15,918 matches
-
1988 a făcut cunoscut că medicii i-au depistat o tumoare intracraniană și că urma să fie operat. După operație, biopsia a determinat că era vorba de o formă agresivă de cancer. Vlad Georgescu a fost inclus într-un program experimental în Statele Unite ale Americii, unde a fost însoțit de soția sa. Chemoterapia combinată cu iradiere l-a slăbit foarte tare, însă nu a putut vindeca boala. În consecință, Georgescu s-a întors la München, pentru a-și vedea fiul. A
Vlad Georgescu () [Corola-website/Science/310474_a_311803]
-
cel european, televiziunea reușește să se dezvolte și să se impună în fața altor medii de informare cum ar fi presa scrisă sau radio. În România televiziunea a pătruns încă din perioada în care aceasta era într-un stadiu incipient și experimental în toată lumea. În anul 1926, la peste 40 de ani după ce au avut loc primele experimente publice realizate de către Ayrton și Perry, Baird reușește să transmită semnale de televiziune prin intermediul undelor radio. În 1932, Societatea Britanică de televiziune începe un
Televiziunea în România () [Corola-website/Science/305069_a_306398]
-
toată lumea. În anul 1926, la peste 40 de ani după ce au avut loc primele experimente publice realizate de către Ayrton și Perry, Baird reușește să transmită semnale de televiziune prin intermediul undelor radio. În 1932, Societatea Britanică de televiziune începe un serviciu experimental de televiziune, iar începând cu 1936 pornește difuzarea regulată a unor emisii TV. În România primele cercetări în ceea ce privește transmisia la distanță a imaginilor apar în 1924. În anul 1928, la numai doi ani după ce Baird reușește să transmită primele imagini
Televiziunea în România () [Corola-website/Science/305069_a_306398]
-
pentru demonstrații de firma Philips (olandeză). Ziarul Universul din 25 octombrie 1937 menționează evenimentul sub titlul: ‚Cel dintâi post de televiziune din România va începe să funcționeze peste câteva zile la București’; acesta este primul post cu care încep emisiunile experimentale de televiziune. Prima emisiune de televiziune din România care se apropie cât de cât de conceptul actual al înțelesului de emisiune, a fost realizată în 1937 la Facultatea de Științe din București în cadrul unor demonstrații publice. Anul 1953 este un
Televiziunea în România () [Corola-website/Science/305069_a_306398]
-
300 de mașini de mare tonaj. Inițial o bună parte din agricultori au activat în baza proiectului olandez „Dezvoltarea Horticulturii”, care avea drept scop creșterea legumelor, în special a castraveților și a roșiilor, însă au fost însămânțate și câteva parcele experimentale cu cartofi. În cele din urmă, cultivarea cartofilor s-a dovedit a fi cea mai profitabilă afacere. Țăranii de la Corjeuți reușesc să obțină câte 14 - 15 tone de cartofi la hectar, iar pe terenurile irigate recolta este de 25 - 30
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
sa doar punctele de colectare a poamei din Bardar, Manoilești, Văsieni și Ulmu. Cantitatea crescu vertiginos; dacă în 1947 fusese colectate și prelucrate 649 tone de poamă, apoi n 1955 cifra depăși 3600 tone. În 1971 întreprinderea capătă statutul ”Fabrică experimentală de vinuri din Bardar”. Apoi a fost întemeiat un laborator științific modern, condus de tehnologul D.M.Vîsocianski. La prosperarea combinatului vinicol din Bardar au pus vîrtos umărul foștii directori Mihail Anfimkin(1951 - 1964), Larisa Diacova (1964 - 1987), Boris Duca (1987
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
El a și-a desfășurat studiile la așa savanți ca: N. N. Khudyakov și D. N. Pryanishnikov. În 1908, în calitate de student-practician a participat la expedițiile din Caucazul de Nord și Transcaucazia. În vara anului 1910, a trecut practicile agronomice la stație experimentală de la Poltava, care, după spusele lui Vavilov, a fost "impulsul pentru întregul lucru din biologie". La cercul de amatori ai științelor naturale din cadrul Institutului Agricol, Vavilov ținut conferințele intitulate "„Genealogia regnului vegetal”" și "„Darwinismul și morfologie experimentală”". Lucrarea de diplomă
