15,206 matches
-
Republică Populară Chineză este a doua țară ca mărime din lume, după suprafață uscată, în urma Rusiei Relieful Chinei este foarte variat, predominând munți foarte înalți și podișuri întinse. Există, de asemenea, podișuri joase, depresiuni cu deșerturi și câmpii netede. Relieful Chinei are una dintre caracteristicile importante ale reliefului Asiei: treptele de relief principale sunt completate de alte trepte de relief - podișuri înalte (Tibet), depresiuni interioare, podișuri cu munți tociți (Chină de Sud-Est). Specificul sau deosebit de existență pe mari
Geografia Chinei () [Corola-website/Science/334589_a_335918]
-
Argentina, Uruguay și Venezuela. Este una dintre cele mai întinse țări de pe glob, ocupând aproape jumătate din suprafața Americii de Sud. Este a cincea țară din lume ca mărime, după Rusia, Canada, S.U.A și China. Peisajul brazilian este dominat de Câmpia Amazonului (o imensă câmpie joasă) și de Podișul Brazilian. Podișul Mato Grosso este mai înalt decât cel Brazilian, însă cele mai mari altitudini le atinge în nord-est Podișul Guyanelor (peste 3000 m). Relieful ei este format din câteva unități mari
Geografia Braziliei () [Corola-website/Science/334591_a_335920]
-
Este una dintre cele mai întinse țări de pe glob, ocupând aproape jumătate din suprafața Americii de Sud. Este a cincea țară din lume ca mărime, după Rusia, Canada, S.U.A și China. Peisajul brazilian este dominat de Câmpia Amazonului (o imensă câmpie joasă) și de Podișul Brazilian. Podișul Mato Grosso este mai înalt decât cel Brazilian, însă cele mai mari altitudini le atinge în nord-est Podișul Guyanelor (peste 3000 m). Relieful ei este format din câteva unități mari: Podișul Guyanelor și Câmpia
Geografia Braziliei () [Corola-website/Science/334591_a_335920]
-
câmpie joasă) și de Podișul Brazilian. Podișul Mato Grosso este mai înalt decât cel Brazilian, însă cele mai mari altitudini le atinge în nord-est Podișul Guyanelor (peste 3000 m). Relieful ei este format din câteva unități mari: Podișul Guyanelor și Câmpia Amazonului la nord, Podișul Braziliei în centru și în sud. Podișurile Guyanelor și Braziliei reprezintă două fragmente din continentul dispărut Gondwana. Resursele naturale ale Braziliei sunt foarte diferențiate: există rezerve mari de minereuri feroase, dar și rezerve mai mici de
Geografia Braziliei () [Corola-website/Science/334591_a_335920]
-
1991, acest raion face parte din Ucraina independentă. Raionul se învecinează cu Republica Moldova în vest, raionul Rozdilna în nord, cu raionul Kominternivske și centrul regionional, Odesa în est și cu raioanele Ovidiopol și Cetatea Albă în sud. Este situat în câmpia Nistrului Inferior (altitudinile maxime variază între 20 - 80 m), din care cauză relieful raionului este unul nivelat, prielnic pentru agricultură. Clima temperat-continentală este specifică raionului cu o temperatură medie a lunii ianuarie de -3.0°C, a lunii iulie +20
Raionul Bileaiivka, Odesa () [Corola-website/Science/334636_a_335965]
-
a suferit de pe urma războiului el nu a putut să-și susțină mărețul său plan. În 1703, construcția a fost suspendată după terminarea celor două aripi ale castelului. Karl Wilhelm a decis construiască un castel nou în pădurea Hardtwald situată în câmpiile din vestul Durlach. Motivele alegerii terenului sunt învăluite de legendă. În afară de certurile sale cu cetățenii din Durlachpoate a vrut să scape de compania soției sale pe care nu o iubea. La 17 iunie 1715 el a pus piatra de temelie
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
naturii și oamenilor. Prin toată această operă circulă aerul viu și salubru al unei vieți libere și mobile”. Autorul a străbătut pământul românesc de la munte la șes, urmând cursurile apelor și vânând cocoșul sălbatic pe piscurile montane, iepurele în miriștile câmpiilor și lișița în bălți și în deltă. Scriitorul are un sentiment al trecutului care coboară în timp până în vremurile primilor oameni când vânătoarea și pescuitul erau activități de bază ale existenței umane. Povestirile sale amestecă realitatea cu credința primitivă într-
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
Ostilitățile s-au reluat în anul următor, Lacy atacând Crimeea pe o altă rută și reușind să provoace pierderi grele tătarilor cu o armată de 40.000 de oameni. Simultam, Münnich a trecut Niprul cu 80.000 de oameni în câmpiile Ucrainei, suprinzând din nou cetatea Oceacov, pe care a cucerit-o în urma unei alte norocoase explozii a depozitului de muniții. Au reapărut apoi însă aceleași probeleme ca în campania din anul precedent; lipsa de provizii și epidemiile l-au forțat
