15,885 matches
-
C. descoperă în cunoscutul text politic structuri de expresie literară, care îl apropie de marea retorică europeană a anului 1848, exemplul de referință fiind [[Felicité Lamennais]]. Istoriografia momentului este la fel de tributară prozei romantice, fapt demonstrat în lucrarea monografică cu titlul "Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian". [[Mircea Zaciu]] a caracterizat discursul epistolar din "Corespondența lui Alexandru Papiu Ilarian", publicată de C. împreună cu [[Iosif Pervain]], drept un câmp de manifestare a “marilor patimi romantice”, precursoare de expresie literară. A reeditat sau
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
făcut obiectul unei ediții masive realizate în 1980. I. Volume independente. "Corespondența lui Alexandru Papiu Ilarian", I-II, Editura Dacia, Cluj, 1972 (coautor Iosif Pervain); "Alexandru Papiu Ilarian și Academia Română", Cluj, 1973; "Chipuri din hronicul neamului", Editura Albatros, București, 1977; "Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian", Editura Politică, București, 1983 (ed. a 2-a, Editura România Press, București, 2002); "Figuri de cărturari", Editura Albatros, București, 1987; "Naționalismul modern", Cluj-Napoca, 1996; "Memoriale 100", Cluj-Napoca, 1998; 1848. "Blajul și amintirea Revoluției", volum
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
7; idem, "Eroii noștri", în “Flacăra”, 1978, nr.50, p. 17; Ion Buzași, "Chipuri de cărturari", în “România literară”, 1987, nr.38, p. 9; Georgeta Antonescu, "Nicolae Pauleti. Scrieri", în “Manuscriptum”, 1982, nr.1, p. 185-187; Al.Zub, "Ioan Chindriș, Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian, București, Ed. Politică, 1983, 206 p.", în “Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie « A.D.Xenopol» din Iași”, 1984, p. 654; Gh. Platon, "Ioan Chindriș, Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian, Edit. Politică, București
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
1982, nr.1, p. 185-187; Al.Zub, "Ioan Chindriș, Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian, București, Ed. Politică, 1983, 206 p.", în “Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie « A.D.Xenopol» din Iași”, 1984, p. 654; Gh. Platon, "Ioan Chindriș, Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian, Edit. Politică, București, 1983, 203 p. (181 text + cronologie și bibliografie)", în „Analele Universității « Al. I. Cuza» din Iași”, 1984, p. 89-90. Cristian Colceriu, Elite Clujene Contemporane, Academia Romana, Centrul de Studii Transilvane, Editura Clear
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
numărul de vite. Faraonul Peribsen a purtat inițial numele de "Horus-Sekhemib-perenmat" pe care ulterior l-a schimbat cu "Seth-Peribsen", înlocuind șoimul Horus de pe "serekh" cu animalul zeului Seth, fiind un "reformator" al religiei faraonice timpurii prin înlocuirea zeului Horus în ideologia regală cu cel al lui Seth (zeu venerat mai ales în sud) . Sekhemib-Perenmaat și-a extind domeniul la Elephantine , unde un nou centru administrativ a fost numit "Casa Albă a trezoreriei " fondată de Peribsen. Khasekhemui, inițial Khasekhem, care a condus
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
coexistă diverse curente politice, uneori contradictorii, care toate susțin tânărul stat Israel și care sunt grupate sub numele de sionism, de exemplu sionismul religios, sionismul revizionist, sau sionismul muncitoresc. Astfel termenul se mai folosește și pentru programe specifice ale acestor ideologii, cum ar fi încurajarea emigrării și a integrării evreilor în Israel (vezi și aliyah). Termenul „sionist” este folosit și în mod peiorativ în atacuri la adresa evreilor și a Israelului. Apologeții antisemitismului, din dreapta și din stânga hărții politice, folosesc deseori, mai ales
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
