16,540 matches
-
taifas cu nenea civilul. Și mama lui Ucu a zis atunci, luându-mă în brațe, să nu vă luați de fratele lui Ucu, dracul vă ia dacă vă luați de el, strig iar, de aude tot cartierul, că mi-ați omorât copilul, că nu partizanii sunt vinovați, ci voi, nenorociților! Și când civilul a dat să-i pună mamei lui Ucu mâna la gură, ca să-i tacă tranca, așa de tare l-am mușcat de picior, încât a urlat de parcă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
militară, sobră, cu ochii mereu la dirijor, cânta de parcă ar fi vrut să-l învie pe Ucu. Atunci când a pornit mașina, către cimitir, unde nu s-a auzit glasul mamei lui Ucu, ridicându-se către cerurile cartierului: "Nenorociților, mi-ați omorât copilul, și-acum jucați teatru, îl îngropați cu onoruri! Nenorociților!..." Vigilent, prietenul meu civil, care uitase cu drag mâna pe urechea mea, s-a repezit spre fanfară, care, deodată, a băgat la greu sunete de trombon grav și trompete jalnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a cartierului, în licheaua care a fraternizat cu bandiții din munți, după cum îi plăcea să spună civilului care-și înfrățise cândva mâna cu urechea mea, deși eu tare târziu am priceput de ce striga disperată mama lui Ucu "Nenorociților, mi-ați omorât copilul, și-acum jucați teatru, îl îngropați cu onoruri! Nenorociților!..." 6 Îți mulțumesc, Z, pentru că nu mi-ai răspuns nici la ultima scrisoare. Sper să ai puterea de a nu-mi răspunde niciodată la vreo scrisoare. Lasă-mă să cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cheamă?" Îndrăznețul Pitu: "Ghici!"... Devotatul: "Las' că..." Pitu: "La vorbitor, la carceră, la gioale? Știu, mi-a spus Onuț cât sunteți de drăguți. Luați-ne pe toți de pe scara asta. Tu' vă'n cur pe mama voastră, că l-ați omorât pe Onuț!"... Ninetistele dau semne de viață, încep să fie feminin-vocale. Aglomerația sporește. Unul dintre devotați face un semn discret către ai lui și tustrei ajung în mașina din fața blocului, care pleacă în mare grabă. Mama, către tata: "Fă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lega mai mult de două vorbe: "Încep?", "Barosul mic?", "Barosul mare?", "Gâdiliciul?", "Scufundări ușoare?", "Scufundarea mare?", "Fitness complet?", "Somn adânc?", "Gata?", "Încă?", "O luăm de la capăt?"... Dac-ar fi casap, mi-ar fi milă de bietele animale." Mama tremură... Te omoară ăștia. Ai copil de crescut. Ai obligații de familist... Nea Onuț a devenit sobru. Nu ține cu mama, dar nici cu tata. Treaba voastră, pare să zică. Sunteți vaccinați; voi hotărâți. Oricum o să vă pună ăia pielea pe băț... Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
gură și i se recomanda: "Crapă singur, crăpa-ți-ar să-ți crape!" Toarșa lui era desenată într-o bărcuță pe care scria: "Scufundă-te, scorpio!" Alt bilețel îmi mergea direct la inimă, pentru că zicea cam așa: "Nenorociților, l-ați omorât pe Onuț!"... Ajunsese vestea tocmai în Ferentari. Și tocmai în vreme ce noul profesor de muzică se chinuia să ne patrioțească, insistând pe linia melodică Partidul, Ceaușescu, România, pe sub bănci circulau vesel aceste manifeste. Iar nesimțiții, în loc să fie cuceriți de vers și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-o pe fiica mea - cum spuneți voi? - cu burta la gură. Își Înăbuși cu greu râsul când se gândi la Herr Kolber, mic și uscat, și la exclamația lui iritată „Frumos Îți mai șade!“. — Vreți să spuneți că l-ați omorât doar pentru că și-a făcut de lucru cu fiica dumneavoastră, Întrebă uluită Coral? Josef Grünlich ridică mâinile, cu gândul În altă parte. Privirile lui cercetau fereastra și măsurau la ce Înălțime de la podea se afla aceasta. — Ce puteam face? Onoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
țânțar, ușor se iscă un armăsar, iar, orice bâzâit de gâză naște un psalmodic ritm simfonic. Vine un șef. Mare șef. Confirmă faptul că Elena se află după gratii. Deocamdată, precizază el, pentru învinuire de omor. Ea, cică, ar fi omorât bătrâna căreia i-au fost, ulterior, jefuiți, banii (milioane de dolari), și bijuteriile, din caseta ascunsă cu dibăcie, la fundul coșului de gunoi menajer. Încep comentariile: nu ar fi avut motive să facă una ca asta. Nu ar fi avut
