15,723 matches
-
pădure”). În sprijinul acestei ipoteze ar pleda prezenta radicalului "ard" (cu sensul de „înălțime”) în toponimia europeană ("Ardă, Ardal, Ardistan, Ardiche, Ardennes, Ardelt, Ardilla" etc.). În această ipoteză, "Ardeal" ar însemna „loc înalt și păduros”. Trebuie amintit aici și forma latină "Arduus" care aparține aceleiași rădăcini etimologice și forma indiană veche "ardhuka" "a prospera" și forma albaneză "ardh-" care cu extensia "na" a dat "ardhuna" însemnând "profit" "câștig" Cuvintele "aridica" și formele "rădica", "ridică", "ar(i)dică" aparțin acestei rădăcini și
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
Tonciulescu scrie într-o notă de subsol (într-o altă carte) atașată textului ediției îngrijite de el a cronicii lui Anonymus,"Gesta ungarorum" (care conține și textul original în facsimil): "În toate edițiile lui Anonymus publicate, ultra siluam din originalul latin este reprodus ultrasiluana. Corect, avem adverbul ultra = „foarte” și adjectivul siluana = „paduroasă”, deci „foarte paduroasă”. Ceea ce este foarte important constă în faptul că, pentru „țară de dincolo de pădure”, așa cum a fost tradusă până în prezent de toți traducătorii, sintagma ultra siluana
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
terra ultra siluana se referă la țară lui Gelou, care era la nord de Erdeuelu/Erdély, „Ardeal”." De subliniat că traducerea lui ultrasiluana prin foarte paduroasă este unică în literatura, așa recunoaște însuși Tonciulescu. Mai mult, ea contravine sensului adverbului latin "ultra", care nu înseamnă "foarte", așa cum o confirmă și cele mai prestigioase dicționare. Există deci motive întemeiate pentru a considera traducerea lui ultrasiluana prin foarte paduroasă drept eronată. Ca și numele de „sași”, denumirea de „Siebenbürgen” reprezentând chiar și astăzi
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
imperii vecine - asirian, babiloniean, persan sub Ahemenizi, mai târziu pentru scurt timp și Sasanizi, statele elenistice ale Egiptului lagid și Siriei seleucide, Imperiul Roman, Imperiul bizantin, Califatele Arabe sunite ale Omeiazilor și Abbasizilor, Califatul Fatimid șiit, regatele cruciaților, inclusiv Regatul latin al Ierusalimului, apoi a făcut parte din statele musulmane arabofone ale ayyubizilor și mamelucilor, conduse din Egipt, Imperiul Otoman al turcilor, Marea Britanie, statul evreiesc modern Israel, regatul arab al Iordaniei și entitatea arabă palestineană încă în proces de constituire în
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
devastat Ierusalimul, ceea ce a dus desființării autonomiei politice, și la exodul evreilor din oraș la Yavne și Pella. În 132, Hadrian a reunit provincia Iudaea cu Galileea, pentru a forma o provincia Siria Palestina, iar Ierusalimul a fost primit numele latin de Aelia Capitolina. Între 259-272, regiunea a ajuns vreme de câțiva ani sub controlul lui Odenatus,regele Palmirei. După victoria împăratului creștin Constantin cel Mare în războaielor civile ale tetrarhiei (306-324), a început creștinarea Imperiului Roman. În 326, mama lui
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
pe românește, și sub numele de Târgul Moldovei. În izvoarele germane variantele sunt: Stadt Molde, Molda și Mulda. Orașul a fost populat de sașii transilvăneni care au trecut în Moldova înainte și după marea invazie mongolă din 1241. O inscripție latină din 1209 atestă întemeierea săsească a localității. De la această comunitate, precum și de la cea maghiară, au rămas două biserici catolice (Biserica Sf. Petru și Pavel, Catedrala Catolică din Baia), astăzi prima fiind neidentificabilă topografic, iar a doua fiind în ruină. De la
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
consens în privința unei definiții pentru agentul software. Totuși câteva definiții formulate de autori de prestigiu au căpătat o anumită notorietate și sunt larg acceptate.<br> Mai mulți agenți pot constitui un sistem multi-agent. Termenul actual de agent derivă din verbul latin agere care înseamnă a acționa, a face, conduce. Agentul inteligent are caracteristicile agentului simplu și în plus poate comunica direct cu alți agenți, este reactiv la modificările mediului, poate avea inițiative sau oferi servicii fiind proactiv, dispune de o reprezentare
Agent software () [Corola-website/Science/324978_a_326307]
-
(n. cca. 1200-d. 1233) a fost fiică a împăraților latini de Constantinopol Petru al II-lea de Courtenay și Yolanda de Flandra, apoi și regină a Ungariei, ca a doua soție a regelui Andrei al II-lea. Fiică a împăratului latin de Constantinopol Petru al II-lea, Yolanda s-a