tendințele de emancipare națională arabe contra mișcării sioniste și de a-i elimina pe evreii din Palestina (vezi masacrele antievreiești din Jaffa, Hebron, etc.). În anii '20 ai secolului trecut, din inspirația și cu sprijinul britanic, prin amplificarea și canalizarea ideologiei panarabiste și a unor frecușuri etnice preexistente s-a declanșat Conflictul arabo-israelian. În 1920, Churchill a publicat un articol programatic explicativ (care a succedat declarației Balfour), că evreii "s-au divizat în comuniști și sioniști". „Declarația Balfour” devenise un impediment
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
al cărui țel suprem era crearea uni stat evreiesc în Palestina. Ideea lui Stalin era să creeze un "Sion sovietic", cu o "cultură evreiască socialistă". Limba națională urma să fie limba idiș - scrisă cu litere chirilice, limba ebraică fiind interzisă - ideologia comunistă ateistă trebuind să înlocuiască valorile tradiționale iudaice. Conform teoriei staliniste a rezolvării problemei naționale, un grup poate să fie o națiune doar dacă - în afară de o limbă comună, o "cultură" comună, o istorie=tradiție comună, aspirații comune de viitor - ocupă
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
că un "Cămin național evreiesc sovietic" va fi o alternativă ideologică la sionism, care considerau că problema evreiască putea fi rezolvată numai prin crearea unui teritoriu evreiesc în „Țara Promisă”, Palestina. Birobidjanul devenea astfel un argument propagandistic împotriva sionismului, o ideologie care rivaliza cu marxismului printre evreii de stânga. Propaganda sovietică a izbutit să atragă mai multe mii de evrei veniți în Birobidjan din afara Uniunii Sovietice, inclusiv câteva sute de deziluzionați de experiența sionistă din Palestina. Posibil că antisemitismul l-a
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
istoricilor apropiați în trecut sau în prezent de cea comunistă sau anarhistă, este lipsită de echivoc: pro-palestiniană și anti-israeliană (antisionistă). Plenul Adunării Generale a ONU a adoptat, la 10 noiembrie 1975, rezoluția nr. 3379, prin care sionismul a fost declarat ideologie rasistă. Această rezoluție s-a bazat pe voturile statelor arabe, ale blocului statelor comuniste și ale „țărilor nealiniate”. Rezoluția - adoptată cu 72 voturi pentru și 35 împotrivă (32 abțineri) - a fost revocată la 16 decembrie 1991 prin rezoluția ONU nr.
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
argument ideea că planificarea este inevitabilă, dar Hayek arată că monopulul nu este cu necesitate ținta spre care se îndreaptă orice economie (nici că aceasta ar fi o etapă mai avansată din punct de vedere economic). Practic ceea ce toate aceste ideologii ascund (și la ce s-ar putea reduce toate) este că în spatele lor trebuie să stea un regim totalitar. Astfel, ar fi vorba de un monopol al statului și acesta ar stabili ocupația, venitul (chiar și în timpul liber) pentru fiecare
Drumul către servitute () [Corola-website/Science/303109_a_304438]
-
der Rax, Austria Inferioară), a fost un ziarist și dramaturg evreu originar din Ungaria și care a trăit în Austria, care a devenit conducător al luptei pentru dreptul la autodeterminare al poporului evreu. El a pus această luptă sub semnul ideologiei numite de el „sionism politic” și a fondat Organizația Sionistă destinată să realizeze împlinirea aspirațiilor naționale amintite prin renașterea statală a evreilor în Sion, nume geografic care în tradiția evreiască simbolizează Ierusalimul și țara strămoșească a evreilor, Eretz Israel (Palestina
Theodor Herzl () [Corola-website/Science/303123_a_304452]
-
