17,527 matches
-
avea statul destule terenuri centrale, trebuia oare neapărat ales acest loc "la marginea orașului"?" În 1886 a început construcția actualului edificiu; o parte din fonduri au fost adunate prin subscripție publică, la îndemnul " Dați un leu pentru Ateneu". La recomandarea arhitectului francez Charles Garnier, autorul Opéra Garnier din Paris, planurile clădirii au fost concepute de arhitectul francez Albert Galleron, în așa fel încât să se poată folosi fundația deja turnată a manejului început de „Societatea Equestra Română”. Clădirea a fost inaugurată
Ateneul Român () [Corola-website/Science/302719_a_304048]
-
1886 a început construcția actualului edificiu; o parte din fonduri au fost adunate prin subscripție publică, la îndemnul " Dați un leu pentru Ateneu". La recomandarea arhitectului francez Charles Garnier, autorul Opéra Garnier din Paris, planurile clădirii au fost concepute de arhitectul francez Albert Galleron, în așa fel încât să se poată folosi fundația deja turnată a manejului început de „Societatea Equestra Română”. Clădirea a fost inaugurată la 14 februarie 1888. În 1935, la initiațiva lui George Enescu, au fost strânse fonduri
Ateneul Român () [Corola-website/Science/302719_a_304048]
-
(Filippo di ser Brunellesco Lapi), (n. 1377 - d. 1446 Florența) a fost un bijutier, inginer constructor, arhitect și sculptor florentin, unul dintre promotorii Renașterii italiene timpurii. Alături de Masaccio, Lorenzo Ghiberti și Donatello Brunelleschi a revoluționat arhitectură și arta plastică introducând în spațiul plastic perspectiva ("perspectiva liniară"), o metodă rațională prin care se putea crea un spațiu tridimensional
Filippo Brunelleschi () [Corola-website/Science/302747_a_304076]
-
inovație a timpului său și Domul Santa Maria del Fiore, (Florența, 1420-1436) a cărui cupola (supranumita „lanterna”) construită fără proptele de sprijin este considerată o capodoperă a arhitecturii italiene din "Quattrocento" (sec. XV). Puținele date asupra copilăriei și tinereții marelui arhitect al renașterii italiene timpurii provin din scrierile lui Antonio Manetti și Giorgio Văsari. Conform acestor surse, Pippo (Filippo) s-a nascut că fiul al doilea dintre cei trei copii ai notarului și avocatului ser Brunellesco di Filippo Lapi (sau Lippo
Filippo Brunelleschi () [Corola-website/Science/302747_a_304076]
-
bazele arhitecturii renascentiste: a fost inițiatorul noii tehnici, învățată din studiul monumentelor antice, care i-a permis să ridice maiestuoasa cupola fără a fi nevoie de armaturi dar, mai ales, a fost inițiatorul unei noi ideologii în arhitectură. Odată cu Brunelleschi, arhitectul nu mai este doar maistrul zidar medieval, ci proiectantul în măsură să rezolve problemele cu ajutorul intelectului. Arhitectură lui Brunelleschi este una rațională bazată pe linearitatea prospectiva și pe modularea exactă a spațiului. El a revoluționat spațiul plastic introducând "metodă perspectivei
Filippo Brunelleschi () [Corola-website/Science/302747_a_304076]
-
Pazzi, Capelă Santa Croce. După moartea sa, lucrările la portic, continuate de un elev al maestrului, au rămas neterminate. În 1444, Brunelleschi a lucrat la reconstruirea impunătoarei și monumentalei biserici „Sânto Spirito”. În afară de arhitectură religioasă, Brunelleschi a activat și ca arhitect și inginer militar, inventator al unor mașini, arhitect civil (a contribuit la construirea „Palatului Parte Guelfa” și a „Palatului Pizzi” - 1440). a murit la Florența în 1446 fiind înmormântat în catedrală Santa Maria del Fiore. Mormântul său, rămas necunoscut timp
Filippo Brunelleschi () [Corola-website/Science/302747_a_304076]
-
