16,850 matches
-
răsfrângea lumina castanie a părului, erau duși departe... acei ochi aprigi și încă tineri căutau zări necunoscute” * “Vitoria se uita ascuțit și cu îndârjire căci era dragostea e de douăzeci și mai bine de ani. Așa-I fusese drag în tinerețe Lipan, așa-I era drag șiacum. Fiind ea așa de aprigă și îndârjită, Lipan socotea că a venit vremea să-I scoată unii demoni ce o stăpâneau” * “Muierea îndura fără să crâncenească puterea omului ei și rămânea neînduplecată, cu dracii
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Domnului și la Sfântul Gheorghe” * “Stăpâna intră în casă, aprinse candela și se închina la icoană” * “Ființa ei începea să se concentreze asupra acestei umbre, de unde trebuia să iasă lumina” * “Abia acum înțelesese că dragostea ei se păstrase ca în tinerețe” * “Obrazul Vitoriei parcă era un portret neclintit” Caracterizarea făcută de alte personaje: * “Iar se oțărăsc în tine cei șapte draci!” Îi zicea râzând Nichifor * “Mama asta trebuie să fie fărmăcătoare; cunoaște gândul omului”, cugeta cu uimire Gheorghiță * “Munteanca asta de
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ăștia care am făcut... Ei au mașini, vile și nu știu ce... Și noi ce avem? Și lor li se pare că avem foarte mult, că ni se dă mari despăgubiri pentru un an de pușcărie și nu știu ce... Dar ne-au distrus tinerețea, ne-au distrus tot... Eu, mă rog, printr-un concurs de Împrejurări, că am avut o constituție deosebită și o structură mai solidă și nu am clacat moral, sufletește..., și nu că m-a Îndârjit, nu că m-a Înrăit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
avut loc procesul... În condiții civilizate, ne lua pe rând, fiecare se vedea că recunoaște ceea ce-a spus la Securitate... Audiența chiar era impresionată, așa mi-aduc aminte... Și vedeam și completul de judecată că era impresionat, probabil de tinerețea noastră, pentru că mai mult de jumătate eram minori la arestare... dar, Între timp, unii devenisem majori, de 18 ani, dar nu toți! Încă doi sau trei erau tot minori și la proces. Și Vișovan a fost șeful lotului și a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aveam colaboratori foarte buni, tineret. Unii dintre foștii mei elevi, studenți, medici... Dar credeți că sunt respectați foștii deținuți? Știți cum e? Nici n-avem nevoie să ne bage În seamă. Ce-am pierdut, nimeni nu poate da Înapoi... Nici tinerețe, nici umilințele... Și umilințe au fost nesfârșite, să știți... Noi am trăit, așa cum v-am spus, fără părere de rău În Închisoare, da’ am avut multe momente În care trăiam și speranța și disperarea cu aceeași intensitate, și treceam repede
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aveam rogojini. Pe jos era mozaic și pe el era o rogojină, și pe aia dormeam. Ați apucat să vorbiți cu Zbranca? Cum să nu? Păi, stăteam seara, povestea el de viața lui de la Câmpulung, de baluri și de toată tinerețea lui. Nu părea reeducat, dacă vorbea așa deschis... Era destul de deschis și noi ne consideram deja o clasă aparte. Ni s-o schimbat concepția... Cât timp ați stat la Gherla? Până În iunie ’51, când s-a terminat pedeapsa de trei
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am și Îmbolnăvit atunci, că mi-o căzut amândoi rinichii... Acuma, când am fost la vizita medicală, mi-o spus doctorul că mi-s căzuți amândoi rinichii cu doi centimetri. Doctoru’ n-o știut de ce, o spus că Îi din tinerețe... Dar io am știut de când e problema, c-atuncea dintr-odată am slăbit așa mult... La cazarma aceea am stat numa’ o vară, că iarna ne-o dus afară din oraș, Într-un cartier unde fusese pe vremuri o școală
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
făcut o reabilitare colectivă, cum ne-a făcut un colectiv când ne-a condamnat, ci ne-a făcut o reabilitare individuală... Deci ei și-au recunoscut vina... Dar după ce-am făcut trei ani de Închisoare și mi-au distrus tinerețea, mi-au distrus sănătatea... Mi-au anulat o facultate, a trebuit să fac alta... Cheltuielile imense nu le mai calculează nimeni... Și ei ne dau o indemnizație care e pur și simplu praf În ochi... Dom’le, m-am convins
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai ținut până În aprilie ’64. Eram așa de distrus În Balta Brăilei... că am ajuns la distrofici. Nu știu dacă știți cum e..., adică pielea și osu’ pe noi. Io am avut un corp solid, am jucat și fotbal prin tinerețe, am făcut și atletism și am rezistat mai bine decât alții. Și m-au scos după asta iar la muncă.... Tot În Balta Brăilei m-am Îmbolnăvit și de febră tifoidă. Am avut temperatură extraordinară și pă nouă inși care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
