15,170 matches
-
eu! Vreau să stăpânesc poruncile tuturor zeilor! Îmi voi Întări tronul și voi deveni patronul ștuturorț riturilor! Îi voi conduce pe toți ighighii! În timp ce Enlilxe "Enlil" Își făcea baia de dimineață și lăsase „Tablele Destinelor” pe tron, Împreună cu sceptrul și coroana, maleficul Anzûxe "Anzû" i le fură și zboară În munții la care nu se poate ajunge, provocând tulburare Între zei. Zeul suprem Anuxe "Anu" promite să-i acorde o forță demnă de această Întreprindere zeului care va ști să recupereze
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Illinosxe "Illinos" de la greci), de unde și abstractul ellil¿tu. Soția lui Enlilxe "Enlil" este Ninlilxe "Ninlil". Centrul cultului său era În Nippur, capitala religioasă a sumerienilor, unde se afla celebrul templu Ekur („Casa/Templul muntelui”). Simbolul lui Enlil era o coroană sau o tiară Împodobită cu coarne, poziționată pe templu. Acest simbol era folosit și pentru Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m). c) Zeul apelor subterane Enkixe "Enki"/Ea Numele en-ki Înseamnă „Stăpân al pământului” sau „Stăpân al subteranului”, unde se crede
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeului și temute ca atare. Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin" este esențialmente un zeu binevoitor și foarte venerat. Cultul său a ajuns să depășească limitele Mesopotamiei; centrul cultual principal era În orașul sud-babilonian Ur. Era numit și „Stăpân al coroanei”: expresia făcea aluzie la ideea că suveranii Își luau de la el - considerat de multe ori moștenitorul lui Anuxe "Anu"(m) și Enlilxe "Enlil" - autoritatea. Emblema lui Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin" era luna nouă. Epitetul său caracteristic era Nar³mÌșt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un mormânt-puț din Micene; pe sigilii apar aceleași motive cretane. Cu toate acestea, „mormintele-puț” găsite În interiorul incintelor funerare din Micene și mormintele ulterioare cu cupolă nu repetă schema Înmormântărilor minoice. Măștile funerare În aur și electrum găsite În interiorul acestor morminte, coroana de aur, ale cărei ornamentații par totuși să reproducă un model cretan, câteva sigilii de aur cu scene de bătălie și vânătoare nu par să Își găsească și ele corespondențe În Creta minoică. Și structura arhitectonică a palatelor și a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care Demostene, referindu-se la niște Întâmplări la care asistase cu vreo cincizeci de ani Înainte, În 315 Î.Hr., Îl arată ca pe obiectul unui cult orgiastic căruia, pentru a-l denigra pe Eschine, Îi subliniază aspectele reprobabile (Despre coroană, 259-260). xe "Marea"Situația se schimbă, fie și treptat, la Începuturile epocii elenistice, când, din fenomen episodic și legat de medii marginale, pătrunderea cultelor străine ajunge să antreneze straturi mai largi de cetățeni și duce, În diferite perioade, la recunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iar monarhia protectoarea religiei, una fiind baza, iar cealaltă stâlpul unui edificiu unic, se dovedește a fi, În realitate, un program idealist, mai degrabă utopic (Widengren, 1969, p. 135). Acest fapt este demonstrat de multele episoade conflictuale Între cler și coroană (Gnoli, 1989a, p. 169), două forțe care, departe de a fi mereu aliate, sunt adesea opuse (Gignoux, 1984b, p. 79). Cât despre explozia conflictelor sociale cu serioase implicații religioase, se poate spune că mișcarea mazdakită care avut loc la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1985). În acest sector, apar instituții specifice, cum ar fi „Sir Jamsetji Jijibhay Parsi Benevolent Institution” (1894), care s-au alăturat și asociat cu Parsi Panchayat, devenit un centru social extrem de eficient, condus multă vreme de două familii aristocratice (acestora Coroana britanică le-a acordat titlul de „baronet”): Jijibhay și Cowsji Jehangir (Kulke, 1978, pp. 69 sq.). Statutul Panchayat-ului a fost de mai multe ori reformat pentru ca instituția să devină reprezentativă pentru diferitele pături sociale și interese ale comunității. Acestuia i
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
