15,281 matches
-
a ținut prelegerea Bakeriană a acesteia. Cuptorul regenerativ este cea mai reușită invenție a lui Charles William Siemens, pe baza unui proces denumit procesul Siemens-Martin. Pirometrul electric, probabil cea mai elegantă și mai originală dintre invențiile lui William Siemens, este puntea de legătură între cercetările sale în domeniul electric și cele în domeniul metalurgic. Siemens a urmat două teme principale în invențiile sale, unul bazat pe știința căldurii și celălalt pe cea a electricității. Cuprins de ideea regenerării și căutând în
Carl Wilhelm Siemens () [Corola-website/Science/324217_a_325546]
-
de acest tip nu putea să depășească un deplasament de 35.000 de tone. Cu condiția ca îmbunătățirile să nu depășească 3.000 de tone, a fost permisă modernizarea navelor aflate în serviciu cu lansatoare de torpile și blindaje pentru punte. După aplicarea Tratatului de la Washington în Japonia au rămas active numai navele din trei clase: clasa de cuirasate "Fusō", clasa de cuirasate "Ise" și clasa de crucișătoare de linie "Kongō" În iulie 1927, Prințul Takamatsu, fratele mai mic al Împăratului
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
o grosime uniformă de 200 mm. Pereții etanși de compartimentare, cu o grosime care varia de la 127 la 203 mm, ranforsau centura principală. Armura turelelor a fost consolidată până la 254 mm, în timp ce porțiuni de 102 mm au fost adăugate la puntea blindată. Blindajele din jurul depozitelor de muniție au fost și ele refăcute și consolidate. Deși nu era la fel de bine blindată ca alte cuirasate japoneze, "Hiei" era cu mult mai rapidă. Reconstrucția a fost terminată pe 31 ianuarie 1940. Capabilă să dezvolte
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
scufundat mai târziu. "Hiei" a devenit ținta celor mai multe din tunurile de pe navele americane. Tunurile de 5 inch, care au tras din apropiere, au produs pagube mai suprastucturii cuirasatului; chiar amiralul Abe a fost rănit când distrugătorul "Laffey" a tras asupa punții, iar una din lovituri l-a ucis pe șeful de stat major. Această concentrare a americanilor asupra lui "Hiei" i-a permis cuirasatului "Kirishima" să treacă de barajul făcut de americani și să distrugă crucișătorul "San Francisco", ucigându-l pe
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
a cuirasatului Musashi, etrava lui "Shōkaku" nu ieșea mult în afară. "Shōkaku" era cu 10.000 de tone mai greu decât portavioanele din clasa "Sōryū", mai ales din cauza blindajului în plus. Protecția verticală consta în blindaj de 215 mm pe puntea principală peste mașini, magazii și tancurile de combustibil pentru avioane, iar protecția orizontală consta într-un blindaj de 215 mm de-a lungul centurii situate la linia de plutire peste camerele motoarelor și peste depozitele de muniție. Blindajul se reducea
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
normal era umplut cu un gaz inert (dioxid de carbon), a fost umplut cu beton într-o încercare de a proteja depozitul de alte avarii. Dar nici această încercare nu a reușit să împiedice răspândirea de vapori către hangarele de pe punte în cazul avarierii navei, iar acest fapt a fost demonstrat când submarinul "Cavalla" a lovit portavionul cu o torpilă și l-a scufundat. "Shōkaku" avea în mod normal o cantitate de 150.000 de galoane (aproximativ 550.000 de litri
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
de 18 noduri (33 km/h). Două coșuri de fum de aceeași dimensiune, situate în lateral, la tribord, imediat după suprastructura centrală înspre pupa, evacuau gazele produse de arderea cazanelor. Coșurile erau suficient de înclinate în jos pentru a păstra puntea de zbor liberă de fum în orice condiții meteorologice. Puntea de zbor, placată cu lemn, în lungime de 242 m, se întindea pe aproape toată lungimea dintre proră și pupă. Era susținută de patru piloni de oțel înainte de hangar și
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
de aceeași dimensiune, situate în lateral, la tribord, imediat după suprastructura centrală înspre pupa, evacuau gazele produse de arderea cazanelor. Coșurile erau suficient de înclinate în jos pentru a păstra puntea de zbor liberă de fum în orice condiții meteorologice. Puntea de zbor, placată cu lemn, în lungime de 242 m, se întindea pe aproape toată lungimea dintre proră și pupă. Era susținută de patru piloni de oțel înainte de hangar și de doi piloni după hangar, spre pupa. Puntea de zbor
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
