17,663 matches
-
mai delicate în articulațiile executive ale statului român, în care argumentul, în care nevoia suplimentului de identitate politică să se fi vădit atât de mult în ultimii patru ani. Pentru mine este o problemă. Pentru că nu cred că un diplomat - despărțiți-mă de persoana ministrului de Externe în momentul aceasta -, nu cred că un diplomat bun are neapărat nevoie și de un argument suplimentar al propriei identități, acel argument numindu-se apartenență partinică. Eu cred că un om bun este un
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
puțin înalt față de restul deltei, cu dune fluvio-marine, paralele cu Litoralul, care găzduiesc pădurea cu același nume ce reprezintă un tip particular de vegetație. Pădurea care se dezvoltă în spațiul interdunelor sub forma unor fisii lațe de 10-250 m (hasmacuri) despărțite de spinările dunelor este alcătuită, în principal, din: stejarul de lunca (Quercus robur), stejarul brumăriu (Q. pedunculiflora), plopul alb (Populus albă), plopul negru (P. nigra), frasinul de lunca (Fracsinus angustifolia), frasinul de baltă (F. pallisae), părul (Pirus piraster), teiul alb
HOTĂRÎRE Nr. 248 din 27 mai 1994 pentru adoptarea unor măsuri în vederea aplicării Legii nr. 82/1993 privind constituirea Biosferei "Delta Dunării". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/110823_a_112152]
-
la consulat; mie îmi place mai mult singurătatea tihnită și retrasă a lui Virgilius... Dialogul se încinge. După Aper și Maternus. Messalla și Secundus ies și ei în arenă. Totul se termină însă cu un... Începurăm să râdem, și ne despărțirăm - finalul știut, - referitor la Piața Endependenți. Avant la lettre. Latinitate imortelă.
Apărarea poeziei sau dilema câinelui by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12560_a_13885]
-
mai bine de douăzeci de ani în Elveția, la Geneva. El a revenit în România de nenumărate ori după 1989, atît pentru a se racorda din nou la un spațiu artistic de care ultimile două decenii ale comunismului l-au despărțit în mod brutal, cît și pentru a iniția un act de justiție în istoria artei noastre contemporane: readucerea în actualitatea artistică românească a lui Alexandru Țipoia, unul dintre cei mai importanți artiști din generația formată în ultimii ani interbelici. Alexandru
Țipoia and Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12524_a_13849]
-
recitim textele care, reluate, nu mai comunică aproape nimic. Se poate spune desigur că și această dîră obscură a obscurului e omologabilă stării poetice și atunci are loc o minimă reabilitare evaluativă". Aprecieri ce ne pot pune pe gînduri. Ne despărțim însă de-o opinie a confratelui nostru, potrivit căreia Adrian Maniu ar avea meritul de a-l "anticipa" pe Camil Baltazar, primul fiind indenegabil mai însemnat decît cel de-al doilea. E ca și cum ar spune, bunoară, că Arghezi l-a
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
eu mă tot gândesc, atunci, în acea după-amiază de sâmbătă, chiar să nu-mi fi trecut prin cap, măcar pentru o secundă că, de fapt, adevăratul Suflețel ar fi putut bine mersi îmbătrâni la Zoo!? Și, oare, atunci când m-am despărțit de Jules Verne - dacă o poți face vreodată cu adevărat! - n-a fost, de fapt, pentru că am simțit insuficiența acelei "fericiri comune a finitului"? - Când e vorba de cărți, orice e posibil. Chiar și ca efectele fatale să le simțiți
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
a plictiselii, urmează acum o focalizare asupra visului, granițele fiind abolite de la sine și pentru totdeauna: "cum stau așa la intersecții/ holbându-mă la albele și negrele indicatoare/ sunt un desen de Escher din care nu mai ies/ mă tot despart de mine și iar mă întâlnesc/ îmi intru-n piele mă depășesc mă uit în spate/ carcase goale/ structuri exuviale/ iar înainte forme asemănătoare./ Îmi pregătesc ieșirea din uniplan."