13 copii, dintre care s-au mai ilustrat în lumea literelor Iancu (Ion C.) Bacalbașa (n. 1863, la Brăila) și Anton (Tony) Bacalbașa (n. 1865, tot la Brăila), virulentul gazetar social-democrat, cel mai talentat dintre toți, mort însă în plină tinerețe, încă înainte de sfârșitul secolului. Constantin Bacalbașa și-a început școala la Brăila, unde familia sa re venise după Războiul Crimeii; prin 1868 era elev în clasa I a gimnaziului local, înființat cu un an mai înainte; în toamna anului 1871
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
se refereau la așa-zisul cosmopolitism al societății ieșene și la insuficienta prețuire de către aceasta a istoriei și culturii naționale, acuzații izvorâte și din resentimentele pe care el le nutrea lui Titu Maiorescu, cu care intrase în conflict în anii tinereții sale ieșene. Explicațiile și aprecierile lui Bacalbașa sunt naive și confuze. 46. Pe Maiorescu îl chema numai Titu: adăogirea „Liviu“ era o răutate a lui Hasdeu (n. a.). Informație greșită a lui Bacalbașa; pe Maiorescu îl chema Titu Liviu, dar iscălea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
spornic și ciocneau paharul și avea câte o vorbă bună pentru fiecare. Era și profesorul nostru de limba elenă de la Liceul Sf. Sava care primea prietenește. Într-o căsuță mai mică, asistat de fiica lui, o frumoasă și încân tătoare tinerețe brună, moartă, prematur, ca soție a unui ofițer Olănescu, Ilie Be nescu 296 primea, împărțea, ciocnea, dar și bea. Căci îi plăcea vinul cel bun pe care îl găseai în București pe vremurile acelea. Mai erau și alții, mai erau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Răsărit prinși în coprinsul împărăției lui Irod. Când trupa pleca întru căutarea lui Iisus, corul cânta: În orașul Vitleem Veniți, cu toții să vedem Că astăzi ni s-a născut Domnul cel fără de-nceput Etc. tipuri bucureștene Pe vremea întâii mele tinereți, Crăciunul venea întotdeauna cu purcelul fript, cu sarmalele, cu caltaboșul și cu cozonacii. Ziua întâia era a meselor în familie, ziua de-a doua a meselor pe la prieteni, iar ziua de-a treia a vizitelor. În această privință multă schimbare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vremii. Obiceiul acestui soi de păcăleli exista mai de mult. Păcălitura, chiar păgubitoare, era foarte gustată și ținea locul lucrului de duh. Pe la 1871 și mai târziu chiar, se citau curent numeroasele păcălituri făcute de C.A. Rosetti care, în tinerețe, fusese un păcălitor de mâna întâia. Două din păcăliturile lui C.A. Rosetti erau vestite. Odată, fiind polițai la Pitești, a plăsmuit un ordin de la Mitropolie ca toți popii din oraș să fie tunși. Apoi a adus la poliție pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Cu mai multă culoare și nerv momentul este relatat de I.L. Caragiale într-un articol din Epoca, din 26 noiembrie 1896, intitulat „C.A. Rosetti“: „Ștrengar și drăcos de mic, copil înrudit cu cele mai mari familii, se înhăitează în tinerețe cu mai mulți de teapa lui și se pune în revoltă fățișă cu disciplina societății de pe acea vreme. Își lasă plete lungi, face fel de fel de giumbușuri și de tămbălăuri, băgând în năbădăi pe isnafi și mahalagii; încalecă de-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
A. Rosetti a fost aghiotant („aide de champ“) al domnitorului Alexandru Ghica (1834- 1842) la urcarea în scaun a acestuia și nu al lui Barbu Știrbei (care a domnit după revoluția de la 1848, când C.A. Rosetti, uitând de zburdălniciile tinereții zvăpăiate se dedicase, de mai mulți ani, cu pasiune, activității revoluționare). 319. Nicolae T. Orășanu (1833-1890), poet, prozator, publicist cu preferințe pentru literatura satirică și umorul grosier, foarte popular în epocă; v. și mai sus, p. 135. 166 bucureștii de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
