15,628 matches
-
și din aceea de interpret de muzică populară. Începând din 1966 a colaborat până în prezent cu majoritatea ansamblurilor artistice din țară, între care: „Cindrelul”, „Junii Sibiului”, „Ciprian Porumbescu” (Suceava), „Mărțișorul” (Cluj-Napoca), „Doina” (al armatei), „Tinerimea română”, „Doina Carpaților”, „Doina Gorjului”, „Doina Banatului”, „Maramureșul” (Baia Mare), „Ciocârlia”, „Mara” (Sighet). Turda vorbește și cântă, în afară de limba română, în italiană, engleză, franceză și rusă. Prin decret prezidențial din 1 decembrie 2008, Gheorghe Turda a fost înaintat în gradul de general de brigadă în rezervă (cu
Gheorghe Turda () [Corola-website/Science/307617_a_308946]
-
care a și debutat la Radio), Vasile Julea, Frații Stănescu, Elly Roman, Ernst Hönigsberg, George Corologos, Ionel Vlădescu. Din 1948 începe să abandoneze genul de muzică ușoară, în favoarea muzicii populare și a romanței. În numeroasele turnee întreprinse cântă cu orchestrele „Doina Gorjului” din Târgu-Jiu, „Doina Argeșului” din Pitești; cu orchestrele de muzică populară ale filarmonicilor: „Banatul” (din Timișoara), Cluj și Ploiești; cu orchestrele: Ansamblului „Perinița”, Sfatului Popular al Capitalei, Teatrului de estradă „Ion Vasilescu”. I-au fost colegi de scenă: Maria
Ion Luican () [Corola-website/Science/307618_a_308947]
-
la Radio), Vasile Julea, Frații Stănescu, Elly Roman, Ernst Hönigsberg, George Corologos, Ionel Vlădescu. Din 1948 începe să abandoneze genul de muzică ușoară, în favoarea muzicii populare și a romanței. În numeroasele turnee întreprinse cântă cu orchestrele „Doina Gorjului” din Târgu-Jiu, „Doina Argeșului” din Pitești; cu orchestrele de muzică populară ale filarmonicilor: „Banatul” (din Timișoara), Cluj și Ploiești; cu orchestrele: Ansamblului „Perinița”, Sfatului Popular al Capitalei, Teatrului de estradă „Ion Vasilescu”. I-au fost colegi de scenă: Maria Tănase, Maria Lătărețu, Ioana
Ion Luican () [Corola-website/Science/307618_a_308947]
-
la conservator, isi satisface stagiul militar la Ansamblul armatei din Cluj că solist vocal, apoi în 1971 da admitere la facultatea de muzică a Institutul pedagogic din cadrul Universități din Timișoara. Din 1971 își începe activitatea că solist vocal la ansamblul Doina Timișului al Casei studenților și la ansamblul Timișul al Casei de cultură a municipiului Timișoara. După absolvirea facultății de muzică rămâne artist liber profesionsist devenind slujbaș al artei cantului pe scenele țării și în străinătate. Face turnee în Ungaria, Austria
Petrică Moise () [Corola-website/Science/307623_a_308952]
-
3 iunie 1978 după trei zile de concurs au fost anunțați laureații Concursului și festivalului interpreților cântecului popular românesc „Maria Tănase“. Reprezentanta județului Dolj era Vasilica Dinu. „Privighetoarea cu glas de aur“ așa cum o adulau cronicile cotidiene a interpretat o doina haiduceasca, interesantă că stil de interpretare și cântecul Mariei noastre „Mărie și Marioara“. Juriul concursului a acordat Vasilicăi Dinu premiul I și titlul de laureat al concursului.„ În ultimele patru decenii, nici unul dintre interpreții de excepție ai muzicii populare, soliști
Vasilica Dinu () [Corola-website/Science/307625_a_308954]
-
era Nelu Feraru și coregraf Stelică Cebucescu.În acel spectacol știu că Vasilica a cântat cu orchrstra acestui ansamblu.Din Orchestră mai făceau parte la vremea respectivă:Gigea Marin(mare violonist) Marcel Parniaca(deasemenea violonist,devenit mai tarziu dirijorul ansamblului Doina Gorjului),Gheorghe Bătranu(un virtuoz al fluierului)iar la nai Constantin Istici. Mai era un băiat tinerel, teribil de bun la vioară,Marian Suvergel,de loc din Drăgășani,mai târziu a devenit dirijorul ansamblului "Banatul" din Timisoara.Contrabasistul, a ajuns