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
Mediterane) și Asia Mică. Este o specie criofilă (temperatura optimă 14°-16°) și oxifilă și trăiește numai în ape de munte (până la izvor), îndeosebi în cursul superior al râurilor și pârâielor, ocazional în lacuri. În nordul Europei trăiește și la câmpie, în centrul Europei numai la munte. A fost introdusă în America de Nord, Africa și Noua Zeelandă. În România trăiește în cursul superior al tuturor râurilor și pârâielor ce izvorăsc la munte, (afară de Râmnicu-Sărat): Bistrița cu afluenții săi (Dorna, Barnar, Neagra, Broșteni, Borca
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
lungul anotimp uscat nu plouă deloc, iar râurile se transformă într-un șirag firav de bălți mici. Apoi, în anotimpul ploios (noiembrie- martie), totul înverzește. Apa se revarsă în cascade din lacuri, iar cicloanele din Oceanul Indian aduc atâta ploaie, încât câmpia se inundă, iar drumurile spre Bungle Bungle devin impracticabile. Povestea masivului începe cu 400 de milioane de ani în urmă, când în regiune s-au format uriașe depozite de sedimente desprinse din foștii munți aflați pe atunci la nord. Mai
Parcul Național Purnululu () [Corola-website/Science/332057_a_333386]
-
alcătuit din două părții: "Borik I" și "Borik II". Cartierul "Noul Borik", care se construiește, este situat pe malul drept al râului Vrbas. Primește nume de pinuri în cartierul. Boric este situat pe malul stâng râului Vrbas. Boric este în Câmpie Banjalukei, partul Câmpiei Panonica. Se învecinează cu Centru la vest, Ada la est, la norf Lazarevo, ori Bugeac și la sud cu Starcevița. Râul Vrbas este graniță naturală cu cartierele Starcevița și Ada. Boric este legat cu Ada, cu podul
Borik () [Corola-website/Science/332114_a_333443]
-
părții: "Borik I" și "Borik II". Cartierul "Noul Borik", care se construiește, este situat pe malul drept al râului Vrbas. Primește nume de pinuri în cartierul. Boric este situat pe malul stâng râului Vrbas. Boric este în Câmpie Banjalukei, partul Câmpiei Panonica. Se învecinează cu Centru la vest, Ada la est, la norf Lazarevo, ori Bugeac și la sud cu Starcevița. Râul Vrbas este graniță naturală cu cartierele Starcevița și Ada. Boric este legat cu Ada, cu podul de Incel (Ințel
Borik () [Corola-website/Science/332114_a_333443]
-
Acest nume este păstrat de echipa de fotbal a orașului, St. Johnstone F.C. Numele Perth vine de la , un cuvânt pentru lemn sau dumbrava. Încă din preistorie a existat o așezare la Perth pe o movila ridicată puțin mai sus de câmpia râului Tay, unde ar putea fi traversat râul la reflux. Se știe că zona din jurul orașului modern a fost ocupată de când au ajuns vânătorii și culegătorii mezolitici, cu mai mult de 8000 de ani în urmă. Prin apropierea orașului există
Perth, Scoția () [Corola-website/Science/332124_a_333453]
-
hambare, depozite, cămări, poduri etc. Șoarecele de casă este răspândit pe toate continentele și urcă la altitudine până la 2700 m acolo unde există construcții umane. În România se întâlnește subspecia "Mus musculus musculus" răspândită în toată țara pe lângă locuințe, de la câmpie până în golul de munte. Vara o parte dintre șoareci migrează în câmpuri deschise, cultivate sau înțelenite, fără a ierna aici. Are o lungime de 7-10 cm (cap + trunchi) și o greutate de 10-20 g. Trăiește până la un an și jumătate
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]
-
de fag ("Symphyto-Fagion"); Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum"; Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"); Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Tufărișuri alpine și boreale și Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane. Flora are în componență o gamă diversă de arbori (molid, fag, stejar, carpen, mesteacăn), arbusti (alun, soc, cătină mică din
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]
-
o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate șapte tipuri de habitate comunitare; astfel: Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros ("Festuco-Brometalia"); Pajiști stepice subpanonice, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"); Pajiști aluviale din "Cnidion dubii"; Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus
Insulele stepice Șura Mică - Slimnic () [Corola-website/Science/332440_a_333769]
-
Мамаево побоище, Донское побоище, битва на Куликовом поле") a fost purtată între armatele Hoardei de Aur sub comanda lui Mamai și diferite principate ruse unite sub comanda Cneazului Moscovei Dmitri Donskoi. Bătălia a avut loc la 8 septembrie 1380 pe Câmpia Kulikovo, în apropiere de Don (astăzi regiunea Tula) și a fost câștigată de ruși. Deși victoria nu a pus capăt dominației mongole asupra principatelor ruse, este privită de istoricii ruși ca un punct de cotitură în perioada în care puterea