capul mulțimii mergea un alt mare empiric: politicianul Nicolae Fleva.355 354. Siminichie, arbust cu flori galbene; frunzele și fructele lui se întrebuințează ca purgativ și diuretic. 355. În legătură cu doctorul Drasch Bacalbașa reproduce unele legende care circulau în București în timpul tinereților sale și care - ca orice legendă - aveau și un sâmbure de În ziua de duminică 31 octombrie s-a inaugurat în București luminatul cu gaz aerian.356 Până atunci Capitala era luminată în întregime cu petrol. Dar și după introducerea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Nu sub formă de autobiografie, ci sub una de „cronică”, în care cel ce o scrie, figură marginală, puțin interesantă, se include ca martor direct și raisonneur. Principalul izvor folosit sînt propriile mele însemnări diaristice. La început un „păcat al tinereții”, ele au devenit cu timpul acte reflexe, irepresibile în anumite situații, îndeosebi în cele tensionate. Iar viața nu m-a scutit să am și din acestea, chiar des în unele perioade și cu unele persoane, pe care, inevitabil, ulterior, le-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
agricultor”. Din cîte am dedus, nu-i prea plăcea „să tragă la sapă”, să stea toată ziua pe cîmp, cu capul în soare. Mai bucuros și cu mai mult spor făcea altceva. Orașul, în care își cheltuise o parte din tinerețe, îl învățase cu o anumită „boierie”: peticit l-am văzut, desculț însă niciodată. Dacă-mi amintesc șirul neînțelegerilor dintre ei, mi se pare incredibilă povestea pe care o aflu acum, că tata „a furat-o” pe mama. De cînd îi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Leopold Stokowski. Născut în 1882, faimosul compozitor și dirijor (pe care l-am mai văzut în filmul „100 de bărbați și o fată”) n-a părăsit pupitrul (deduc din înregistrările folosite în emisiune) pînă în 1973, la 91 de ani. Tinerețea lui a coincis perfect cu gustul epocii: elan, fantezie, nonconformism (e, de pildă, primul care a renunțat la baghetă și la partitură). A abordat cu egală îndreptățire pe marii clasici ai muzicii și pe moderni. Bach, pe care l-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vedere. Vegetează uneori, în zilele de vară, împreună cu servitoarea (o toantă de-a lui Nădrag din satul meu, care umblă mereu desculță), pe băncile din parc. Formația acestora - zice E.G. - s-a întregit ulterior cu Calimandric, care a fost în tinerețe șoferul lui Leonte Răutu. Aș vrea să-l întrerup pentru cîteva întrebări, dar nu pot. Înfierbîntat, aflat într-unul din acele momente, atît de caracteristice, cînd „dă pe dinafară”, E.G. Îmi povestește, apoi, farsa pe care i-a jucat-o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
continuă să vorbească frumos atît despre flori, cît și despre cei ce le iubeau: îmi evocă, de pildă, gestul tandru al unei Cortușance, soție de magistrat, care, odată, i-a cerut voie să mîngîie o floare ce-o iubise în tinerețea ei și pe care n-o mai avea. Coborînd de pe gang, am trecut încet către cealaltă parte de ogradă. Am observat că fîntîna are ghizdelele năruite și că teiul de la poartă a rămas necules. Teiul, în care cu greu s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de boli, privirea îndelungă a unui neg, a unei tumefacții efemere, interpretarea unei amețeli, a unei tulburări gastrice, teroarea unor destabilizări sufletești. Fericiți cei ce nu cunosc captivitatea unor asemenea frămîntări! *Azi am oftat ca „nenea Iancu”: „Ce păcat că tinerețea a fost dată pe seama copiilor!” „Sîntem ultimii fii de țărani care am ajuns intelectuali. Lucrul acesta nu mai e posibil”, mi-a spus Gheorghe Neagu. Și tot el: „Mi-e frică uneori să nu mor subit. Aș nenoroci pe nevastă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ion Țăranu, Mircea Martin. Din cealaltă: Mihai Zamfir, Alex ștefănescu, Dan Culcer, Bogdan Ulmu, Ovidiu Genaru, Valentin Lozincă (actor la Teatrul de Animație Bacău). S-a jucat pe jumătate de teren, scorul final fiind de 11-3 pentru Roșii, „victorie datorată tinereții, dar și - pretindeau ei - tacticii alese: pase scurte, joc combinativ”. Ca exercițiu de copilărire, meciul a fost reușit. De pildă, Alex ștefănescu (tip care depășește quintalul, caraghios în mișcări, însă mereu jovial) a aranjat cu „galeria” (o clasă de la Liceul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
poate să te-nvețe” („Cărțile”). *După comunicarea „Literatura băcăuană 1964 1984”, pe care am ținut-o la Comitetul de Cultură, venind vorba despre Ovidiu Genaru, profesorul mi-a spus: „N-a fost întotdeauna ironistul pe care, văd, îl apreciezi. În tinerețe, a răspuns la fel ca și alții «comenzii sociale». Și-a pus insignă de «comunist» (dar, deși a dorit, el nu-i nici azi membru de partid), a îndemnat la abandonarea «nostalgiilor» și «vechilor inerții», «a pregătit pămîntul pentru evul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]