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de mișcare și de vorbele lor, făcură un salt, urcară ceva mai sus, după care coborâră, și se așezară, la poalele Piscului Doamnei. Nicoară, nemaiavând ce face, deschise vorba, către criminal. Cum, domnule, chiar dumneata, cu mâinile dumitale, s o omori? Da. Chiar eu, cu mâinile mele. Așa cum v-am povestit, în câteva cuvinte, când v-am abordat, și v am rugat să anunțați la 112. Ne iubeam foarte mult. și ea mă iubea, dar, cred că eu o iubeam și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
un pistol și trage un foc în mire. Îl lovește la glezna unui picior. Mireasa îi mai pocnește o casetă în cap, celui din genunchi. Ăsta, revenind cu greu la orizontală, îi strigă, celuilalt: hai, mă, că malaca asta ne omoară cu tot cu pistolul tău. și-o apucă, spre o mașină, în care urcă rapid ambii, și se pierd în trafic. Între timp, la fața locului s-a creat o mare vânzoleală. Mireasa, voluminoasă, fiind însărcinată în șapte luni, dar, și de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
deschisă, și plecă acasă. Polițaii urcă în mașina lor, și dispar, în căutarea acului din carul cu fân, al hoților, cărora, banii acelei nunți, le-au scăpat printre degete, ca o mână de cenușă, spulberată de un viscol. Săriți, mă omoară! Se revărsau zorile. Dimineața se vestea a fi reconfortantă. Potrivit de răcăroasă, revigorantă, pentru pâlcurile de oameni, de ambele sexe, tineri și mai în etate, care tocmai spărseseră petrecerea la care luaseră parte, în calitate de participanți la inaugurarea noului edificiu de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a orașului, față în față cu frumosul parc public și cu primele blocuri de locuințe, din direcția de intrare în localitate. Brusc, rupse liniștea, de dincolo de mulțimea care venea de la inaugurare, un glas încărcat de durere și neputință: Săriți! Mă omoară! Săriți, oameni buni! Probabil, solicitanta de ajutor, apreciase, în acele clipe de groază, pentru dânsa, că oamenii pe care-i vedea că trec, de cealaltă parte a străzii, vor fi fiind oameni buni. Dar, spre nenorocul ei, lucrurile stăteau altfel
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ai putut să cazi în eroare. și le-a răspuns: din exces de onestitate. De ce? N-ați auzit? Din exces de onestitate. Că am fost mai onest decât s-ar fi cuvenit să fiu. Acum, ce să fac, să mă omor, numai pentru atât? O, nu, cum să comiteți una ca asta? Păi, vedeți că am dreptate? Da, aveți perfectă dreptate, domnule căzut în capcana onestității excesive. Da. Aveți dreptate. Omul care râde... Cine dracu m-o fi băgat, pe mine
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
servind drept fundal unor umbre omenești care alergau de colo colo, încercând să împiedice răspândirea flacărilor. În depărtare, patru uriașe catamarane1cu punți înalte se depărtau spre largul mării, iar Tapú Tetuanúi înțelese îndată, uimit, ca cel care încercase să-l omoare nu era o ființă de pe o altă lume sau vreun monstru apocaliptic, ci, după cum se părea, făcea parte din grupul de sălbatici care atacaseră prin surprindere pașnică lor insula. Alerga pe plajă, ajutându-i pe ceilalți să arunce apă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Vocea tunătoare și faima lui RoonuíRoonuí erau în măsură să impună respect unor oameni mult mai hotărâți că el. Vetéa Pitó îl înghionti pe Tapú, obligându-l să tacă. —Mușcă-ți limba, ca animalul asta e-n stare să te omoare, îl sfătui. E-ntr-o dispoziție cum nu se poate mai proastă. O neputința surda fu pe punctul de a-i umple ochii de lacrimi, însă, făcând un efort supraomenesc, reuși să se stăpânească și, întorcându-se pe jumătate, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
reavăn. Tapú Tetuanúi și Vetéa Pitó îl urmară cu oarecare șovăire, iar cel dintâi întorcea mereu capul, ca și cum s-ar fi temut că dintre tufișuri să nu se ivească, din clipă în clipa, uriașul care fusese pe punctul să-l omoare. Era clar că aveau de-a face cu un bărbat cu o putere fizică și cu o forță a voinței neobișnuite, căci, rănit cum era și cu un picior zdrobit, reușise totuși să se târască până pe creasta care domină cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
