16,589 matches
-
a fost „pierdut” la Comitetul de Cultură din Timișoara. Ulterior, dosarul a fost recuperat de către Victor Cârcu (autorul versurilor ne-populare), o copie a acestuia existând și la Mircea Baniciu. În februarie 2007 a fost tipărit și lansat pe piață manuscrisul original al operei, împreună cu desenele lui Valeriu Sepi și o prefață a autorului. Nici celelalte două piese nu au fost ocolite de cenzură. „Mamă, mamă” poate fi astăzi comparat cu versiunea inițială, cântată de Moni Bordeianu și apărută pe CD
Meșterul Manole (EP) () [Corola-website/Science/304599_a_305928]
-
armeni moldoveni, sub conducerea lui Mardiros Gandra și a fraților Azbey, a migrat în principatul vecin, dar din cauza frămîntărilor politice aceștia au fost nevoiți să se înapoieze, o parte stabilindu-se pe hotarul de răsărit al localității Gheorgheni. Dintr-un manuscris armenesc copiat în 1647 la Marosvásárhely (Tîrgu-Mureș), reiese că în prima jumătate a sec. XVII acest centru comercial era populat cu armeni. Cele două războaie turco-polone, duse pe teritoriul Moldovei în 1672 și 1683, avînd drept consecință diminuarea comerțului, au
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
uriașe, încluzând palatul, parcurile și grădinile care îl înconjoară. Grădinile palatului, care erau deschise publicului larg și singurul parc accesibil cetățenilor orașului, începând din anul 1806, au acum accesul restricționat. Familia nobiliară Fürstenberg a avut în proprietate și un valoros manuscris al Cântecului Nibelungilor, vândut în 2001. Vechea berărie a fost de asemenea vândută. ¹ Rezultatul "Recensământului" Alegerile locale din anul 2014 au avut următoarele rezultate: Uniunea Creștin-Democrată 13 mandate Partidul Liberal Democrat 6 mandate Partidul Social Democrat 6 mandate Alianța 90
Donaueschingen () [Corola-website/Science/304685_a_306014]
-
(în ) este cea mai importantă epopee eroică a literaturii germane. Aceasta a fost scrisă în jurul anului 1204 în germana medie ("Mittelhochdeutsch") de un poet anonim și are aproximativ 2378 de catrene (numărul lor variază în funcție de manuscris). Autorul epopeii a prelucrat legende ce se regăsesc într-o formă mai arhaică în Edda și Saga. Locul probabil în care a fost întocmită lucrarea este reședința episcopului din Passau, în Bavaria Inferioară. "" prezintă povestea Kriemhildei, o prințesă burgundă din
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
din Bern, o ucide apoi pe Kriemhilda, ca pedeapsă pentru faptul că ea, ca femeie, a ridicat spada asupra unui mare luptător. În decursul vremii, eposul "Cântecului Nibelungilor" a cunoscut felurite variante și transcrieri. Au fost numărate peste 30 de manuscrise complete și alte numeroase fragmente. Trei dintre ele însă sunt manuscrisele folosite cu precădere. Primul este manuscrisul A de la München, care este cel mai scurt și, după unele păreri, cel mai vechi. Al doilea este manuscrisul B de la abația Sf.
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
că ea, ca femeie, a ridicat spada asupra unui mare luptător. În decursul vremii, eposul "Cântecului Nibelungilor" a cunoscut felurite variante și transcrieri. Au fost numărate peste 30 de manuscrise complete și alte numeroase fragmente. Trei dintre ele însă sunt manuscrisele folosite cu precădere. Primul este manuscrisul A de la München, care este cel mai scurt și, după unele păreri, cel mai vechi. Al doilea este manuscrisul B de la abația Sf. Gall, care este, după cum apreciază majoritatea germaniștilor, și cel mai bun
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
spada asupra unui mare luptător. În decursul vremii, eposul "Cântecului Nibelungilor" a cunoscut felurite variante și transcrieri. Au fost numărate peste 30 de manuscrise complete și alte numeroase fragmente. Trei dintre ele însă sunt manuscrisele folosite cu precădere. Primul este manuscrisul A de la München, care este cel mai scurt și, după unele păreri, cel mai vechi. Al doilea este manuscrisul B de la abația Sf. Gall, care este, după cum apreciază majoritatea germaniștilor, și cel mai bun. Al treilea este manuscrisul C de la
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
numărate peste 30 de manuscrise complete și alte numeroase fragmente. Trei dintre ele însă sunt manuscrisele folosite cu precădere. Primul este manuscrisul A de la München, care este cel mai scurt și, după unele păreri, cel mai vechi. Al doilea este manuscrisul B de la abația Sf. Gall, care este, după cum apreciază majoritatea germaniștilor, și cel mai bun. Al treilea este manuscrisul C de la castelul Hohenems, scris într-un stil curtenesc dintre cele mai înflorite. Povestea este compusă din două părți: iubirea dintre
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