la portic, continuate de un elev al maestrului, au rămas neterminate. În 1444, Brunelleschi a lucrat la reconstruirea impunătoarei și monumentalei biserici „Sânto Spirito”. În afară de arhitectură religioasă, Brunelleschi a activat și ca arhitect și inginer militar, inventator al unor mașini, arhitect civil (a contribuit la construirea „Palatului Parte Guelfa” și a „Palatului Pizzi” - 1440). a murit la Florența în 1446 fiind înmormântat în catedrală Santa Maria del Fiore. Mormântul său, rămas necunoscut timp de secole, a fost identificat în 1972. celebra
Filippo Brunelleschi () [Corola-website/Science/302747_a_304076]
-
biserică se face printr-un pritvor deschis, sprijinit pe coloane înalte de piatră între care se deschid arcade simple în plin centru.<br> Exteriorul bisericii a fost tencuit la origine dar cu ocazia restaurării efectuate, în anii 1935-1936, sub îngrijirea arhitectului Ștefan Balș, el a rămas în cărămidă aparentă. Pictura din pridvor este cea originală, dar cea din interior aparține lui Gheorghe Tattarescu, fiind realizată între anii 1859 - 1860. <br> Biserica a fost reparată și între anii 1942-1943, din cauza cutremurului din
Biserica Kretzulescu () [Corola-website/Science/302771_a_304100]
-
originală, dar cea din interior aparține lui Gheorghe Tattarescu, fiind realizată între anii 1859 - 1860. <br> Biserica a fost reparată și între anii 1942-1943, din cauza cutremurului din 1940. În perioada comunistă se preconiza dărâmarea bisericii Kretzulescu. A fost salvată datorită arhitecților, dintre care o amintim pe doamna Henriette Delavrancea. A fost realizată o nouă restaurare atât la exterior cât și la interior, atât după cutremurul din 1977 cât și după revoluția din 1989. Toate aceste lucrări au fost realizate cu sprijinul
Biserica Kretzulescu () [Corola-website/Science/302771_a_304100]
-
României primește că reședința de vară vechile case domnești de la Cotroceni. Carol I hotărăște să construiască în incinta mănăstirii un palat, în folosință moștenitorilor Coroanei, care să-i servească drept reședința oficială în București. Planurile edificiului au fost realizate de arhitectul Paul Gottereau în stil clasic venețian. În mai 1883 se deschide Guvernului un credit de 1 700 000 de lei pentru dărâmarea vechilor case domnești și construirea palatului de la Cotroceni. Construcția a început în anul 1888. Mai tarziu, arhitectul român
Palatul Cotroceni () [Corola-website/Science/302769_a_304098]
-
de arhitectul Paul Gottereau în stil clasic venețian. În mai 1883 se deschide Guvernului un credit de 1 700 000 de lei pentru dărâmarea vechilor case domnești și construirea palatului de la Cotroceni. Construcția a început în anul 1888. Mai tarziu, arhitectul român Grigore Cerchez a reconceput aripa nordică în stil național romantic, adăugând o sală mare, cu o terasă deasupra și două foișoare cu coloane, dintre care unul era replică faimosului foișor de la Mănăstirea Hurezi. Principesa Maria și Principele Ferdinand s-
Palatul Cotroceni () [Corola-website/Science/302769_a_304098]
-
de la Mănăstirea Hurezi. Principesa Maria și Principele Ferdinand s-au mutat la Cotroceni în martie 1896. Între anii 1949 - 1976, a devenit Palatul Pionierilor. Avariat în timpul cutremurului din 1977, lucrările de restaurare au durat aproximativ 10 ani, fiind coordonate de arhitectul Nicolae Vlădescu. În anul 1984, la ordinul președintelui Nicolae Ceaușescu a fost demolată biserică mănăstirii, ridicată de Șerban Cantacuzino. Palatul Cotroceni a devenit după Revoluția română din 1989 reședința oficială a Președintelui României. Cu anumite ocazii, „zile ale porților deschise
Palatul Cotroceni () [Corola-website/Science/302769_a_304098]
-