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
dezertori" pentru a-l ajuta pe Dmitri, pretinzând în același timp că Riazanul a rămas loial Hoardei. Vechiul poem rus "Zadonșcina" listează că la bătălie au participat 150.000 de ruși și 300.000 de tătaro-mongoli dar dimensiunea reală a Câmpiei Kulikovo nu permite un număr atât de mare de trupe. Armatele reale numărau în jur de 60.000 de ruși, inclusiv 7.000 de lituanieni rebeli, și 125.000 de tătari. În dimineața zilei de 8 septembrie câmpia Kulikovo a
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
reală a Câmpiei Kulikovo nu permite un număr atât de mare de trupe. Armatele reale numărau în jur de 60.000 de ruși, inclusiv 7.000 de lituanieni rebeli, și 125.000 de tătari. În dimineața zilei de 8 septembrie câmpia Kulikovo a fost acoperită de o ceață groasă care a prevenit începerea bătăliei. Ceața s-a ridicat în jurul orei 11 iar ambele armate au început să avanseze. Bătălia a început cu o singură luptă între doi campioni. Campionul rus era
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
("Ablepharus kitaibelii") este o șopârlă ovipară din familia scincide ("Scincidae"), răspândită în sud-estul Europei și Turcia. În România a fost identificată în sudul Olteniei, în câmpia Dunării și în Dobrogea. Specia "Ablepharus kitaibelii" cuprinde 4 subspecii: cuprinde patru subspecii, care trăiesc în Albania, Bulgaria, Croația, Grecia, Ungaria, Macedonia, România, Serbia, Slovacia, vestul și centrul Turciei. În România a fost semnalată în sudui Olteniei, în câmpia Dunării
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
în câmpia Dunării și în Dobrogea. Specia "Ablepharus kitaibelii" cuprinde 4 subspecii: cuprinde patru subspecii, care trăiesc în Albania, Bulgaria, Croația, Grecia, Ungaria, Macedonia, România, Serbia, Slovacia, vestul și centrul Turciei. În România a fost semnalată în sudui Olteniei, în câmpia Dunării și în Dobrogea. Lipsește în nord-vestul României, în Transilvania, Moldova și Bucovina. Șopârlița de frunzar trăiește în pădurile de stepă din regiunea de câmpie, ca și în cele din silvostepă, de obicei în porțiunile mai uscate și însorite, cu
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
Serbia, Slovacia, vestul și centrul Turciei. În România a fost semnalată în sudui Olteniei, în câmpia Dunării și în Dobrogea. Lipsește în nord-vestul României, în Transilvania, Moldova și Bucovina. Șopârlița de frunzar trăiește în pădurile de stepă din regiunea de câmpie, ca și în cele din silvostepă, de obicei în porțiunile mai uscate și însorite, cu frunzar și vegetație ierboasă, în luminișuri, rariști sau la lizieră, de-a lungul potecilor. Uneori apare și în regiunile calcaroase ale Dobrogei, pe pantele cu
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
lucrează în domeniul lemnului, dar la exploatarea mai mult ilegală și transportul acestuia. Unii au căruțe, cal (cai) și eventual ferăstrău cu lanț. Aceștia exploatează și scot lemnul din pădure. Câțiva mai bogați au camion cu care îl transportă la câmpie, iar alții, care nu au nici căruțe, lucrează cu brațele pentru ceilalți. În alte locuri lucrează ocazional la agricultori. În diferite țări, băieșii fără loc de muncă trăiesc într-o sărăcie extremă. Totuși, ocupația tradițională nu a dispărut cu totul
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
regiunea montană"; "Tufărișuri alpine și boreale"; "Vegetație lemnoasa cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane"; "Pajiști calcifile alpine și subalpine"; "Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros"; "Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin"; "Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane"; "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin") ce adăpostesc și conserva a gamă diversă de
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]
-
cuprinzând 3 subspecii ("Podarcis tauricus ionicus", "Podarcis tauricus tauricus", "Podarcis tauricus thasopulae"). În România și Republica Moldova se întâlnește numai subspecia "Podarcis tauricus tauricus" (cu o denumire mai veche "Lacerta taurica taurica"). În România este foarte numeroasă în Dobrogea, rară în câmpia Dunării (Roșiorii de Vede) și reapare mai frecvent în Banat, de la Baziaș până la Vârciorova, în Oltenia pe dunele de la Ciupercenii Vechi, pe valea Jiului la sud de Craiova, și pe valea Oltețului, lângă vărsarea în Olt. Are o talie relativ
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]