Primul este manuscrisul A de la München, care este cel mai scurt și, după unele păreri, cel mai vechi. Al doilea este manuscrisul B de la abația Sf. Gall, care este, după cum apreciază majoritatea germaniștilor, și cel mai bun. Al treilea este manuscrisul C de la castelul Hohenems, scris într-un stil curtenesc dintre cele mai înflorite. Povestea este compusă din două părți: iubirea dintre Siegfried și Kriemhilda, pe de o parte, și răzbunarea morții viteazului de către văduva sa, pe de altă parte. Și
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
qua penetralia originationis vocum reserantur". În 29 noiembrie 1820 se raportează că Maior a acceptat să facă munca de încheiere științifică a "lexiconului colossian", pe lângă celelalte îndatoriri de cenzor și corector. Scriitorul a operat corecturi, în sensul ortografiei sale, asupra manuscrisului părții a doua, de la litera H până la sfârșit. Prima parte, de la A la G o corectase tot el, între 1809 și 1815. Dar moartea îl surprinde și pe Petru Maior cu lucrul neterminat. "Lexiconul colossian" a fost dus la bun
Lexiconul de la Buda () [Corola-website/Science/303490_a_304819]
-
imaginea. Dacă calitatea miniaturii se făcea de obicei la un nivel ridicat, în schimb calitatea textului era de cele mai multe ori foarte rea. Scribii, de obicei, scriau greșit, nu scriau toate cuvintele sau introduceau text greșit sub imagini. Cele mai vechi manuscrise au fost publicate în urma expediției egiptene conduse de Napoleon Bonaparte în ""Descrierea Egiptului"" (1821). Jean Francois Champollion a fost unul dintre primii traducători. În 1842 Karl Richard Lepsius a publicat o versiune datată ca fiind din epoca Ptolomaică și a
Cartea Morților () [Corola-website/Science/303503_a_304832]
-
Ghica, iar secretar B. P. Hasdeu. Din 1878 N. Densușianu devine bibliotecar-arhivar la Academia Română și este însărcinat să efectueze o culegere de documente despre istoria României. În urma acestei misiuni atribuite de Academia Română, N. Densusianu a adunat în 38 de volume manuscris peste 783 de documente despre Revoluția lui Horia, Cloșca și Crișan și 125 de documente din perioada 1290 - 1800. Iată un citat din raportul care a urmat cercetării întreprinse de N. Densusianu: La data de 10 martie 1884 Ion Brătianu
Nicolae Densușianu () [Corola-website/Science/303522_a_304851]
-
bizantinologie, Roma, 1936) "Les trois définitions de la musique", comunicare la Academia muzicală Chigi de la Siena Cuclin a scris foarte mult, în limbile română, engleză și franceză. Opera sa literară cuprinde piese de teatru, librete muzicale și poezii, foarte multe în manuscris. Dintre publicații, menționăm următoarele: "Destinée mystique. Poésies diverses", Bucarest : Imprimeries Independența, 1919 "Poems", București, Tiparul Oltenia, an necunoscut "Doine și sonete", București, Tiparul Oltenia, 1932 "Sofonisba: tragedie într'un prolog și trei acte în versuri", București, Tipografia Presa, 1945 Dimitrie
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
personalitatea hanului mongol au circulat diferite versiuni și legende. Potrivit unor izvoare, că i-ar fi dat fiului său Öghedei "„Istoria secretă a mongolilor”", un amestec de cronică și legendă. Potrivit altor izvoare, cronică ar fost întocmită de "Öghedei" însuși. Manuscrisul conține relatări din viața lui Ginghis han și putea fi citit numai de membri ai familiei hanului. Documentul original a disparut pentru totdeauna. Abia în 1866 au fost descoperite într-o bibliotecă chineză fragmente transcrise din documentul original. În manuscris
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
Manuscrisul conține relatări din viața lui Ginghis han și putea fi citit numai de membri ai familiei hanului. Documentul original a disparut pentru totdeauna. Abia în 1866 au fost descoperite într-o bibliotecă chineză fragmente transcrise din documentul original. În manuscris este amintit faptul că hanul mongol punea mare preț pe loialitate deplină față de han și prieteni. Popoarele care au suferit din cauza invaziilor, jafurilor și măcelurilor mongole îl consideră pe Ginghis han tiran crud și sângeros, care dispunea omorârea în masă
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
lui Aristortel, ca Heraclit, dar mai ales Platon — în dialogurile sale târzii (vezi "Parmenide (dialog)", spre exemplificare) —, vor lua în considerare subiecte foarte asemănătoare, dar nici unul dintre aceștia nu a tratat aceste subiecte vaste atât de nuanțat și sistematic. În manuscris, primele două părți sunt numerotate cu litera grecească alfa, care însemna și "unu". Din moment ce această semnificație creează confuzii, se obișnuiește ca diferitele capitole sau părți ale lucrării să fie denumite de ordinea literelor alfabetului grec. Astfel, capitolul 1 devine alfa
Metafizica () [Corola-website/Science/303541_a_304870]
-
