15,456 matches
-
în 1821, cabinetul britanic era dominat de facțiunea „High Tory” a partidului de guvernamental Tory. Această facțiune era sprijinitori hotărâți ai integrității teritoriale otomane. Implicarea guvernului francez era datorată unor motive neclare. Înfrângerea Franței în războaiele napoleoniene a dus la întărirea supremație navale în mediterana. Linia directoare a politicii franceze în Mediterana a rămas aceeași ca pe vremea lui Napoleon Bonaparte - contracararea hegemoniei britanice - dar de această dată prin mijloace diplomatice și nu prin război. Guvernul francez și-a concentrat atenția
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
francez H. de Rigny. În plus, el er un susținător al cauzei grecilor, fiind membru al „London Philhellenic Committee”. Codrington avea instrucțiuni precise, să impună un armistițiu și să asigure respectarea lui de către toate tabrere și să împiedice venirea de întăriri și provizii pentru forțele otomane din Grecia. El ar fi trebuit să folosească forța militară doar ca o ultimă soluție.. Pe 29 august, Poarta a respins în mod oficial prevederile Tratatului de la Londra, ceea ce a avut ca răspuns numirea unor
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
moștenite din multe țări europene este nevoie de acordul altor moștenitori (dacă există) care au un tip de drept de preemțiune. Dreptul succesoral evreiesc prezenta anumite trăsături care decurgeau din caracterul familiei patriarhale ce se consolidase definitiv încă înainte de epoca întăririi statului. La moștenire veneau numai fiii, iar mai târziu și fiicele. În cazul în care defunctul nu avea copii moștenirea era culeasă de părinții săi, iar dacă și aceștia erau predecedați, de frații săi. De regulă, fiul mai mare avea
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
Victoriile elenilor s-au dovedit însă efemere, pe de-o parte pentru că insurgenții s-au fragmentat rapid în mai multe facțiuni rivale, care au început să se lupte între ele, iar pe de altă parte pentru că sultanul a chemat noi întăriri - forțele vasaluli său egiptean, Muhammad Ali. Acesta din urmă l-a trimis în 1824 pe fiul său vitreg, Ibrahim în fruntea unei flote puternice și a unei forțe terestre cu un efectiv de aproximativ 25.000 de oameni. Intervenția lui
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
să accepte prevederile tratatului, (amiralii urmau să fie puși la curent cu eforturile ambasadorilor lor), comandanții flotelor aliate urmau să „folosească toate mijloacele [...] pentru obținerea unui armistițiu imediat” și să organizeze escadre care să împiedice sosirea în Grecia a oricăror întăriri ale turcilor sau egiptenilor. Folosirea forței urma să fie ultima soluției, în cazul în care otomanii ar fi încercat spargerea blocadei navale. Pentru orice caz care nu fusese prevăzut în instrucțiuni, amiralii urmau să acționeze funcție de situația întâlnită. Aceste instrucțiuni
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
s-a despărțit în mai multe idiomuri, ceea ce a dus la fărâmițarea națiunii în popoare diferite care nu puteau comunica între ele în niciun fel. Spre deosebire, limba scrisă nu a cunoscut trecerea de la semne-cuvânt la semne-sunet și a permis întărirea oligarhiei ai cărei membri comunicau între ei doar în scris. Cunoștințele despre civilizația din valea Indului care a înflorit între mileniile al III-lea și al II-lea î.Hr. se bazează pe săpături majoritar recente. Semnul distinctiv al culturii Indului
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
care a pornit în marș către vest. Pe parcurs, ajuns pe teritoriul Ducatului de Trento, el a distrus fortărețele din Tesana, Maletum, Sermiana, Appianum, Fagitana, Cimbra, Vitianum, Bremtonicum, Volaenes și Ennemase. Din cauza dizenteriei care lovea armata sa și a lipsei întăririlor promise de bizantini, Cedinus a încheiat un armistițiu pe 10 luni și a trecut Alpii înapoi în Francia. În mai 591, succesorul regelui Authari, Agilulf, l-a trimis pe episcopul Agnellus de Trento la curtea reginei france Brunhilda de Austrasia
Euin de Trento () [Corola-website/Science/325043_a_326372]
-
Palestina inclusiv Ierusalimul au fost cucerite de armata britanică. Muntele Templului a ajuns iarăși de la vremea cruciaților, în mâinile unui stat creștin. În acei ani, paralel cu Declarația Balfour și cu creșterea amploarei mișcarii sioniste în rândurile evreilor, și cu întărirea curentelor naționale arabe în Orientul Apropiat, s-a intensificat și la Ierusalim și în restul Palestinei mișcarea națională a arabilor palestineni. Sub conducerea și inspirația lui Hadj Amin Al Husseini, care devenise muftiul Ierusalimului, această mișcare a primit o tot
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