Escher desenează o matrioșkă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12575_a_13900]
-
în practica științifică, efortul de a obține măcar un anume grad de obiectivitate, prin multiplicarea și relativizarea punctelor de vedere. E adevărat că la noi discursul etic a fost cam deficitar; dar certitudinile celor care se simt îndreptățiți de a despărți binele de rău le pot da altora oarece fiori. În cartea recentă care a provocat deja destule reacții și dispute - Sorin Adam Matei, Boierii minții. Intelectualii români între grupurile de prestigiu și piața liberă a ideilor, București, Compania, 2004 - sunt
Argumentarea și sistemele de valori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12604_a_13929]
-
internațional este foarte atent asupra felului în care tinerii actori exprimă personalitatea școlii pe care au parcurs-o, poartă amprenta unei tradiții, a culturii lor, dar este preocupat și de comunicarea deschisă a artiștilor, de ceea ce îi leagă sau îi desparte azi în lumea aceasta zbuciumată, invadată de conflicte, de fasle valori, de intoleranță și nimicnicie. De-a lungul anilor, am mers și eu la Sinaia ca să văd, punctual, cîteva chestiuni care mă interesau. Acum doi ani, de pildă, am fost
Lăsata secului (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12587_a_13912]
-
avîntat: "Toamnă, toamnă...// Moartea mi se pare/ caldă și moale,/ aș putea s-o ating./ Fumul ridică străzile/ în ceruri,/ singurătatea mă pîndește/ cu ochi deformați.// Toamnă, toamnă..." (Mereu coborîtor). în aceeași notă autumnală, solitudinea apare ca o demiurgie demisă: "Despărțiți de ploaie/ ca de un imperiu;// Acolo,/ singurătatea dăruiește/ pietre prețioase -/ ca un Dumnezeu/ ajuns la faliment" (Faliment ceresc). Acestui moment de estetică dezabuzare i se adaugă altul, oglindind o veritabilă mistică a singurătății pe care bardul o îndumnezeiește, trecîndu-i
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
o veritabilă mistică a singurătății pe care bardul o îndumnezeiește, trecîndu-i imaginea în rîndul icoanelor: "De mult/ nu mă mai/ incomodează singurătatea./ Păgîn, uneori/ o pun icoană/ alături de Preacurata" (împăcare). Dar e cu adevărat singur Radu Cange, e cu adevărat despărțit de lumea exterioară așa cum ține a ne asigura mereu? Ca poet, se cuvine a respecta regimul similimonahal al izolării (Gotfried Benn scria că "lirica e o artă anahoretă"). Din această observare a prescripțiilor solitudinii provine însuși artefactul estetic, astfel cum
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
era gravidă; îi cere să o ajute pentru un avort clandestin, care se sfârșește tragic, iar rivalul îi va da ultima lovitură, determinând arestarea complicelui la avort. În Asemănarea, doi vechi prieteni de pahar sunt pe punctul de a se despărți definitiv, pentru că unul dintre ei relatează ironic, deși pare că inventează în glumă, că ar fi văzut pe cineva care semăna leit cu nevasta celuilalt în împrejurări dubioase. În Turneul un actor ambulant încearcă fără succes să o cucerească pe
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]
-
-și cucerească adversarul, fără să-l nimicească. Îmi închipui amărăciunea sa când, în urma faimosului studiu ,Despărțirea de Noica", a fost catalogat între detractorii filozofului, deși intenția vădită a textului era să construiască, în replică, un elogiu la adresa celui care se despărțise (pentru a se regăsi în adâncuri) de Goethe. Nimic mai străin lui Alexandru Paleologu decât spiritul belicos josnic, cruzimea barbară și înregimentarea pe bază de ordin. Dacă ar fi să găsesc o dominantă a caracterului său, probabil c-aș spune
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
a fost vorba de un incident banal, care a scos la lumină antipatii mai vechi și mai profunde (inclusiv subordonarea totală a lui Tell fața de I. Heliade-Rădulescu). Duelul n-a avut loc și pentru că cei doi adversari s-au despărțit curând. De la Panciova, Tell a plecat cu Heliade-Rădulescu la Paris, iar Bălcescu s-a stabilit la Belgrad, pentru a rămâne în preajma }ărilor Române. S-au reîntâlnit abia la sfârșitul lunii octombrie 1849, la Paris, când Bălcescu și-a reînnoit provocarea
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
anilor 1912-1914, ea pare a fi o lucrare dezmembrată, o piesă compozită, cum le place francezilor să spună la nivelul stilului. Revăzută astăzi, când toate lucrurile s-au tasat într-un fel, când categoriile acestea nu ni se mai par despărțite de frontiere atât de etanșe, descoperim o altă piesă. Dar trebuie să ne schimbăm și noi punctul de vedere și piesa ne va apărea ca extrem de omogenă. Este ceea ce am observat sub bagheta lui Foster. Ce a făcut Foster? înainte
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
condusă de regizorul Cristian Munteanu. Înțelegem astfel sensul cuvintelor lui Enescu însuși în discursul de recepție rostit în anul 1933, la Academia Română: ,Muzica... un grai izvorît din inimă și menit s-aducă dragoste și înfrățire printre cei pe care îi despart credinți și obiceiuri deosebite. Muzica este un grai în care se oglindesc, fără posibilitate de prefăcătorie, însușirile psihice ale omului, ale popoarelor". în paralel, aidoma unei scenografii de mare sugestie, atent elaborate, sunt definite planurile secundare, cele terțe ale acțiunii