condiții meteorologice. Puntea de zbor, placată cu lemn, în lungime de 242 m, se întindea pe aproape toată lungimea dintre proră și pupă. Era susținută de patru piloni de oțel înainte de hangar și de doi piloni după hangar, spre pupa. Puntea de zbor și ambele hangare (superior și inferior) erau deservite de trei lifturi, cel mai mare fiind cel dinspre proră care avea 16 metri lungime și 13 metri lățime. Toate cele trei lifturi puteau să transporte avioane de cel mult
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
târziu erau masive și necesitau chiar demontarea sistemului de comandă a tragerilor pentru a face loc antenei. Sistemul de apărare al lui "Shōkaku" consta în 16 tunuri tip AA antiaeriene și anti-navă, montate câte două. Acestea erau așezate sub nivelul punții, în construcții care ieșeau în afara navei, câte patru grupuri pe fiecare parte a corpului navei, două grupuri spre proră și două spre pupă. Au fost instalate patru sisteme de control al tragerilor, două la babord și două la tribord. Un
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
grav pe 8 mai 1942 de bombardierele în picaj de pe portavionul USS "Yorktown" și de pe "Lexington", care au reușit să îl lovească de trei ori: o dată la provă, spre babord, a doua oară la tribord spre capătul de la pupa al punții de zbor și a treia oară în partea dinspre pupă a suprastructurii centrale. Ca urmare a loviturilor primite, pe "Shōkaku" au izbucnit incendii care au fost însă ținute sub control și apoi stinse. Avariile pe care le-a suferit l-
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
portavionul fusese avertizat de atacul american, kerosenul a fost folosit pentru alimentarea avioanelor care și-au luat zborul. Astfel, la momentul atacului, niciun incendiu major nu a izbucnit la bordul lui "Shōkaku", iar capacitatea de a naviga a fost păstrată. Puntea de zbor și hangarele au fost însă afectate, așa încât "Shōkaku" nu a mai fost în stare să conducă alte operațiuni aeriene în cursul bătăliei. După alte câteva luni de reparații, "Shōkaku", aflat acum sub comanda căpitanului Matsubara Hiroshi, a fost
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
de observare pe timp de zi, iar comandantul și mecanicul conductor au câte un AVN (aparat de vedere pe timp de noapte) în infraroșu. Cele două motoare diesel Saviem a câte 130 de cai putere fiecare antreneaza roțile celor patru punți astfel: motorul din dreapta punțile I și III, iar cel din stânga punțile II și IV. Suspensia este independentă, de tip bară de torsiune. Transportorul este dotat cu un sistem centralizat de reglare a presiunii aerului din pneuri. Roțile directoare (punțile I
TAB-77 () [Corola-website/Science/326568_a_327897]
-
de zi, iar comandantul și mecanicul conductor au câte un AVN (aparat de vedere pe timp de noapte) în infraroșu. Cele două motoare diesel Saviem a câte 130 de cai putere fiecare antreneaza roțile celor patru punți astfel: motorul din dreapta punțile I și III, iar cel din stânga punțile II și IV. Suspensia este independentă, de tip bară de torsiune. Transportorul este dotat cu un sistem centralizat de reglare a presiunii aerului din pneuri. Roțile directoare (punțile I și II) sunt acționate
TAB-77 () [Corola-website/Science/326568_a_327897]
-
au câte un AVN (aparat de vedere pe timp de noapte) în infraroșu. Cele două motoare diesel Saviem a câte 130 de cai putere fiecare antreneaza roțile celor patru punți astfel: motorul din dreapta punțile I și III, iar cel din stânga punțile II și IV. Suspensia este independentă, de tip bară de torsiune. Transportorul este dotat cu un sistem centralizat de reglare a presiunii aerului din pneuri. Roțile directoare (punțile I și II) sunt acționate de un servomecanism hidraulic. Pentru autoscoatere, TAB-77
TAB-77 () [Corola-website/Science/326568_a_327897]
-
patru punți astfel: motorul din dreapta punțile I și III, iar cel din stânga punțile II și IV. Suspensia este independentă, de tip bară de torsiune. Transportorul este dotat cu un sistem centralizat de reglare a presiunii aerului din pneuri. Roțile directoare (punțile I și II) sunt acționate de un servomecanism hidraulic. Pentru autoscoatere, TAB-77 este dotat și cu un troliu în partea frontală. În partea din spate se află propulsorul prin jet de apă. Cele două elice pot deplasa vehiculul cu o
TAB-77 () [Corola-website/Science/326568_a_327897]
-
acordate sau a unui cristal piezoelectric (de obicei de cuarț), semnalul care este amplificat de reacția pozitivă rămâne liniar și sinusoidal. Există mai multe modele de astfel de oscilatori armonici, incluzând oscilatorul Armstrong, oscilatorul Hartley, oscilatorul Colpitts, si oscilatorul cu punte Wien. Toate folosesc reacția pozitivă pentru a produce oscilații. Multe circuite electronice, în special amplificatoare, folosesc reacția negativă. Acest lucru le reduce amplificarea, dar le îmbunătățește liniaritatea, impedanța de intrare, impedanța de ieșire, si bandă, si stabilizează toți acești parametri