obicei tratate de persoanele în necunoștință de cauză drept termeni identici, cele două concepte sunt bazate pe filozofii și idealuri diferite, iar interacțiunea dintre poligami și poliamoriști este foarte redusă. În schimb, poliamorul este asociat mai mult cu subculturile și ideologiile care favorizează libertatea individuală în aspectele sexuale - în special cu susținătorii LGBT și BDSM. Valorile poliamorului - respect, sinceritate, comunicare și negociere - sunt similare celor specifice subculturii BDSM. (Câțiva dintre susținătorii proeminenți ai poliamorului sunt și susținători BDSM.) Un număr mare
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
nu prezintă oamenii ca fiind „mai presus de natură” sau superiori ei. Mai degrabă, filozofia umanistă de viață subliniază responsabilitatea unică ce privește umanitatea și consecințele etice ale deciziilor omenești. La baza conceptului de umanism secular stă ideea că orice ideologie - fie ea religioasă sau politică - ar trebui examinată cu atenție de fiecare individ și nu acceptată sau respinsă pe baza credinței. O altă caracteristică esențială este continua căutare a adevărului prin știință și filozofie. Religie de stat
Umanism secular () [Corola-website/Science/302236_a_303565]
-
1972 ca o grupare a unor tineri autori care, în mod programatic, încercau să creeze o literatură neconvențională, angajată în sensul adevărat al cuvântului, axată pe o perspectivă declarat social-critică, opusă unui estetism elitarist, apolitic și distanțat față de realitatea imediată. Ideologia grupului era tributară scrierilor stângii nedogmatice occidentale, iar textele literare urmau o linie comună, oarecum unitară, inspirată atât din laconismul dialectic al lui Bertolt Brecht, cât și din experimentele avangardiste ale "Grupului Vienez" sau a poeziei muzicii rock. Atitudinea politică
Grupul de Acțiune Banat () [Corola-website/Science/302302_a_303631]
-
1897 - 1 mai 1945) a fost un politician german și Ministrul Propagandei Publice în timpul regimului nazist din anul 1933 până în 1945. A fost unul dintre cei mai apropiați colaboratori a lui Adolf Hitler și printre cei mai devotați adepți a ideologiei naziste. Goebbels a fost cunoscut ca fiind zelos, un orator energic și un antisemit virulent. Goebbels a devenit Doctor în Filosofie la Universitatea Heidelberg în 1921, după care a lucrat ca jurnalist, funcționar la o bancă și angajat la bursă
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
Congres. Starea sănătății sale era însă critică, suferea și de hernie de disc și de boala Addison. Și-a efectuat al doilea mandat la Congres fără să inițieze o mișcare ambițioasă, dar a început să dea și mai multă importanță ideologiei sale politice și a hotărât să încerce să obțină un loc la Senat. A pornit un turneu mondial pentru a-și promova ideile și profilul moral internațional în care a avut întâlniri importante cu președintele Iugoslaviei, Iosip Broz Tito, cu
John Fitzgerald Kennedy () [Corola-website/Science/302305_a_303634]
-
tactici și concepte, dezvoltate în paralel, și uneori în cooperare cu tacticile renăscutei forțe armate germane. Sovieticii se considerau ca o națiune unică în istoria umanității și de aceea nu se considerau datori să respecte vreuna dintre tradițiile militare, o ideologie care a favorizat inovația. O astfel de concepție novatoare a făcut ca Armata Roșie să fie susținătoarea războiului cu un înalt grad de mobilitate. Această alegere a fost influențată de războaiele modelatoare ale istoriei sale militare, în principal a războiului
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
săracilor. Această datină filantropică este practicată mai des în timpul sărbătorii "Aid al-Fitr". Spre sfârștul secolului al XX-lea numărul moscheilor în lume a crescut datorită implicării instituțiilor statelor în construirea acestora paralel cu avâatul miscarilor fundamentaliste sau cu scopul înrolarii ideologiei prestigioase a religiei în sprijinul politicii oficiale. În statele unde populația musulmană este minoritară, moscheea reprezintă pe lângă un lăcaș de cult și un loc unde aceasta se poate reuni si asculta predici in limba ei de origine, poate protesta și