Enescu - 50"... istorie și legendă" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11414_a_12739]
-
imaginarului care lunecă precum o îngînare a principiului heraclitean, reținut din spectacolul fenomenal al lumii. în unele secvențe poetul își recomandă conștiința ca atare, tragică în unicitatea sa, care se învăluie într-o grea solitudine. O unicitate ce-l fixează despărțindu-l de univers, îl cufundă într-o incurabilă simțire autumnală, în șoaptele, în scrumul, în negurile destrămării ce se petrece cu voluptuoasă lentoare, unicitate culpabilă căreia îi e sortită deplîngerea Paradisului pierdut: ,Pe sub frunzele tăcerii/ ca un cerb ecoul se
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
grasă cu excremente de gîște/ vuietul morții și frica" ( ceva profund imoral). Evident, într-un asemenea context al demistificării pe cît de neostentative pe atît de sistematice ( poetul nu are deloc aerul unui rebel, ci al unui ins care se desparte cu regret de clișeele grandilocvente ori numai calofile, care oftează făcînd acest pas), autoironia e binevenită. Ioan Moldovan parodiază epicul, relatînd la un mod oarecum kafkian faptele cele mai mărunte, luînd distanță nu doar față de natura lor, ci și față de
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
violentă. În ultima seară a vieții lor, vor behăi înnebunite, ritmul cardiac se va accelera, se vor zbate cu disperare; apoi viața lor va fi curmată cu un foc de pistolet, trupul lor va deveni carne pentru măcelării. Ne-am despărțit cu strîngeri de mînă; căpitanul Chaumont mi-a mulțumit pentru prezență. Trăiam într-o țară marcată de un socialism așezat, în care posesia bunurilor materiale era garantată de o legislație strictă iar sistemul bancar era protejat de solide garanții de
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
Cristian Teodorescu Am căutat aseară un anumit număr de telefon în agendă. Un carnețel terfelogit și tot mai greu de întrebuințat, de care nu mă îndur să mă despart. E atît de vechi încît uneori numerele de telefon pe care le caut se ascund în paginile desprinse, care ajung la altă literă decît le e locul. În agenda asta am însă numerele de telefon ale tuturor prietenilor mei care
Convorbiri altfel imposibile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13727_a_15052]
-
printr-un silogism paralel și destul de inconfortabil pentru Sebastian, căci există și brăileni evrei... Așa cum spuneam ceva mai înainte, textul dezvăluie libertatea de gandire a autorului, mobilitatea argumentării, flexibilitatea demonstrației orchestrate pe toate nivelele problemei. În același timp, Vulcănescu se desparte de Eliade pe motivul că acesta ar avea "o atitudine raționalista a minții față de cele duhovnicești, destul de străină Răsăritului. Dacă până acum argumenta, atacă discuția din diferite perspective, acum nu mai pătrunde în ungherele ascunse pentru a le lumină, nu
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
Cronicar Mircea Iorgulescu se desparte de cronica literară În revista 22 din 17-23 februarie, dl Mircea Iorgulescu își ia, așa-zicînd, rămas bun de la cronica literară pe care a susținut-o cu începere din noiembrie 2001. “A fost rubrica de acest tip cu cea mai lungă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13077_a_14402]
-
numesc fenomenul orbire critică!) alte fraze din același articol, și mai ales un întreg pasaj concluziv din Direcția nouă în cultura română. Fără doar și poate, comentatorii ar putea susține că Maiorescu însuși și-a corectat, după patru ani, cîți despart în timp cele două articole, ideile din cel dintîi. Tot ce pot spune este că Maiorescu a constatat probabil că nu fusese citit ca lumea și a făcut precizările de rigoare. Dar asta nu scuză perpetuarea primei lecturi, amendată de
Orbirea critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13102_a_14427]
-
pot imagina - zise Corso, căruia nu i-ar fi păsat câtuși de puțin să ia parte la funeraliile acelea. - Credeți? Nu. Chiar dac-ați mai trăi un veac de-acum încolo, tot n-ați fi în stare. Numai să le despart în două categorii mi-a luat două luni de eforturi. Saizeci și una de zile de agonie, plus un acces de febră care era să mă coste viața. În sfârșit le-au luat pe cele sacrificate, iar eu în urma lor
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
ARIPI CALDE ... Din stolul nostru sturlubatic puțini am mai rămas, doar amintirea vinovată, arare mai dă glas, Un glas de tângă, în regret, Căci călători prin ani, Am prididit, amici de suflet, Să ne-ntâlnim prea rar...! Crunt despărțiți păgân hotar Împrăștiați în patru zări, Înstrăinările, îndepărtările ne mai purtau Visările pelin amar. Au fâlfâit calde aripi În pieptul înghețat Căldura lor ne-a izbăvit De moartea din gulag. Constantin BOBEICĂ, Codreanca, jud. Lăpușna
Aripi calde. In: Curierul „Ginta latină” by Constantin Bobeică () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2321]