Yolanda de Courtenay () [Corola-website/Science/324403_a_325732]
-
n. cca. 1200-d. 1233) a fost fiică a împăraților latini de Constantinopol Petru al II-lea de Courtenay și Yolanda de Flandra, apoi și regină a Ungariei, ca a doua soție a regelui Andrei al II-lea. Fiică a împăratului latin de Constantinopol Petru al II-lea, Yolanda s-a căsătorit cu regele Andrei al II-lea al Ungariei, a cărui primă soție, Gertrude fusese asasinată de către unii conjurați în 1213. Căsătoria cu monarhul Ungariei s-a realizat ca urmare a
Yolanda de Courtenay () [Corola-website/Science/324403_a_325732]
-
(d. 1205?) a fost un participant la Cruciada a patra și, în urma împărțirii Imperiului Bizantin, a devenit primul duce latin de Philippopolis (astăzi Plovdiv, în Bulgaria), de la 1204 la 1205. Ca origine, Renier a fost un cavaler din Trith-Saint Léger, localitate din Comitatul Hainaut. După participarea la Cruciada a patra, noul împărat latin de Constantinopol, Balduin I i-a conferit
Renier de Trit () [Corola-website/Science/324405_a_325734]
-
împărțirii Imperiului Bizantin, a devenit primul duce latin de Philippopolis (astăzi Plovdiv, în Bulgaria), de la 1204 la 1205. Ca origine, Renier a fost un cavaler din Trith-Saint Léger, localitate din Comitatul Hainaut. După participarea la Cruciada a patra, noul împărat latin de Constantinopol, Balduin I i-a conferit Philippopolis și teritoriul aferent acestuia, până la râul Marița. Primele campanii desfășurate de în toamna și iarna lui 1204 pentru preluarea teritoriilor ce i-au fost atribuite au fost reușite, însă în 1205 țarul
Renier de Trit () [Corola-website/Science/324405_a_325734]
-
din 1844, reprodusă într-o monumentală ediție facsimilată și transliterată (764 pagini), coordonată de Paul Cornea în colaborare cu Mariana și Petru Costinescu, textul original în alfabetul chirilic sau de tranziție aflându-se în paralel cu textul transliterat în alfabetul latin, cu respectarea riguroasă a rândurilor, până la exactitatea despărțirilor în silabe de la capetele de rând.
Propășirea () [Corola-website/Science/324421_a_325750]
-
a fost un cronicar normand din sudul Italiei, care a scris în ultimii ani ai secolului al XI-lea. Poemul său epic, elaborat în latină și intitulat "Gesta Roberti Wiscardi" ("Faptele lui Robert Guiscard"), scris în hexametri, constituie una dintre principalele surse contemporane referitoare la cucerirea normandă a sudului Italiei, în special la cariera și personalitatea lui Robert Guiscard, duce de Apulia între 1059 și
Guglielmo de Apulia () [Corola-website/Science/324437_a_325766]
-
abația de la Monte Cassino, a fost unul dintre cei trei cronicari majori italo-normanzi, alături de Guglielmo de Apulia și de Goffredo Malaterra. Scrierea lui Amato, "L'Ystoire de li Normant" ("Istoria normanzilor"), realizată în opt cărți, scrisă în original în limba latină în jurul anului 1080, dar păstrată doar într-o versiune mai tîrzie în franceza medievală, constituie o sursă de primă mână pentru istoria normanzilor din zona medieraneană, văzută din perspectiva marii abații de la Montecassino, unul dintre cele mai importante centre culturale
Amato de Montecassino () [Corola-website/Science/324439_a_325768]
-
(în limba latină: Ducatus Neapolitanus) și-a început existența ca provincie bizantină, constituită secolul al VII-lea, în redusul teritoriu de coastă pe care longobarzii nu l-au putut cuceri în cadrul invaziei lor asupra Italiei din secolul al VI-lea. Ducatul a fost
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
Un semizeu (latină: "semideus", italiană: "semidio", franceza : "demi-dieu", engleza: "demigod" sau "demi-god") este un erou mitologic născut dintr-un zeu și o muritoare sau dintr-o zeița și un muritor. Ca atare, semizeii au o natură hibrida, divină și muritoare, care explică puterile
Semizeu () [Corola-website/Science/327415_a_328744]
-
Tadjikistan, Tanzania Thailanda, Timorul de Est, Togo, Trinidad și Tobago, Tunisia, Turcia, Ucraina, Uruguay, Venezuela, Vietnam, Yemen, Zambia, Zimbabwe. Membrii asociați: Parlamentul Andin, Parlamentului Central American, Adunarea Legislativă a Africii de Est, Parlamentul European, Comitetul Interparlamentar al Uniunii Montare și Economice Africane, Parlamentul Americii Latine, Parlamentul Comunității Economice al Statelor din Africa de Vest, Parlamentul Comunității Monetare și Economice al Africii Centrale, Adunarea Parlamentară al Consiliului European, Parlamentul Tranzițional Arab.