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
Scrisoare către un prieten român"). A fost membru al Marii Adunării Naționale între 1965 și 1980. A fost de asemenea vicepreședintele Asociației Scriitorilor din România între 1974 și 1982. În anii 1950 proza și dramaturgia lui Sütő respectă obedient canoanele ideologiei proletcultiste tipice epocii care sunt reflectate în titlurile fățiș populiste ale volumelor sale, cum ar fi: „Mămăligă cu brânză" (publicat în 1954, în colecția „Ogoare noi"), „Soldatul necunoscut" (publicat tot în 1954, în aceeași colecție). Aceste scrieri, care au ca
András Sütő () [Corola-website/Science/302089_a_303418]
-
acuzat de organizarea unei lovituri de stat Hitler a ajuns după gratii. În cele 9 luni pe care le-a petrecut la închisoarea Landsberg, Hitler a scris principala sa lucrare politică și ideologică Mein Kampf în care a prezentat bazele ideologiei național-socialiste. După interzicerea Partidului Național-Socialist membrii acestuia au participat în alegeri ordinare legislative din luna mai 1924 și alegeri anticipate din decembrie 1924 pe listele Partidului Național-Socialist al Libertății (în germană Nationalsozialistische Freiheitspartei, NSFP) care a obținut scoruri relativ modeste
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
parlamentară din Reichstag-ul german. În ianuarie 1933 președintele Germaniei Paul von Hindenburg l-a numit cancelar (prim-ministru) al Germaniei pe șeful partidului nazist, Adolf Hitler. După decesul lui Hindenburg Hitler a accelerat instaurarea regimului totalitar nazist în Germania. Ideologia național-socialismului (ideologia nazistă) considera că puritatea etnică și rasială a poporului german este o realitate fundamentală. În baza acestei idei (pseudoștiințifice) regimul nazist și-a fundamentat ideologic programul de persecuție și exterminare sistematică a celor considerați de naziști drept „nedemni
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
Reichstag-ul german. În ianuarie 1933 președintele Germaniei Paul von Hindenburg l-a numit cancelar (prim-ministru) al Germaniei pe șeful partidului nazist, Adolf Hitler. După decesul lui Hindenburg Hitler a accelerat instaurarea regimului totalitar nazist în Germania. Ideologia național-socialismului (ideologia nazistă) considera că puritatea etnică și rasială a poporului german este o realitate fundamentală. În baza acestei idei (pseudoștiințifice) regimul nazist și-a fundamentat ideologic programul de persecuție și exterminare sistematică a celor considerați de naziști drept „nedemni de a
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
celor considerați de naziști drept „nedemni de a trăi” ("lebensunwertes Leben"), între care evreii, țiganii, homosexualii, Martorii lui Iehova, socialiștii, comuniștii precum și cei cu handicap mental, fizic sau afecțiuni genetice, criminalii de drept comun, prostituatele și alte persoane considerate de ideologia nazistă a fi „asociale”. Aplicarea acestei concepții ideologice a însemnat (în special în anii războiului, 1939 - 1945) asasinarea în masă, prin diverse metode de exterminare, a peste unsprezece milioane de oameni în genocidul numit holocaust (în elină „ardere completă”, în cadrul
NSDAP () [Corola-website/Science/302094_a_303423]
-
apoi, dizolvarea Uniunii Sovietice la începutul anilor 1990. După al doilea război mondial, Polonia a intrat sub sfera de influență a Uniunii Sovietice, devenind curând o țară comunistă, condusă de Partidul Muncitoresc Unit Polonez. Regimul de tip sovietic, bazat pe ideologia comunistă ateistă, era greu de acceptat pentru o populație antirusească și profund catolică. Nemulțumirile sociale s-au accentuat spre finalul anilor 1960. În urma mișcărilor studențești din 1968 și grevelor de la Gdańsk și Gdynia din decembrie 1970, situația a devenit foarte
Solidaritatea () [Corola-website/Science/302101_a_303430]