Vasilica Dinu () [Corola-website/Science/307625_a_308954]
-
și bunica, iar încă de la vârsta de 10 ani vocea i-a fost remarcată de învățătorul său. Cu toate acestea, cariera și-a început-o abia de la 30 de ani. În perioada 1965 - 1975, Achim Nica a activat la Orchestra „Doina Banatului” din Caransebeș. Sub îndrumarea atentă a dirijorului Nicolae Perescu s-a afirmat repede în fața publicului din zonă, din țară, dar și din Banatul Sârbesc, în turneele efectuate. La baza repertoriului promovat de Achim Nica au stat încă de la început
Achim Nica () [Corola-website/Science/307693_a_309022]
-
Banatului” din Caransebeș. Sub îndrumarea atentă a dirijorului Nicolae Perescu s-a afirmat repede în fața publicului din zonă, din țară, dar și din Banatul Sârbesc, în turneele efectuate. La baza repertoriului promovat de Achim Nica au stat încă de la început doinele. Suflet impresionabil, de o veselă duioșie, sincer și cinstit din fire, Achim Nica și-a turnat tiparul lumii sale sufletești în cântece interpretate în acel fel rezervat și sfios după cum îi este și firea. Pe parcursul activității înregistrează 8 discuri (primul
Achim Nica () [Corola-website/Science/307693_a_309022]
-
după cum îi este și firea. Pe parcursul activității înregistrează 8 discuri (primul în 1961) și 4 casete audio-video. Se remarcă: Banatule, mândră floare, care conține 12 piese între care alături de cântecul din titlu, sunt cuprinse: Solistul a fost acompaniat de orchestra „Doina Banatului” din Caransebeș, dirijor Nicolae Perescu și Orchestra Radio din București, dirijor George Vancu.<br> Urmează tot la Electrecord Mândruliță tinerică, cu Orchestra Populară din Caransebeș care cuprinde: "Fața I": "Fața II:" Mass-media a fost mereu prezentă de a lungul
Achim Nica () [Corola-website/Science/307693_a_309022]
-
din București, dirijor George Vancu.<br> Urmează tot la Electrecord Mândruliță tinerică, cu Orchestra Populară din Caransebeș care cuprinde: "Fața I": "Fața II:" Mass-media a fost mereu prezentă de a lungul anilor, remarcând activitatea de excepție a acestui „rege al doinei”, după cum l-a numit marele taragotist clujean Dumitru Fărcaș. La aniversarea de neuitat a marelui rapsod al Banatului care a avut loc chiar la "Obreja-ntr-o grădină", alături de reprezentanții mai multor televiziuni și societăți de radio, inclusiv TVR Internațional prin Elise
Achim Nica () [Corola-website/Science/307693_a_309022]
-
cu alte lucrări ulterioare care au aceeași tematică. Majoritatea lucrărilor pe care Octav Băncilă le-a expus în anul 1915 au avut ca tematică viața rurală. Din cele peste o sută de lucrări expuse s-au remarcat "", "April", "Spălătoreasa", "Semănătorul", "Doina", "La arat", "La semănat", "La ghilit", "La prășit", "Popas în pădure", "La sfârșitul unei zile de muncă". A mai expus tipologii umane ca "Mihăiță", "Micul Răzvrătit", "", "Maica Kiriachia", "", "Kol-Nidre", "Căruțe cu nomazi". A expus doar trei portrete din care se
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
și Cesaria Evora sau Billie Holiday. Rămâne pentru minoritatea romă echivalentul Mariei Tănase. În 1986 se mută la New York, iar în 1992 revine în România. De-a lungul întregii sale cariere a întreprins turnee în SUA, Japonia, China, Israel (împreună cu Doina Badea), RDG.. A cântat în diverse restaurante bucureștene: Salonul Spaniol al Restaurantului Caraiman, Capitol, Continental (toate trei situate pe Calea Victoriei), Monte Carlo din Cișmigiu, Intercontinental, Hotel Flora (azi Crowne Plaza).. A cântat și pe scena Teatrului de revistă „Constantin Tănase
Romica Puceanu () [Corola-website/Science/306504_a_307833]