protocol. Lucrările pentru construcția Palatului Cercului Militar Național au început în anul 1911, deși terenul unde urma să se ridice edificiul fusese cedat de Ministerul Domeniilor încă din 1898. Proiectantul principal al monumentalului Palat al Cercului Militar Național a fost arhitectul român Dimitrie Maimarolu, în colaborare cu V. Ștefănescu și E. Doneaud. Beneficiarul lucrării a fost "Cercul militar al ofițerilor din garnizoana București", organizație a ofițerilor români înființată în 15 decembrie 1876. Fondurile necesare au fost adunate din donații, subscripții și
Palatul Cercului Militar Național () [Corola-website/Science/302778_a_304107]
-
la roșu și învelită". • 2 aprilie 1916 „Gazeta ilustrată" consideră că Cercul Militar din București este "„podoaba arhitecturală a țării (...), cel mai frumos, cel mai impunător din toate palatele cu care, în ultimele decenii, știința și simțul estetic al marilor arhitecți români și străini au înzestrat România"". • 12 noiembrie 1916. Ca urmare a ocupării Capitalei de către trupele Puterilor Centrale, Cercul Militar este evacuat. • 1919. La revenirea armatei în București, clădirea este găsită devastată în interior. Se reiau lucrările de reparații. • 4
Palatul Cercului Militar Național () [Corola-website/Science/302778_a_304107]
-
terminate în console, reprezentând chipuri de animale fantastice, inspirate tot din mitologia scandinavă, dând impresia de vechi interioare nordice. Pe data de 1 martie 2005, la ora 15.00, în clădirea Cercului Militar Național a avut loc Ceremonia dezvelirii bustului arhitectului Dimitrie Maimarolu, proiectantul Palatului Cercului Militar și inaugurarea oficială a Salonului fondatorilor Palatului, care mai cuprinde și busturile lui Vasile Zottu și al lui Nicolae Filipescu. În clădirea Palatului Cercului Militar Național funcționează și Biblioteca Militară Națională. Pe zidul exterior
Palatul Cercului Militar Național () [Corola-website/Science/302778_a_304107]
-
de forțele germane care au ocupat zona de mai multe ori în secolul al XX-lea, în 1918, 1941 și 1942. În zilele noastre, monumentul cel mai important al orașului este uriașa Catedrală a Nașterii Maicii Domnului (1860-87), proiectată de arhitectul Konstantin Thon. Orașul are trista faimă de a fi locul în care a trăi, (deși nu s-a născut aici), criminalul în serie Andrei Cikatilo. Orașul a avut parte de o dezvoltare economică într-un ritm accelrerat în ultimii ani
Rostov-pe-Don () [Corola-website/Science/303249_a_304578]
-
I” din București, prescurtat "BCU", este cea mai veche bibliotecă universitară din București, situată în Palatul Fundației Universitare Carol I, sediul fostelor Fundații Regale. Clădirea a fost construită pe locul cumpărat de regele Carol I și a fost proiectată de arhitectul francez Paul Gottereau. Construcția clădirii a fost finalizată în 1893 iar în următorii doi ani așezământul, numit "Fundația Universitară Carol I", a fost dotat și amenajat. Inaugurarea a fost făcută de regele Carol I la 14 martie 1895. În 1911
Biblioteca Centrală Universitară din București () [Corola-website/Science/303273_a_304602]
-
Construcția clădirii a fost finalizată în 1893 iar în următorii doi ani așezământul, numit "Fundația Universitară Carol I", a fost dotat și amenajat. Inaugurarea a fost făcută de regele Carol I la 14 martie 1895. În 1911, sub conducerea aceluiași arhitect, edificiul este extins și este dat în folosință la 9 mai 1914. Prin Decretul nr. 136, la 12 iulie 1948, Biblioteca Fundației Universitare devine Biblioteca Centrală a Universității „C.I. Parhon” din București. În timpul Revoluției din 1989, clădirea a fost incendiată
Biblioteca Centrală Universitară din București () [Corola-website/Science/303273_a_304602]
-
pentru reformele lui Alexandru când a fost asasinat în 1881. Au existat mai multe tentative de asasinat a țarului (1866, 1873, 1880). Deși este cunoscut drept "Țarul Eliberator", cel care i-a emancipat pe șerbi, el nu era un liberal. Arhitectul policii sale a fost Nicolai Alexeievici Miliutin. La 16 aprilie 1841, la vârsta de 23 de ani, țareviciul Alexandru s-a căsătorit cu prințesa Maria de Hesse la St Petersburg, mai târziu cunoscută în Rusia ca Maria Alexandrovna. Alexandru al