Uniunea Interparlamentară () [Corola-website/Science/327430_a_328759]
-
-o pe Julieta să participe la coloana sonoră a operei "Calígula Probablemente". Cu ajutorul casei de discuri Sony BMG înregistrează primul său album ca solistă în anul 1997. Discul numit "Aqui" cuprindea 12 melodii și a fost distribuit în întreaga Americă Latină și în Spania. Single-ul «De mis pasos», a devenit foarte popular devenind una dintre cele mai bune melodii pop rock feminine ale acelei epoci. Cel de-al doilea single, «Cómo sé», a fost câștigător a unui premiu MTV la
Julieta Venegas () [Corola-website/Science/327463_a_328792]
-
noastre. Vinificația ca ocupație de bază era prezentă pe pămînturile unde în prezent este situat satul „Găvănoasa”, din timpurile străvechi pînă în zilele noastre, probil în mare parte aceasta a și influențat asupra denumirii satului, ceea ce în traducere din limba latină cuvîntul „gavanos” - desemnează vas de lut smălțuit.În toponimica Moldovei de sud astfel de denumiri erau puse nu întîmplător dar în dependența unui gen anumit de ocupație a populației băștinașe, în cazul satului „Găvănoasa” legat de vinificație. Denumirea satului nu
Comuna Găvănoasa, Cahul () [Corola-website/Science/327519_a_328848]
-
Visconti, mare căpitan și nou Marte”). Pe "reversul" medaliei, în centru, putem vedea un grifon spre stânga purtând inscripția („Perugia”), pe zgardă, în timp ce alăptează doi gemeni. Piccinino este asemănat cu noii Romulus și Remus, alăptați de simbolul orașului natal. Inscripțiile latine și clarifică această alegorie. Jos se citește inscripția („operă a p[ictorului] Pisan[ell]o”).
Medalia lui Niccolò Piccinino () [Corola-website/Science/327524_a_328853]
-
după eliberare, la statul român: Trei Scaune, Năsăud, Odorhei, Cluj, Satu Mare, Bihor, Maramureș, Mureș, Ciuc și Someș. Reversul piesei a fost gravat de Ioana Bassarab Starostescu și Ștefan Iordan. Tăietura / muchia medaliei este netedă și are gravat textul, în limba latină: « », în , deviza monarhiei române. În legea 656, publicată în Monitorul Oficial nr. 298 din 23 decembrie 1944, se menționa că Ministerul Finanțelor era autorizat să bată, prin Monetăria Națională, și să pună în vânzare medalii comemorative din aur, într-un
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
articolul 3. La articolul 3, litera B, punctul b. se stipula că masa unei medalii este de 6,55 de grame, cu o toleranță de +/- 2 ‰, adică poate varia între 6.5369 și 6.5631 grame. Însă, potrivit Uniunii Monetare Latine, monedele de aur, cu valoare nominală de 20 de franci francezi / 20 de lei românești, aveau titlul de 900‰ aur fin, masa de 6,45 grame și un diametru de 21 mm. Observăm că masa medaliilor Ardealul Nostru este de
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
pe această piesă nu a fost gravată nicio valoare nominală. Din cauza inflației existente în epocă, s-a considerat că nu avea sens să fie gravată o valoare nominală. Însă "piesa Ardealul Nostru" prezintă aproape toate caracteristicile standardizate de Uniunea Monetară Latină, pe care le întâlnim la monedele de aur românești, cu valoare nominală de 20 de lei, emise în secolul al XIX-lea și al XX-lea și cunoscute și sub denumirea de « "cocoșei" », întrucât au aceleași caracteristici (diametru, greutate, titlu
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
echivalent al babilonianului Iștar și al celui sumerian anterior Inanna. Este menționat în Biblia ebraică în formele "Ashtoreth" (singular) și "Ashtaroth" (plural, cu referire la numeroasele sale statui). Această ultimă formă a fost direct transliterată în primele versiuni grecești și latine ale Bibliei, fiind mai puțin evident în aceste cazuri că a fost un plural la feminin în ebraică.
Astaroth () [Corola-website/Science/326931_a_328260]
-
Antiohia. Prin urmare, Boemund la convins pe Tatikos că unii conducători ai cruciadei au inițiat un complot împotriva lui. Speriat Tatikios a plecat imediat din armată și sa întors în Cipru, cu promisiunea de a trimite mai târziu întăriri armatei latine. După ce a plecat Tatikos, Boemund a izbucnit cu acuzații și blesteme la adresa lui, în final conducătorii cruciadei au decis că Tatikios i-a trădat și a părăsit armata pe propriai lașitate. Ulterior, acest incident a aut un impact negativ asupra relațiilor
Tatikios () [Corola-website/Science/326947_a_328276]