Nikolai Vavilov () [Corola-website/Science/306042_a_307371]
-
agronomice la stație experimentală de la Poltava, care, după spusele lui Vavilov, a fost "impulsul pentru întregul lucru din biologie". La cercul de amatori ai științelor naturale din cadrul Institutului Agricol, Vavilov ținut conferințele intitulate "„Genealogia regnului vegetal”" și "„Darwinismul și morfologie experimentală”". Lucrarea de diplomă descrie influența negativă a limacșilor asupra culturilor agricole din guberina Moscovei. Nikolai Vavilov a fost căsătorit de două ori, în 1912 și 1926. Prima soție (1912 - 1926) - Ekaterina Saharova-Vavilov (1886 - 1964) i-a născut primul fiu numit
Nikolai Vavilov () [Corola-website/Science/306042_a_307371]
-
an a urmat cursurile de medicină la Universitățile din Paris și Roma. Tânărul manifesta, încă de pe atunci, o atracție deosebită pentru activitatea de cercetare științifică. La scurt timp după absolvire, a ocupat postul de asistent universitar în cadrul Institutului de Patologie Experimentală. A deținut această poziție până în anul 1931, când a obținut titlul de Doctor în Științe. Începând cu acest an, a obținut o bursă de studii Rockefeller la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore (S.U.A.), unde a început să studieze biochimia și
Hans Selye () [Corola-website/Science/306087_a_307416]
-
Universitatea Johns Hopkins din Baltimore (S.U.A.), unde a început să studieze biochimia și igiena. În anul 1932, s-a stabilit la Montreal, destinația sa finală. Aici a început să predea biochimia, la Universitatea McGill. Datorită pregătirii sale excepționale și rezultatelor experimentale obținute, Selye a devenit profesor de histologie în anul 1941, iar din anul 1945 a ocupat funcția de director al Institutului de Medicină și Chirurgie Experimentală al Universității din Montreal. Și-a menținut această poziție până la finele lui 1977. Aceasta
Hans Selye () [Corola-website/Science/306087_a_307416]
-
a început să predea biochimia, la Universitatea McGill. Datorită pregătirii sale excepționale și rezultatelor experimentale obținute, Selye a devenit profesor de histologie în anul 1941, iar din anul 1945 a ocupat funcția de director al Institutului de Medicină și Chirurgie Experimentală al Universității din Montreal. Și-a menținut această poziție până la finele lui 1977. Aceasta este perioada când pune bazele teoretice și practice pentru argumentarea sindromului general de adaptare ("General Adaptation Syndrome" - GAS), în jurul căruia gravitează apoi întreaga sa știință și
Hans Selye () [Corola-website/Science/306087_a_307416]
-
sound, la visuals și front-man’s look) pentru mare parte din fanii câștigați de precedentul - Violator - 1990, din cauza imposibilei, dar inerentei comparații între cele două vârfuri ale creației Depeche Mode (Violator și Songs of Faith and Devotion). Acuzat de rătăcire experimentală rock și de abandonul dominantei electronice definită orgolios de fanii veterani: „clasic DM”, poate că Songs of Faith and Devotion merită pe deplin eticheta de "new wave", datorită sintezei geniale de stiluri aparent incompatibile - „marcă înregistrată” Depeche Mode, prin desființarea
Songs of Faith and Devotion () [Corola-website/Science/306206_a_307535]
-
zborurile spațiale. Astronauții puteau supraviețui la bordul modulului lunar între 4 și 5 zile. Principalele componente ale "Modulului de coborâre" erau: "trenul" de aterizare, antena radarului, motorul de coborâre și combustibilul aferent. Acesta avea câteva compartimente folosite pentru transportul echipamentelor experimentale, a căruciorului mobil penru echipamente (Apollo 14), a "roverului lunar" (Apollo 15, 16 și 17), a camerei video și a cutiilor pentru mostre. "Modulul de ascensiune" conținea: cabina echipajului, panourile cu instrumente, trapa de andocare superioară, trapa frontală, sistemul de