marelui imperiu universal al Ahemenizilor devin ingrediente puternice ale unei ideologii care, În mod paradoxal, Îi apropia pe parsi mai mult de protectorii sau prietenii lor occidentali și europeni decât de vecinii lor indieni, hinduiști sau musulmani. Politica dusă de Coroana britanică, pe de o parte, și, pe de altă parte, propaganda politico-culturală a ultimului șah, Mohammed Reza Pahlavi, a exercitat asupra lor o atracție profundă. Printre numeroasele opere, există una semnificativă În acest sens, Kuruș Memorial Volume, dedicat lui Cirus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din 1919 scoate „Gazeta oficială” a Transilvaniei. A mai colaborat la „Transilvania”, „Societatea de mâine”, „Gazeta ilustrată”, „Tribuna” (Cluj) ș.a. A editat o culegere de documente parlamentare ale românilor ardeleni - Cartea de aur sau Luptele politice naționale ale românilor de sub Coroana ungară (I-VIII, 1903-1915), apreciată și premiată, și a întocmit un studiu, Jertfele românilor (1923), cu privire la sacrificiul ostașilor din Transilvania și Banat în primul război mondial. Activitatea în slujba libertății și integrității naționale i-a adus însă și șapte procese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288602_a_289931]
-
un nou infarct miocardic, dar a arătat îmbunătățirea calității vieții la subiecții care au beneficiat de APTL asociată terapiei farmacologice comparativ cu cei fără terapie intervențională, în primii 2 ani de urmărire (160). Pacienții cu afectare de trunchi principal al coroanei stângi ( left main) sau pluricorona- riană, cu disfuncție ventriculară stângă sau cu DZ sunt supuși chirurgiei de bypass. Studiile arată o incidență mai mare a complicațiilor- postoperatorii la vârstnici, ca necesitatea pre- lungirii intubației orotraheale, insuficiență- renală, AVC, delir, necesitatea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi () [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]
-
să cucerească; Franța nu vrea decît să trăiască"8. În România, sentimentele bătrînului rege se îndreptau spre Puterile Centrale. În ciuda sentimentelor bătrînului rege, Ion C. Brătianu nu a renunțat la neutralitatea României. Acest lucru a fost decis de către Consiliul de Coroană ținut la Sinaia la 4 august 1914. A existat o facțiune pro-Puterile Centrale, reprezentată de P. P. Carp, un boier progerman adept al politicii lui Bismarck, și de Sturdza, care nu era chiar atît de filogerman pe cît era de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
viețile noastre în măsura în care Atotputernicul a lăsat-o moștenire... națiunilor"59. Dar acum, la 14 decembrie (sau, pe stil nou, la 27 decembrie) 1916, deputatul Iorga a luat cuvîntul în Cameră (acum în exil la Iași) ca să răspundă unui apel al Coroanei; cuvîntarea aceasta a fost punctul culminant al carierei sale60. A remarcat cu mîndrie că regele trecuse peste originea sa germană și a cerut de mai multe ori înfăptuirea unei reforme agrare. Apoi a continuat: "În trecut, mulți dintre noi au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Iorga față de Stere. Pe la sfîrșitul lui 1921, această ostilitate sterilă a reușit să ducă de rîpă "Federația". Liberalii au continuat (în timpul guvernului Averescu) să arbitreze procesul politic. Dacă Iorga era șeful opoziției, el reprezenta cea mai loială opoziție față de Coroană. Iorga nu a tras niciodată concluzii din faptul că principalul bancher al lui Brătianu era Coroana. El nu era un anarhist doctrinar (ca Charles Maurras). El sprijinea monarhia, mai ales pe Regele Ferdinand și pe Regina Maria, iar mai tîrziu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rîpă "Federația". Liberalii au continuat (în timpul guvernului Averescu) să arbitreze procesul politic. Dacă Iorga era șeful opoziției, el reprezenta cea mai loială opoziție față de Coroană. Iorga nu a tras niciodată concluzii din faptul că principalul bancher al lui Brătianu era Coroana. El nu era un anarhist doctrinar (ca Charles Maurras). El sprijinea monarhia, mai ales pe Regele Ferdinand și pe Regina Maria, iar mai tîrziu pe regele Carol, mai mult din motive afective decît pe o bază doctrinară, cum era și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cuvenea după primul unificator al pămînturilor românești, Mihai Viteazul. Lui Iorga îi plăcea de fostul lui student; afecțiunea lui pentru Carol a fost o greșeală și s-a dovedit fatidică în ultimă instanță. Iorga era loial față de Palat întrucît considera Coroana drept un bastion în fața politicianismului egoist al partidelor politice. Se punea problema: era oare Iorga un monarhist sau pur și simplu era palatist? Răspunsul lui a fost că nu era nici una, nici alta, ci "regalist"! A explicat că a încercat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al partidelor politice. Se punea problema: era oare Iorga un monarhist sau pur și simplu era palatist? Răspunsul lui a fost că nu era nici una, nici alta, ci "regalist"! A explicat că a încercat să fie un slujitor dezinteresat al Coroanei pentru binele comun. Coroana era simbolul națiunii. Într-un editorial intitulat Cum să fii loial regelui, el scria: "În fața Coroanei, respect următoarele principii: 1) Nu trebuie să-l măgulești pe rege; 2) Nu trebuie să-l insulți pe rege; 3
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