-
70 de ani. El a lucrat timp de peste 40 de ani la ziarul " Zori noi" din Suceava, devenit după decembrie 1989 "Crai Nou". Împreună, cei doi au un fiu. Repertoriul Sofiei Vicoveanca cuprinde cântece de leagăn, de nuntă sau cumetrie, doine de dragoste și dor, colinde, bocete sau balade, dar cele mai multe sunt cântece de voie bună, unele ușor dojenitoare sau pline de umor specifice lumii satului. A efectuat imprimări la Radio București și Iași, pentru televiziune și la Casa de discuri
Sofia Vicoveanca () [Corola-website/Science/306505_a_307834]
-
Israel, Portugalia, SUA, Franța, Danemarca, Germania, Iugoslavia ș.a. Solista Sofia Vicoveanca a făcut cunoscută zona Bucovinei prin cântecele sale încărcate de emoții și stări ale țăranului bucovinean. A interpretat cântece de joc ( Ăsta-i joc de pe la noi) , balade (Cântec haiducesc), doine (Foaie verde poamă) , cântece de leagăn (Dragul mamii, puiuț mic), bocete (Inimă, pământ glodos), cântece dedicate oamenilor băutori (Eu-s femeie cumsecade), urâtului (Of, urât și iar urât!), de dragoste (Of, puiuțu' meu drăguț), de dor (Greu îi dorul când
Sofia Vicoveanca () [Corola-website/Science/306505_a_307834]
-
Imnul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (în moldovenească sau română cu alfabet chirilic "Имнул РСС Молдовенешть", în ) a fost imnul de stat al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, fostă republică unională a Uniunii Sovietice. Inițial, titlul Imnului a fost „Moldova cu Doine străbune pe Plaiuri” și a fost compusă de Ștefan Neaga, cu text de poeții Emilian Bucov și Bogdan Istru (Ivan Bodarev) în 1945. O renovare muzicală a fost realizată de Eduard Lazarev în 1980, cu autorizarea Primul secretar al Partidului
Imnul RSS Moldovenești () [Corola-website/Science/306730_a_308059]
-
No. 90. Printre sudenții acestei școli se numără: America Fontes, Bidú Sayăo, Irena Baptista, Itala Cortez, Rachel Marques da Silva, Leonor de Rezende, Linda Cardenale, Nanita Lutz, Gloria Sattamini, Alvaro Caminha. Pe data de 6 aprilie 1922, Bidú Sayăo cântă "Doina Oltului" scrisă de Grigore Vasiliu, îmbrăcată în costum popular românesc. În toamna aceluiași an se intoarce în România, la București, unde fondează "Academia Nazională de Lirică". Rămâne in țară până în anul 1923, când pleacă într-o nouă călătorie în Brazilia
Elena Teodorini () [Corola-website/Science/306765_a_308094]
-
la Timișoara. După armata, în 1970 s-a mutat în București la o rudă. A cântat 6 luni la acordeon la Teatrul de revista Ion Vasilescu avându-l că dirijor pe Ion Albeșteanu. A cântat apoi la restaurantele Caraiman, Bulevard, Doina, Crama Domneasca, Caru' cu Bere. În 1979 pleacă pentru prima oara într-un turneu în afară, cu Ansamblul Mugurelul (Franța, Italia, Belgia și Olanda). Au urmat după aceea alte turnee în Italia, Spania și Germania. Pleacă câte 6 luni, după
Nelu Ploieșteanu () [Corola-website/Science/307845_a_309174]
-
din Păcurari-Iași în anul 1929" iar la partea de jos a soclului este un basorelief care-l reprezintă pe Ștefan cel Mare adunând oastea țării după lupta de la Războieni, având gravat în bronz semnătura sculptorului și o strofă din poezia „Doina” a lui Eminescu: Aceste versuri din poezia „Doina” au fost șterse cu dalta în anul 1946, pentru a nu stârni interpretări politice.
Statuia lui Mihai Eminescu din Iași () [Corola-website/Science/307921_a_309250]
-
de jos a soclului este un basorelief care-l reprezintă pe Ștefan cel Mare adunând oastea țării după lupta de la Războieni, având gravat în bronz semnătura sculptorului și o strofă din poezia „Doina” a lui Eminescu: Aceste versuri din poezia „Doina” au fost șterse cu dalta în anul 1946, pentru a nu stârni interpretări politice.
