16,803 matches
-
dipol al moleculei, deci legăturile dintre atomi să fie polare. Tranzițiile de vibrație se produc când are loc o variație a momentului de legătură, deoarece numai un dipol electric oscilant poate intra în interacțiune cu câmpul radiației electromagnetice absorbind sau cedând energie. De aceea, moleculele diatomice compuse din doi atomi identici ca H2, O2, N2 nu prezintă absorbții în spectrul infraroșu. Spectrometre IR FTIR Primele spectrometre fabricate în 1940 aveau simplu fascicul. Spectrometrele actuale sunt de două categorii, aparate dispersive care
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
a raționamentului lui Nixon, potrivit căreia consecințele "vietnamizării" sunt benefice, de bun augur. Pentru a induce publicului starea psihologică necesară pentru ca acesta să îmbrățișeze, mai degrabă decât să elimine ca posibilitate dezirabilă iar dovezile, nu-i așa, pentru a nu ceda, pe cale pur logică, ultimei menționate predicții ale lui Nixon îi stau la îndemână o strategie "temporizatoare și moderată"251 cum este "vietnamizarea", președintele trebuie să mizeze pe un alt factor emoțional în întreprinderea sa persuasivă. Hill remarcă acest lucru cu
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
cale de ieșire, ei înșiși se prefăceau ignoranți. Dacă toate acestea nu erau de folos, refuzau să înțeleagă sau schimbau subiectul, atunci când se simțeau încolțiți; foloseau truisme, însă imediat transferau acceptul lor unor subiecte total diferite și, atacați din nou, cedau, pretinzând că nu sunt siguri de nimic. De fiecare dată când atacam un astfel de profet, mâinile mele păreau că prind un jeleu lunecos; îmi aluneca printre degete, numai ca să se adune în următorul moment. Dacă reușeam să îl apuc
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
intensive a învățării educatului prin metode specifice. Căci trebuie rezolvat aici "conflictul de opinie" (Meirieu, 2000) între prezentarea, prelucrarea date de către educator și cele ale educatului, date de propria experiență, maturizare, construcție a înțelegerii, stil de învățare. Pe moment, el cedează acțiunii dominante externe a educatorului, dar posibilitatea afirmării proprii nu dispare, mai ales dacă este chiar provocat. Or, aici este una dintre cauzele crizei instruirii și trebuie diminuată progresiv. A transmite este un imperativ, dar a nu transmite este o
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a cercetării propriu-zise) privind fenomenele studiate iar nu formularea de concluzii certe (ceea ce denotă relativism), • asupra trecerii de la subiectiv la obiectiv, de la idiografic (particular, fapt, caz, situație) la nomotetic (general, normativ). Constatăm că abordările în favoarea cercetării de tip pozitivist încă cedează cu dificultate în fața necesității de a găsi specificul științific al cercetării pedagogice, ca fiind de esență socioumană și predominant calitativă, iar pedagogia neputând fi decât o știință quasi-experimentală. Și găsim aici semnul caracteristic al rezistenței în fața schimbării de paradigmă, cu
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pentru a-și maximiza propriile bogății. Nu există niciun motiv convingător pentru ca ele să acționeze în interesul celor săraci, al celor fără casă, al celor infirmi sau al celor lipsiți de drepturile umane fundamentale de către propriile lor guverne. Statele care cedează suveranitatea economică acestor jucători globali în numele comerțului liber riscă așadar să ridice câștigul comercial privat la rangul de obiectiv prioritar de politică externă a statului. Atunci când comunitatea de investiții străine este eliberată de barierele și controalele de stat și este
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