punea problema: era oare Iorga un monarhist sau pur și simplu era palatist? Răspunsul lui a fost că nu era nici una, nici alta, ci "regalist"! A explicat că a încercat să fie un slujitor dezinteresat al Coroanei pentru binele comun. Coroana era simbolul națiunii. Într-un editorial intitulat Cum să fii loial regelui, el scria: "În fața Coroanei, respect următoarele principii: 1) Nu trebuie să-l măgulești pe rege; 2) Nu trebuie să-l insulți pe rege; 3) Regele trebuie să fie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost că nu era nici una, nici alta, ci "regalist"! A explicat că a încercat să fie un slujitor dezinteresat al Coroanei pentru binele comun. Coroana era simbolul națiunii. Într-un editorial intitulat Cum să fii loial regelui, el scria: "În fața Coroanei, respect următoarele principii: 1) Nu trebuie să-l măgulești pe rege; 2) Nu trebuie să-l insulți pe rege; 3) Regele trebuie să fie iluminat; 4) Regele trebuie apărat atunci cînd face o greșeală; și, în sfîrșit, 5) Regele trebuie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Constituția și votul universal drept ceva sacru, ci mai curînd drept un obstacol care trebuie să fie învăluit și evitat. Constituția și votul universal vor deveni totuși în ultimă instanță un obstacol de netrecut. Principalul sprijin al "sistemului liberal" erau Coroana, birocrația și poliția (atît cea îmbrăcată în uniformă, cît și temuta Siguranță; plus vechiul sprijin al liberalilor, marile bănci, presa lor și mașina de partid liberală. În 1926 (imitînd Legea Acerbo din Italia), liberalii au introdus un sistem potrivit căruia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Bucureștiul acelor vremuri era atît de departe de etica puritană! Iorga era cel aflat cel mai aproape de puritanism, astfel că relativismul rămîne în picioare. Cu atît mai mult cu cît corupția de toate felurile era atît de răspîndită, începînd cu Coroana (și de aici pînă jos). Cei care îl acuzau acum pe Iorga îl împroșcau cu noroi pe un om (proverbial de curat) de faptul că "s-a vîndut evreilor...". Așa cum o numeau membrii familiei Iorga în discuțiile cu autorul acestei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
l-a dezgustat pe Iorga, el refuzînd să facă publice fapte incontestabile despre Carol. Regele Ferdinand și Regina Maria cunoșteau mai intim situația. Regele îl considera pe prințul Carol "o ramură putredă a dinastiei care trebuie ruptă ca să fie salvată coroana"195. Regina Maria gîndește ca o mamă disperată: "Devine tot mai insuportabil; în așa măsură încît ne întrebăm adesea cu toată seriozitatea dacă se află în deplinătatea facultăților mintale. Ce blestem atîrnă asupra capului acestui biet băiat? De ce este el
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se întîmplă cu el? Este foarte tragic să-i vezi pe cei care credeau în el și-l considerau o victimă înțelegînd treptat unul cîte unul adevărul pe care tatăl său și eu l-am cunoscut întotdeauna"196. Consiliul de Coroană de la Sinaia din 21 decembrie 1925 i-a retras lui Carol dreptul la succesiune. Măsura aceasta se va numi "Actul de la 4 ianuarie" (data la care a fost publicat). Succesiunea a fost remisă prințului Mihai. Un Consiliu de Regență urma
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care, după ce Carol a fost exilat din țară, a rămas alături de fiul ei. Regina Elena vizita adesea școala de la Vălenii de Munte a lui Iorga și îl invita pe acesta la reședința ei. Iorga a fost invitat la Consiliul de Coroană care l-a trimis pe prințul Carol în exil. La sosirea lui Brătianu, Iorga s-a simțit copleșit de ură. El nu și-a pus frîu limbii atunci cînd i s-a adresat Regelui Ferdinand, exprimîndu-și dezaprobarea față de exilarea prințului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
numele de "soluția imparțială". În cele din urmă, la 22 iunie 1927, adevăratul deținător al puterii din România, Ion I. C. Brătianu, a redevenit prim-ministru. În "Sistemul liberal" începeau să apară însă fisuri grave. Sprijinul sistemului Brătianu rămînea în continuare Coroana. Regele Ferdinand a murit la 20 iulie 1927, la mai puțin de o lună după revenirea lui Brătianu la putere. Iar la mai puțin de patru luni după aceea, la 24 noiembrie 1927, își dădea duhul și Brătianu. S-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că țara sa va apela la el. În 1938, în timpul Dictaturii Regale, cînd va deveni unul dintre cei mai iluștri (și mai nefericit) susținători, Iorga a fost ministru de stat, Președinte al Senatului Corporativ și membru permanent al Consiliului de Coroană. Iorga nu era niciodată pasiv față de nimic, astfel că a răspuns acestor atacuri. Dar lupta fără să vrea în cadrul structurii și totodată (după cît se părea, din păcate) întru apărarea unui rege și a unui regim discreditat. Iorga a adoptat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]