Babeș a colaborat la numeroase gazete, dar cea mai mare parte din activitatea sa gazetărească a desfășurat-o în paginile „Albinei”. După ce s-a retras din viața politică s-a dedicat studiilor istorice. A scris o istorie bisericească, rămasă în manuscris. Babeș s-a căsătorit în anul 1851 la Viena cu Sophia Goldschneider (după alții: Zuckor). Cei doi au avut nouă copii. Cel mai renumit fiu al lor a fost bacteriologul și morfopatologul român, membru al Academiei Române, Victor Babeș (1854-1926).. Primul
Vincențiu Babeș () [Corola-website/Science/303554_a_304883]
-
În 1968 este reabilitat și are ocazia să-și prezinte situația la o masă rotundă pe care Ceaușescu o organizase pentru a cunoaște comunitatea germană. Este repus integral în drepturi și i se restituie o bună parte din bunurile și manuscrisele confiscate. În 1968 apar volumul de poezii "Die Silberdistel" și romanele " Das Zünglein an der Waage" și "Der Mantel des Darius". În anii 1968 - 1970 a fost profesor de germană și literatură universală la liceul Honterus din Brașov, iar din
Georg Scherg () [Corola-website/Science/303561_a_304890]
-
und Bilderschrift"” iar în 1998, apare în editie bilingvă, „"Sommerliches Divertimento/Divertisment estival"”, ciclu de poezii inspirate de desenele lui Traian Gligor și transpuse în româneste de Dan Dănilă. Ediția bibliofilă Piranda, reproducând un ciclu mai vechi de poezii în manuscris, ornate cu miniaturi, apare în 1999 la o editură de artă. A tradus mult din literatura română, din Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Alexandru Ivasiuc, Constantin Noica, Ion Caraion, Marin Preda, Nicolae Breban, Laurențiu Fulga, etc. Pentru detalii amănuntite privind viața
Georg Scherg () [Corola-website/Science/303561_a_304890]
-
mănăstirii de primul său ctitor, împăratul bizantin Alexie I Comnenul (1081-1118), cât și multe alte fragmente din moaștele altor 70 de sfinți. Ca și în celelalte mănăstiri athonite, și aici se păstrează o bibliotecă impresionantă conținând, printre altele, 662 de manuscrise (din care 100 pe pergament).
Mănăstirea Cutlumuș () [Corola-website/Science/303570_a_304899]
-
cap, în hlamidă de culoare bej, cu flori albe. Mănăstirea Zografu are cinci paraclise în incintă și opt la chiliile din afară. În apropiere se găsește și Schitul Bogorodița (sl. Bogo-rodița = Născătoarea de Dumnezeu, în grecește Theotokos). Biblioteca conține 388 manuscrise în slavonă și 126 în limba greacă, din care 26 pe pergament. Mai are peste 10000 de cărți tipărite, printre care și românești cu literă chirilică, dar și multe documente. Tezaurul păstrează odoare și obiecte de cult din argint, icoane
Mănăstirea Zografu () [Corola-website/Science/303571_a_304900]
-
al statului de drept. În Talmud și în unele lucrări cabalistice, Satana este uneori denumit Samael. În domeniile angelologiei și demonologiei, aceasta denumire se referă uneori la îngeri și demoni diferiți, și nu există consens asupra răutății tuturor acestor entități. Manuscrisele de la Nag Hammadi asociază imaginea lui Satan cu cea a lui Dumnezeu, șarpele reprezentând eroul venit sa salveze primii oameni de tirania divinității care îi ținea captivi. Ideea nu e nouă, fiind existentă în multe religii gnostice În creștinism, diavolul
Satan () [Corola-website/Science/303590_a_304919]
-
a pierdut o parte din favoarea suveranului, dar mănăstirea a luat un avânt rapid și a ajuns la o mare dezvoltare intelectuală și culturală. Atunci au fost fondate o școală monahală (menționată în 1160) și un atelier de copiere a manuscriselor. Mănăstirea a trecut la 14 august 1297 printr-un incendiu teribil care a distrus aproape toate clădirile. Datorită eforturilor depuse de abatele Ulrich al II-lea (1306-1324), a fost posibilă reconstruirea bisericii și a spațiilor de locuit, dar nu s-
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
timp un model de disciplină monahală, iar numărul de vocații a crescut. Abații de la Melk au fost însărcinați cu realizarea de inspecții, călugării săi fiind numiți stareți ai mai multor mănăstiri din Austria și sudul Germaniei. O mare parte din „manuscrisele de la Melk” datează din această perioadă. Ca urmare a Reformei protestante și mai ales a creșterii amenințării turcești, viața intelectuală a mănăstirii a început să decadă. Melk nu a dispărut definitiv grație intervențiilor suveranilor Austriei. Impulsul care a condus la
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
opera italianului Antonio Beduzzi, în timp ce biserica abației este decorată cu superbe fresce, realizate de asemenea în manieră baroc, toate realizări ale pictorului austriac Johann Michael Rottmayr. De o importanță aparte culturală este biblioteca abației care are o impresionantă colecție de manuscrise medievale, unele de o valoare incomensurabilă. Datorită faimei și al statutului academic multisecular, abația din Melk a supraviețuit multiplelor pericole interne și externe de-a lungul timpului. Astfel în timpul împăratului Iosif al II-lea, când multe abații și mănăstiri au
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]