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]
-
de generare a entității definite); c. Definiție de relație (se determină sistemul de relații caracteristice entității, de exemplu relații spațio-temporale ș.a.); d. Definiție operațională (după metoda de fixare practică, metodologică a obiectului, de exemplu înregistrarea efectelor, măsura, comportare în situație experimentală ș.a.) A fost introdusă de Percy Bridgman. 3. După relația însușirii definitorii cu entitatea definită: a. Definiție predicativă; b. Definiție nepredicativă; 4. După modul de stabilire a definitului: a. Definiție ostensivă (prin indicarea obiectului vizat); b. Definiție prin înregistrarea unor
Definiție () [Corola-website/Science/304796_a_306125]
-
și topirea cu jet de electroni (TJE), tehnologii noi la acel timp, au permis dezvoltarea de metale reactive, cum ar fi niobiul. Proiectul aliajului C-103 a început în 1959 cu nu mai puțin de 256 de aliaje de niobiu experimentale în „seria C” (posibil de la columbiu) care puteau fi topite că butoane și făcute în foite. Wah Chang avea un inventar de hafniu, rafinat din aliaje de zirconiu de grad nuclear, pe care vroia să le pună în uz comercial
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
care puteau fi topite că butoane și făcute în foite. Wah Chang avea un inventar de hafniu, rafinat din aliaje de zirconiu de grad nuclear, pe care vroia să le pună în uz comercial. Cea de a 103-a compoziție experimentală a aliajelor din seria C, Nb-10Hf-1Ti, avea cea mai bună combinație a formabilității și a proprietăților pentru temperaturi mari. Wah Chang a fabricat primele 250 kg de C-103 în 1961, lingouri sau foite, folosind RAV și TJE. Aplicațiile intenționate
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
ÎI pentru magneții supraconductori. Acești magneți supraconductori sunt folosiți în aparatele de imagistică cu rezonanță magnetică și rezonanță magnetică nucleară precum și în acceleratoarele de particule. De exemplu, acceleratorul Large Hadron Collider folosește 550 de tone de fire supraconductoare, în timp ce Reactorul Experimental Termonuclear Internațional folosește circa 600 de tone de fire de NbSn și 250 de tine de fire de NbTi. Doar în 1992, firele de niobiu-titaniu au fost folosite pentru a construi aparate de imagistică cu rezonanță magnetică clinice în valoare
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
în mintea subiectului. -Raționalitatea definește căutarea, identificarea, explicitarea cauzală și utilizarea tuturor formelor, proprietăților și relațiilor între proprietăți, care permit subiectului să realizeze o anume transformare de stare în realitate, sau să explice cauzal o anume stare observată ori construită experimental. -Valorizarea este consecința evaluării utilității rezultatelor dobândite printr-o anume cunoaștere, printr-o acțiune configurantă sau explicantă cauzal de modalitate. Funcția cognitiva implică conștiența subiectului, implică capacitatea acestuia de a modela realitatea în mintea sa, de a se modela pe
Cunoaștere () [Corola-website/Science/304852_a_306181]
-
și comunică între ei, atât propriile individualizări, performanțe și opțiuni cognitive cât și pe ale semenilor. Socializarea cognitivă duce atât la cooperare cât și la conflict în spațiile cunoașterii cu toate consecințele cunoscute. Calitatea cunoașterii depinde de instrumentele conceptuale și experimentale utilizate pentru dobândirea și folosirea ei. Convențional putem separa cunoaștere concretă și abstractă. Cunoașterea concretă poate fi practică sau intuitivă. Cunoașterea abstractă este acțiune corelantă între serii de familii de forme sau familii de proprietăți, care conduc la o anume