Feedback pozitiv () [Corola-website/Science/326598_a_327927]
-
personajele principale fiind Mitchel Musso și Doc Shaw. Publicul țintă al serialului sunt adolescenții. Serialul a început pe 15 februarie, 2010, cu Mitchel Musso și Doc Shaw colegi de serie din Disney Hannah Montana și respectiv O viață minunată pe punte, și a avut premiera pe 18 septembrie, 2010 pe Disney Channel în Statele Unite ale Americii. Spectacolul este filmat în fața unui public de studio live. Pe 20 noiembrie 2010, Disney XD a anunțat că "" a fost reînnoit pentru un al doilea
Perechea de regi () [Corola-website/Science/326654_a_327983]
-
posterior al capsulei interne), apoi se îndreaptă caudal formând partea medială a pedunculului cerebral (unde se află în 1/6 medială a piciorului cerebral) prin care se extind caudal și se termină în substanța cenușie (nuclee pontine) din partea ventrală a punții. Împreună ele formează fasciculul frontopontin Arnold ("Tractus frontopontinus"). Fasciculul frontopontin a fost descris de Friedrich Arnold, anatomist german (1803-1890)
Fibrele frontopontine () [Corola-website/Science/326708_a_328037]
-
ansamblul unor reguli de conduită unde sunt menționate îndatoririle fiecăruia, cota din pradă care revine participanților la jaf și compensațiile pentru vătămările corporale.Oricare echipaj avea propriul cod, pe care tot personalul ambarcațiunii jură de la căpitan la simplul spălător de punte. Medicul Exquemeling a notat următoarele despre codul piraților la bordul vasului unde își practica meseria.: "„Nava fiind bine aprovizionată, se ține un sfat ca să se hotărască înspre ce loc să se îndrepte pentru a-și căuta norocul. Tot la acest
Codul piraților () [Corola-website/Science/326802_a_328131]
-
să-l închidă în celula, fără acordul căpitanului sau fără a atrage atenția, Krill îl închide pe Ryback într-un congelator și plasează un pușcaș marin de pază pentru a împiedica evadarea bucătarului de acolo. Un elicopter CH-46 aterizează pe puntea navei, cu o trupă muzicală numită "Bad Billy and the Bail Jumpers", împreună cu Playmate-ul "Miss Iulie '89" al revistei Playboy, Jordan Țațe (Erika Eleniak), si un grup de specialiști în catering. Cei din elicopter, cu excepția fetei din Playboy, fac parte
Sechestrați în larg () [Corola-website/Science/325528_a_326857]
-
armele și preiau controlul navei cu ajutorul comandorului Krill (care se dovedește a fi un agent dublu). Mai mulți ofițeri sunt uciși în timpul prelurării controlului asupra navei, inclusiv căpitanul Adams, care este împușcat mortal de Krill. Restul echipajului este închis sub punte, cu excepția câtorva marinari rătăciți în zonele securizate. Strannix intenționează să fure arsenalul de rachete nucleare Tomahawk de pe navă și plănuiește să vândă armele nucleare pe piața neagră, descărcându-le pe un submarin pe care-l furase din Coreea de Nord în timpul ultimei
Sechestrați în larg () [Corola-website/Science/325528_a_326857]
-
plănuiesc să lanseze o rachetă către Honolulu, care va distruge sistemele de urmărire de la Pearl Harbor. Ryback a devenit suspicios după ce a auzit focuri de armă și i-a spus pușcașului marin, soldatul Nash (Tom Wood), să ia legătura cu puntea navei. Krill își dă seama enervat că l-a uitat pe Ryback în congelator, iar bucătăria era o zonă nesecurizată a navei. El îl minte pe soldatul Nash că zgomotele auzite nu au fost focuri de armă, dar Strannix trimite
Sechestrați în larg () [Corola-website/Science/325528_a_326857]
-
Jordan și a colegilor săi marinari, Ryback folosește tunurile de luptă, care nu erau încă scoase din uz, pentru a distruge submarinul în care se află Krill, omorându-i pe toți oamenii de labordul sau. Strannix, rămas în picioare pe punte, ordona mercenarilor rămași să iasă din camera de control și lansează două rachete Tomahawk către Honolulu. Una dintre cele două rachete este distrusă de un avion F/A-18 Horne, dar cealaltă își continuă traseul. Pe masura ce marinării reiau controlul asupra
Sechestrați în larg () [Corola-website/Science/325528_a_326857]
-
final, membrii rămași ai echipajului sunt eliberați iar navă navighează spre portul Sân Francisco. Ryback o săruta pe Jordan Țațe în timp ce echipajul se uită la ei. Filmul se încheie cu o ceremonie funerară pentru căpitanul Adams care are loc pe puntea navei "Missouri", iar Ryback salută, îmbrăcat în uniformă lui albastră de ofițer SEAL, cu însemne de parașutist naval și cu panglici care indică decorațiile sale anterioare pentru eroism. Nava muzeu USS "Alabama" a fost folosită în mai multe secvențe care
Sechestrați în larg () [Corola-website/Science/325528_a_326857]