tradițional de colectarea a texelor. În conformitate cu noua reglementare, era formată o comisie din "kadı", guvernatorul musulman, și "ayan", șeful municipal al raialelor din fiecare provincie. Au fost efectuate numeroase îmbunătățiri financiare. O altă serie de măsuri a vizat simplificarea și întărirea aparatului guvernamental și au fost desființate o serie de sinecuri. Sultanul Mahmud al II-lea a oferit un bun exemplu personal, reorganizând casa imperială, eliminând o parte a funcțiilor decorative fără importanță administrativă, economisind sumele de bani plătite oficialilor fără
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
de sprijinul politic al facțiunilor aristocratice aflate în rivalitate. Lipsită de sprijinul foștilor vasali, deveniți tot mai independenți, și slăbită de ostilitatea crescândă a Bisericii, monarhia imperială germană și-a pierdut rolul central. Astfel, "lupta pentru învestitură" a dus la întărirea puterilor regionale în cadrul imperiului german, această evoluție fiind în contrast puternic cu tendința din Franța și Anglia, unde puterea regală devenea tot mai centralistă. Primul monarh din familia de Hohenstaufen Conrad al III-lea a fost nepot de fiu al
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
la Stavelot, Cheneux, La Gleize și Stoumont în zilele de 18, 19 și 20 decembrie. În sfârșit, la 19 decembrie 1944, în regiunea cuprinsă între Stavelot și Trois-Ponts, pe când germanii încercau să recucerească podul peste Amblève de la Stavelot, esențial pentru ca întăririle și proviziile să poată ajunge la "Kampfgruppe", trupele lui Peiper s-au făcut vinovate de masacre care au provocat moartea a peste 100 de civili, inclusiv femei și copii. Aruncând în aer podurile care le-ar fi permis să câștige
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
a peste 100 de civili, inclusiv femei și copii. Aruncând în aer podurile care le-ar fi permis să câștige puncte înalte și drumuri mai libere, geniștii americani au reușit să oprească înaintarea lui Peiper în valea Amblève-ului înainte ca întăririle să-l încercuiască la Stoumont și La Gleize. Peiper a reușit să rupă încercuirea trecând pe jos prin pădure cu 800 din oamenii săi, dar a trebuit să abandoneze tot materialul greu, inclusiv câteva tancuri Tiger II. În bătălia lor
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
marginea pădurii dintr-un fag însemnat drept peste parau până în ceia margine de pădure într-un măr. Și spre această singur Ștefan Vodă și pune credință a tuturor boiarilor ce-au fost pe atuncia și pentru mai mari credință și întărire a toati câți mai sus s-a scris am poroncit boiarului nostru Tautului logofăt să scrie și pecetea noastră să o lege la această adevărată carte a noastră." Aflându-se la interferență celor două vai Trotusului și Oituzului, căile de
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
bizantinilor, ca revansă a acestora pentru invadarea de către Otto a catepanatului de Italia (în speță, a Apuliei), însă acest lucru nu este confirmat. Al-Qasim, care declara "Războiul Sfânt" ("djihad") împotriva germanilor, s-a retras atunci când a primit veste asupra neașteptatelor întăriri primite de împăratul Otto pe când se afla în apropiere de Rossano Calabro. Informat asupra unor vase musulmane în retragere, Otto și-a lăsat soția și copiii în oraș cu tezaurul imperial și a pornit în urmărirea adversarului. Când al-Qasim și-
Bătălia de la Stilo () [Corola-website/Science/324617_a_325946]
-
întoarcă din drum. Pierderile saxonilor la Stilo au fost cele mai grele. În cadrul adunării, Otto a asigurat alegerea fiului său, Otto al III-lea ca rege al Italiei și implicit, succesor al său și a lansat apelul de trimitere de întăriri dinspre Germania. Împăratul s-a stins în anul imediat următor, înainte de a relua ofensiva în sudul Italiei. Situația din sudul Italiei a fost serios zdruncinată ca urmare a bătăliei de la Stilo. Pe lângă Landulf al IV-lea, au murit în luptă
Bătălia de la Stilo () [Corola-website/Science/324617_a_325946]
-
și 828 și a continuat până vara, în care perioadă de timp asediații au avut mult de suferit din cauza lipsei de hrană. Izbucnirea unei epidemii, care a dus la moartea comandantului forțelor arabe, Asad ibn al-Furat, ca și apropierea unor întăriri trimise de la Constantinopol, l-au silit pe noul comandant arab, Muhammad ibn Abi'l-Jawari, să abandoneze asediul și să se retragă în partea de sud-vest a insulei, care a rămas în posesia sarazinilor de finitiv. De acolo, ei au început
Primul asediu arab al Siracuzei () [Corola-website/Science/324627_a_325956]
-
retras în castelul de la Mineo. În continuare, musulmanii au revenit în ofensivă, dar au eșuat în tentativa de a cuceri Castrogiovanni (actuala Enna, unde a murit Eufemius) și s-au retras înapoi la Mazara. În 830, ei au primit consistente întăriri constând din 30.000 de oameni din Africa de nord și din Andalusia. Musulmanii veniți din Peninsula Iberică l-au înfrânt pe conducătorul bizantin Teodotus în iulie-august ale acelui an, însă o nouă epidemie i-a silit să se retragă