Statuia lui Mihai Eminescu din Iași () [Corola-website/Science/307921_a_309250]
-
un sfânt odor, în onoarea Neamului Românesc."" Au mai rostit discursuri: Bogdan Petriceicu Hașdeu, Nicolae Gane și alții. S-a intonat de către coruri ""Cântec ostășesc"" de T.T. Burada. Mihai Eminescu a venit la Iași special pentru marea sărbătoare, scriind celebra "Doina" ("De la Nistru pân' la Tisa"). Momentul prezenței eminesciene la acest eveniment a fost descris de către Ana Conta Kernbach, sora filosofului Vasile Conta. Statuia are o înălțime de 4,5 metri și este confecționată din bronz, domnitorul fiind înfățișat cu barbă
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași () [Corola-website/Science/307924_a_309253]
-
într-adevăr eroii, îi poate iubi și îi poate da viață bronzului, a marmurii, a picturii și a cântecului. (...) Iar în literatura română a fost o mare tăcere"" . Mihai Eminescu, prezent la dezvelirea statuii, a compus pentru acest eveniment cunoscuta ""Doină"", în care și-a exprimat dezamăgirea cauzată de faptul că voievodul aflat pe soclu nu seamănă cu Ștefan cel Mare: ""Dar în Iașii înstrăinați în mijlocul marii serbări oficiale, el s-a lăsat furat de gânduri triste, iar pe buzele-i
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași () [Corola-website/Science/307924_a_309253]
-
cauzată de faptul că voievodul aflat pe soclu nu seamănă cu Ștefan cel Mare: ""Dar în Iașii înstrăinați în mijlocul marii serbări oficiale, el s-a lăsat furat de gânduri triste, iar pe buzele-i îngălbenite zbura duioșia deznădăjduită a unei doine de plângere și răzbunare"" . Eminescu nu a fost singurul dezamăgit de faptul că statuia nu îl înfățișează pe Ștefan cel Mare. Episcopul Melchisedec Ștefănescu al Romanului a făcut o interpelare în Parlamentul României cerând corectarea mistificării, pornind de la ideea că
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași () [Corola-website/Science/307924_a_309253]
-
-l când mai alungit, când mai scund, mai voluminos sau mai subțiat, supunându-l diverselor forme geometrice (trapez, clepsidră, conic, dreptunghiular, butoi etc.) modificându-i mereu arhitectura. Dintre creatorii de modă consacrați din Romania fac parte: Laura Olteanu, Catălin Botezatu, Doina Levinta, Razvan Ciobanu, Maria Lucia Hohan, Stephan Pelger, Ingrid Vlasov
Modă () [Corola-website/Science/307975_a_309304]
-
cunoscuți anterior revoluției drept opozanți ai regimului ceaușist, rezultă că aceștia au fost incluși de Ion Iliescu în componență CFSN fără o discuție prealabilă. Componentă inițială a CFSN a cuprins 40 de persoane, anume (în ordinea anunțării lor la televiziune): Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, László Tőkés, Dumitru Mazilu, Dan Deșliu, general Ștefan Gușa, general Victor Atanasie Stănculescu, Aurel Dragoș Munteanu, Corneliu Mănescu, Alexandru Bîrlădeanu, Silviu Brucan, Petre Român, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Mihai Montanu, Mihai Ispas, Gelu Voican Voiculescu
Consiliul Frontului Salvării Naționale () [Corola-website/Science/308397_a_309726]
-
de prof. univ. dr. Liviu Leonte; 1998: "Nimeni nu înțelege pe nimeni. Niemand versteht niemanden. Personne ne comprend personne" (poezii), ediție în limbile română, franceza și germană, Editura Polirom, Iași, traducători: Simone Reicherts, Gabriela Linde și Christian W. Schenk (germană), Doina Mihaela Sava și Mărie Thérèse Sart (franceză), volum prezentat la Târgul de Carte de la Leipzig; 1998: "Ce ți-e scris / Your destiny" (poezii), volum bilingv româno-englez, Editura Institutul European, Iași, traducători: Lăură Ioana Cuțitaru, Eugenia Ionescu, Eileen McFarren; cu o
Dorin Popa () [Corola-website/Science/308420_a_309749]