astfel că, la a patra încercare, îl nimeri exact în față, făcându-l să se prăbușească pe spate, urlând de durere. Chimé se aruncă îndată asupra lui, învârtind ghioaga în aer, insă Vetéa Pitó îi strigă tăios: — Să nu-l omorî!... Să nu-l omorî!... El e singurul care ne poate lămuri de unde-a venit. Uriașul din Farepíti se supuse, mulțumindu-se să-și lovească scurt victima în moalele capului. Sălbaticul rămase inconștient, iar când se convinseră că nu le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
patra încercare, îl nimeri exact în față, făcându-l să se prăbușească pe spate, urlând de durere. Chimé se aruncă îndată asupra lui, învârtind ghioaga în aer, insă Vetéa Pitó îi strigă tăios: — Să nu-l omorî!... Să nu-l omorî!... El e singurul care ne poate lămuri de unde-a venit. Uriașul din Farepíti se supuse, mulțumindu-se să-și lovească scurt victima în moalele capului. Sălbaticul rămase inconștient, iar când se convinseră că nu le mai poate face nici un râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
va mai șterge niciodată din memoria oamenilor. Ba se va șterge, daca Omul-Memorie n-o să amintească de el, sublinie celălalt. Până la urmă, barbarii aia au fost cei care ne-au obligat s-o facem. Cine i-a pus să ne omoare regele și să ne răpească fiicele? Făcu o pauză plină de amărăciune. Nu pot să știu ce le-or fi făcut, dar cred că unele dintre ele ar prefera să fie jupuite de vii, decât să suporte torturile la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tânăr și, când am inteles cu adevarat ce-nseamnă, nu mai puteam da înapoi. M-ar fi costat viața. — Acesta este motivul pentru care nu ai nici un băiat? Celălalt ofta adânc, cu tristețe și resemnare: M-au obligat să-i omor unul câte unul, pe masura ce se nășteau, pe motiv că un adevărat Arioi nu trebuie să aibă băieți, fiindcă riscă să le dedice mai multă dragoste decât sectei. Ochii i se umplură de lacrimi. Dar eu aveam atâta dragoste de oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
după ultima lui discuție cu Hiro Tavaeárii. —Imaginează-ți că într-o zi ai reuși să te-nsori cu Maiana, argumenta el. Și când vi se va naște primul băiat, vei fi nevoit să-i spui că trebuie să-l omorî, fiindcă sectă îți cere acest lucru. Îl privi cu atenție. Crezi că te-ar mai putea ierta? Rareori se-ntâmplă să-ți ceară așa ceva. Este un obicei oribil, care se practică tot mai rar. Dar face parte din obiceiurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prietenul lui. Dacă într-o zi o să găsești o perla mare, inseamna ca Tané a pus-o acolo pentru tine, nu sectă. Știu, recunoscu celălalt, dar, cu toate acestea, sunt curios în legătură cu lucrurile pe care le fac ei. — Curiozitatea a omorât caracatiță și tot ea face tiparul să scoată capul din cochilie. Nici un curios n-a apucat să trăiască o sută de ani. Nici un scufundator nu visează să trăiască o sută de ani, glumi Vetéa Pitó. Dacă mi-aș fi dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fost cea care a dezlănțuit furia naturii, căci pe când navigam printre insulele Tubuai, o insulița pe care tocmai o lașasem în urma a explodat, de parcă toată lumea s-ar fi rupt în bucăți. Pietre și bulgari de foc au căzut pe punte, omorând doi oameni și, puțin după aceea, un val mai mare chiar decât Muntele Otemanu ne-a ridicat pe creasta lui și ne-a târât cu o asemenea viteza, că nici măcar un delfin n-ar fi reușit să se țină după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apă pe mine, ca să simt iarăși ceea ce simțeam atunci, dar e ca si cum aș încerca să compar sclipirea unei stele cu lumina soarelui. Toți cei care îl ascultau păstrară tăcerea, încercând să-și imagineze cum ar fi acel frig care poate omorî un om și, după câteva momente, Miti Matái hotărî să-și reia firul povestirii de acolo de unde îl lașase. Cum vă spuneam, după ce valurile uriașe au încetat, a-nceput să sufle dinspre nord-vest un violent Pafa’ité, care, după cum știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în dinți și m-am hotărât să cobor pe uscat, fie ce-o fi. — Și ce s-a întâmplat? întreba imediat Tapú Tetuanúi, care urmărea cu sufletul la gură povestirea idolului sau. — La început am crezut că au să mă omoare, răspunse el liniștit. Oamenii aceia îi bănuiesc pe toți cei care ajung pe coastele lor că ar fi iscoade sau avangardă unei expediții armate. Apoi, adaugă, când le-am povestit, în amănunt, întâmplările prin care am trecut, s-au liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]