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
în acel moment între otomani și venețieni. Republica Veneția a considerat că acest conflict este un motiv de război și declanșat conflictul cu Imperiului Otoman. Murad a acționat rapid, asediind Constantinopolul și trimițând armatele și la Saolonic. Venețienii au primit întăriri pe mare, dar când otomanii au luat orașul cu asalt, militarii creștini au fugit în grabă cu corăbiile. După ce otomanii au început însă să jefuiască orașul, flotat venețiană a început să bombardeze Salonicul de pe mare. Încercarea de retragere a soldaților
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
militarii creștini au fugit în grabă cu corăbiile. După ce otomanii au început însă să jefuiască orașul, flotat venețiană a început să bombardeze Salonicul de pe mare. Încercarea de retragere a soldaților otomani a fost oprită de venețieni. După ce venețienii au primit întăriri, ei au reușit să cucerească orașul. Bătălia pentru Salonic a fost decisă de intervenția lui Murad, care a reușit să înfrângă o alianță a venețienilor, sârbilor și ungurilor. Papa Martin al V-lea a încurajat și alte statele creștine să
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
retras în castelul de la Mineo. În continuare, musulmanii au revenit în ofensivă, dar au eșuat în tentativa de a cuceri Castrogiovanni (actuala Enna, unde a murit Eufemius) și s-au retras înapoi la Mazara. În 830, ei au primit consistente întăriri constând din 30.000 de oameni din Africa de nord și din Andalusia. Musulmanii veniți din Peninsula Iberică l-au înfrânt pe conducătorul bizantin Teodotus în iulie-august ale acelui an, însă o nouă epidemie i-a silit să se retragă
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
sclavi în Palermo. Căderea celei mai importante fortărețe siciliene l-a convins pe împăratul de la Constantinopol, Vasile I Macedoneanul să trimită în 859-860 să trimită o puternică armată, însă aceasta, ca și flota care o transporta, afost înfrântă de către Abbas. Întăririle bizantine au făcut ca multe dintre orașele supuse musulmanilor să se revolte, Abbas fiind astfel ocupat în anii 860-861 cu reprimarea lor. Abbas a murit în 861, fiind înlocuit cu unchiul său, Ahmed ibn Yaqub, iar din februarie 862, de
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Milano. Influența reginei asupra politicii urmate de Agilulf a fost puternică și deciziile majore sunt atribuite amândurora. După ce o răscoală a câtorva dintre duci din anul 594 a fost înăbușită din fașă, Agilulf și Theodelinda au promovat o politică de întărire a dominației longobarde în teritoriul italian, în paralel cu securizarea frontierelor prin tratate de pace încheiate cu francii și cu avarii. Armistițiul cu Bizanțul era în mod sistemativ încălcat, iar deceniul de până la 603 a fost marcat de o notabilă
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
de nord, Agilulf a ocupat, printre alte orașe, Parma, Piacenza, Padova, Monselice, Este, Cremona și Mantova, însă și ducatele din sud, Spoleto și Benevento își extindeau aria de stăpânire în detrimentul bizantinilor, în special prin ducele Arechis I de Benevento (591-641). Întărirea puterilor regelui, începută sub Authari și continuată de Agilulf, a marcat totodată și trecerea către un nou concept bazat pe divizarea teritorială stabilă a regatului în ducate. Fiecare duce era nu numai conducător, ci și oficial regal, reprezentant al puterii
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
din Italia, care treptat și-a pierdut caracterul de strictă ocupație militară și a îmbrățișat un mai adecvat model statal. Includerea în societate a romanilor devenea un pas inevitabil, iar Agilulf a luat câteva decizii simbolice în favoarea acestora, cu scopul întăririi puterii și al creditării sale în fața poporului cu descendența latină. Ceremonia asocierii la tron a fiului său, Adaloald din 604 a urmat ritualul bizantin; totodată, ea nu a mai avut loc la Pavia, ci în vechiul oraș roman Milano, în vreme ce
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
cerut predarea a orașului, bombardamentele astfel au continuat, iar solii practic n-au fost executați. A opta zi din luna mai în urma bombardamentelor a fost distrus un turn și apărătorii au fost nevoiți să-l părăsească. Se pare că sosirea întăririlor din Cipru crește doar presiunea inamicului, și, iată, pe data de 10 vine punctul de cotitură. Ca urmare a bombardării cade turnul Angliei, apoi turnul contesei de Blois, zidurile poarții Sf. Anthony și turnul Sf. Nicolae (astfel aproape toate fortificațiile
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]