două procese bine definite: oxidarea și reducerea. Oxidarea este un proces ce decurge cu pierdere de electroni. În reacțiile de oxidare un element (ca atare, în formă atomică sau moleculară, sau component al unei specii chimice poliatomice) cedează electroni, deci își mărește numărul de oxidare. În general, orice reacție de oxidare se poate reda: A → Am+ + ne-; Am+ → A(m+n)+ + ne-; Am→ A±(m-n) +ne Pierd electroni și se oxidează: a) atomii metalelor; b) ionii metalelor
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
sunt neutre din punct de vedere electric. h) Suma algebrică a sarcinilor ionilor elementelor ce intră în compoziția unui ion complex, trebuie să fie egală cu sarcina ionului. Reducători și oxidanți. a) Reducătorii sunt atomi, ioni sau molecule care pot ceda electroni, oxidându-se, proces care duce la creșterea sarcinii pozitive. Ca reducători pot funcționa: atomii metalelor: Li, Na, K. Rb, Mg, Ca, Al, Fe, Zn; ionii pozitivi ai metalelor cu număr de oxidare mici: Sn2+, Fe2+, Cr2+, Mn2+, V2+, V3
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
ionilor care participă la schimbul electronic. scrierea ecuațiilor proceselor de oxidare sau reducere, respectiv pierderea și acceptarea de electroni sub forma unor procese de electrod. stabilirea și scrierea coeficienților în reacțiile redox, ținând seama de faptul că numărul de electroni cedați de reducător trebuie să fie egal cu cel al electronilor acceptați de oxidant. De exemplu se dau reactanții . În acest sistem, KMnO4 este oxidantul, prin mangan care are N.O. = +7; acidul sulfuric, H2SO4 este mediul de reacție, iar FeSO4
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
ține seama de stările de oxidare formale ale ionilor oxidanți și reducători din sistemul redox. Pentru reacția redox menționată coeficienții se stabilesc astfel. Ținând seama că numărul de electroni acceptați de oxidant trebuie să fie egal cu numărul de electroni cedați de reducător se pot scrie următoarele semi-reacții. Cifrele 2 și 5 sunt coeficienții celor două reacții (reducere și oxidare). Aceste cifre se scriu în reacția generală, în dreptul reactanților și produșilor de reacție în așa fel încât numărul electronilor cedați de
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
electroni cedați de reducător se pot scrie următoarele semi-reacții. Cifrele 2 și 5 sunt coeficienții celor două reacții (reducere și oxidare). Aceste cifre se scriu în reacția generală, în dreptul reactanților și produșilor de reacție în așa fel încât numărul electronilor cedați de reducător să fie egal cu numărul electronilor acceptați de oxidant, iar numărul ionilor și atomilor din sistem să rămână neschimbat. B. Metoda iono-electronică Se aplică în special în cazul reacțiilor redox ce au loc în soluție, unde intervine procesul
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]