Alexandru al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303293_a_304622]
-
Frank Owen Gehry, CC (născut Ephraim Owen Goldberg la 28 februarie 1929 în Toronto, Canada) este unul dintre cei importanți arhitecți contemporani, cunoscut în special pentru perspectiva să aproape sculpturala a designului clădirilor sale. este în același timp unul din arhitecții care au promovat deconstructivismul că unul din curentele majore în arhitectură de la sfarsitul secolului XX și începutul secolului XXI, fiind
Frank Gehry () [Corola-website/Science/303340_a_304669]
-
Frank Owen Gehry, CC (născut Ephraim Owen Goldberg la 28 februarie 1929 în Toronto, Canada) este unul dintre cei importanți arhitecți contemporani, cunoscut în special pentru perspectiva să aproape sculpturala a designului clădirilor sale. este în același timp unul din arhitecții care au promovat deconstructivismul că unul din curentele majore în arhitectură de la sfarsitul secolului XX și începutul secolului XXI, fiind un important exponent al acestuia. Operele sale șunt ușor de recunoscut datorită structurilor neliniare, multiplu curbate și circumvolute ale tuturor
Frank Gehry () [Corola-website/Science/303340_a_304669]
-
al stilului lui Gehry, precum și o posibilă sursă de inspirație a ideilor sale arhitecturale. Pe de altă parte, Frank Gehry însuși, în filmul documentar "Sketches of Frank Gehry", realizat în 2005, afirmă că opera sculptorului român Constantin Brâncuși respectiv operele arhitectului și designerului finlandez Alvar Aalto și arhitectului american Philip Johnson, au constituit sursă majoră a inspirației sale (vedeți secțiunea Influențe a prezentului articol. Gehry este considerat pe bună drepate o celebritate a arhitecturii moderne. Pentru prima dată s-a impus
Frank Gehry () [Corola-website/Science/303340_a_304669]
-
sursă de inspirație a ideilor sale arhitecturale. Pe de altă parte, Frank Gehry însuși, în filmul documentar "Sketches of Frank Gehry", realizat în 2005, afirmă că opera sculptorului român Constantin Brâncuși respectiv operele arhitectului și designerului finlandez Alvar Aalto și arhitectului american Philip Johnson, au constituit sursă majoră a inspirației sale (vedeți secțiunea Influențe a prezentului articol. Gehry este considerat pe bună drepate o celebritate a arhitecturii moderne. Pentru prima dată s-a impus în ochii opiniei publice în 1972, datorită
Frank Gehry () [Corola-website/Science/303340_a_304669]
-
muzee, firme, orașe sau alte entități. Muzeul muzicii din Seattle, statul Washington din SUA, ("Seattle's EMP Music Museum") reprezintă fenomenul celebrității lui Frank Gehry împinsă la extrem. Paul Allen, unul din fondatorii Microsoft l-a ales pe Gehry ca arhitect al unei structuri urbane care urma să găzduiască colecția sa publică de artefacte din istoria muzicii. Deși rezultatul final a fost unic și inconfundabil ca aparținînd lui Gehry, reacții critice, dintre care unele vehemențe, nu au întîrziat să apară. Printre
Frank Gehry () [Corola-website/Science/303340_a_304669]
-
vecinătatea acesteia. Următoarele imagini sînt suplimentare la operă lui Gehry. Convingerea că "arhitectura este arta ("architecture is art") a fost o parte însemnată a ființei lui Frank Gehry pentru toată viața sa. Întrebat care sînt mentorii săi în arhitectură, răspunsul arhitectului a fost indicarea unei fotografii a lui Constantin Brâncuși, aflată pe biroul său, replicând, "De fapt, tind să gîndesc mai mult în termenii unui artist că acesta. El a avut o influență mai mare asupra operei mele decît majoritatea arhitecților
Frank Gehry () [Corola-website/Science/303340_a_304669]