Cunoaștere () [Corola-website/Science/304852_a_306181]
-
Carl Runge. și Karl Schwarzschild au devenit celilați examinatori ai lui. Pornind de la lucrarea sa, Born a dezvoltat ecuațiile pentru condițiile de stabilitate. Pe măsură ce devenea mai interesat de subiect, el și-a construit un aparat cu care își putea testa experimental predicțiile. Pe 13 iunie 1906, rectorul a anunțat că Born a câștigat premiul. O lună mai târziu, a trecut de și a primit titlul de doctorat în matematică "". La absolvire, Born a fost obligat să efectueze serviciul militar, pe care
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
Fizica teoretică,” l-a sfătuit Einstein, „va înflori oriunde se întâmplă să fii "tu"; nu există niciun alt Born de găsit în Germania de astăzi.” Negociind postul cu ministerul educației, Born a aranjate un alt post, de profesor de fizică experimentală la Göttingen, pentru vechiul său prieten și coleg James Franck. Cei 12 ani cât Born și Franck au fost la Göttingen, între 1921 și 1933, Born avut un colaborator cu aceleași idei în raport cu conceptele științifice — avantaj clar pentru predare și
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
Sommerfeld de la , care era profesor ordinarius de fizică teoretică și director al Institutului de Fizică Teoretică— și acesta o forță motrice de prim rang în dezvoltarea teoriei cuantice. Born și Sommerfeld aveau în comun nu numai abordarea în utilizarea fizicii experimentale pentru a-și testa și a-și promova teoriile. În 1922, pe când era în Statele Unite ale Americii să țină cursuri la , Sommerfeld își trimisese elevul Werner Heisenberg pentru a-i fi asistent lui Born. Heisenberg a revenit la Göttingen în
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
lucra la Spitalul Militar Central din București, mai întâi ca medic de chirurgie generală (1961-1971) și apoi ca șef al Secției chirurgie cardio-vasculară (1976-1990). În paralel cu activitatea de medic, el a efectuat o serie de cercetări științifice - clinice și experimentale - în următoarele domenii: șocul traumatic; contribuția sistemului limfatic în soc (studii prioritare în România); explorarea limfografică a limfaticelor cervicale (primele studii în România); contribuții originale în afecțiunile microcardului, plămânului, ficatului, pancreasului și sistemului imunitar, în timpul și după circulația extracorporală. Între
Vasile Cândea () [Corola-website/Science/305494_a_306823]
-
pancreasului și sistemului imunitar, în timpul și după circulația extracorporală. Între anii 1972-1974 este asistent universitar la UMF București. În anul 1975 a obținut titlul științific de doctor în științe medicale, cu teza: „Contribuții la participarea sistemului limfatic în șoc", studiu experimental, sub coordonarea științifică a prof. I. Teodorescu Exarcu. A efectuat apoi stagii de specializare în Franța (1979, 1980); Austria - Viena (1989, 1990); Israel (1992); S.U.A. (1993, 1995); Danemarca (1999) și Belgia (2001). În anul 1990, este numit în funcția de
Vasile Cândea () [Corola-website/Science/305494_a_306823]
-
aprilie 1884, București; d. 29 aprilie 1955, București) a fost un medic, fiziolog și farmacolog român, profesor universitar la facultatea de medicină din București. A studiat interdependența dintre sistemul nervos somatic și cel vegetativ, a creat metoda viscerografică în medicina experimentală și în clinică, a adus contribuții la patogenia și tratamentul anginei pectorale. Precursor al teoriei sistemelor biologice și al biociberneticei, promotor al farmacologiei nespecifice. Membru de onoare (din 1938) al Academiei Române. Fiul unui profesor de la Facultatea de Drept din București
Daniel Danielopolu () [Corola-website/Science/305712_a_307041]