atât pierdută, cât fie oferită cu entuziasm, fie concedată cu reticență. Capacitatea statului de a dirija economia națională a fost subminată deliberat și semnificativ prin globalizarea relațiilor de producție și de schimb. O mare parte a puterii suverane a fost cedată deținătorilor de obligațiuni, managerilor de fonduri, agenților de schimb valutar, speculanților, băncilor transnaționale și societăților de asigurări grupuri care prin definiție nu pot fi trase la răspundere în mod democratic în nicio jurisdicție națională. În realitate, economia mondială a ajuns
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sociale și politice dintr-o perspectivă sensibilă la gen. Pentru a realiza acest lucru, cercetătorii feminiști trebuie să-și aducă întreg bagajul de cunoștințe teoretice și empirice în studiul unei game largi de probleme, și sub nicio formă să nu cedeze teme cheie de studiu în favoarea realiștilor și instituționaliștilor neoliberali. Această agendă nu trebuie să ia o formă raționalistă, ci, în consonanță cu obiectivele reconstructive ale feminismului, cere studii empirice conduse de teorie și teorii normative mai bine fundamentate empiric, care
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
De când s-a Învățat a fura, i-i rușine a cumpăra”; „Pentru hoțul cel mare și ziua și noaptea-s lucrătoare” etc.) Hoțul crede că hoția e o mare artă, cât timp nu e prins. (Orice autoiluzionare e sortită să cedeze În fața probelor realității.) „O mare greșeală: să te crezi mai mult decât ești ori să te prețuiești mai mult decât faci.” (J.W. Goethe) Află cu cine se Însoțește, ca să știi cât prețuiește. (Recomandarea este valabilă, deoarece fiecare Își alege
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
afle mai multe, revine la acuzație) Dar mai grav decît toate e că mereu ești de partea cealaltă a părerilor mele, a opiniilor mele, a ceea spun și fac. E adevărat? Mina: Da... uneori, da... dar de multe ori am cedat... Ilie: Nu ești solidară cu mine. Întotdeauna m-ai contrazis, m-ai făcut să mă îndoiesc tocmai de ceea eram mai sigur, să renunț, mereu să renunț... Nu ie poate. De azi încolo nu vreau să mai renunț. Mina: Și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ai promis... și... Ilie: Acum mă țin de cuvânt... (o mângâie, o sărută) Mina, hai să mergem... să intrăm în pădure... Vrei? Mina: (sesizează o insinuare de care se îngrozește) De ce să mergem în pădure?!!! Ilie: (încă în intenție, dar cedînd) Așa... să nu ne vadă nimeni... Mina: (aproape de repulsie) Dar ne vedem noi... Ilie: (vexat, furios) Fir-ar al dracului de viață! Am ajuns să ne temem mai mult de noi decît de alții. Mina: E vorba de rușine. Ilie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ne încurci! Vezi că mai sînt debarale, balcoane, baia. Las-o pe actriță pentru alt joc... Au rămas dependințele și filosoful. Răul lovește în punctul cel mai vulnerabil. Cu o pasivitate care e un al nume al bicisniciei, descumpănite gazdele cedează neașteptat de ușor în fața cinicei intruziuni. Dispuse la concesii, ele consimt, cu o strîngere de inimă, ca un spasm al conștiinței, la rușinosul viol. Pînă și pe răzvrătitul Alex îl surprindem exersînd, la ghitară, acordul rusesc! Ca să nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
patru persoane purtînd hainele celor patru vecini; se realizează un moment de mare tensiune și înfruntare. Cei patru stau desfășurați, plesnind de putere și autoritate; membrii familiei trec prin uluire, încordare, spaimă, renunțare și, în consecință, Mihai este primul care cedează își va sufleca din nou pantalonii și, înainte de a invita la dans pe unul din ocupanți, îi presează pe ceilalți care, în final, îi vor invita la dans pe ceilalți "vecini".) Mașina de vînt Poveste populară în două stări, cîteva
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Constantin Pușcașu vine cu dezamăgiri, resemnări și tristeți reprimate pentru ca dosarul dramatic al fericitului-nefericit să cîștige în firesc. Atins puțin de monotonie în partea de supușenie a rolului său, actorul izbucnește convingător, patetic, puțin caraghios și vitriolant, cînd băierile constrîngerilor cedează. Este C. Pușcașu adevărat, omenesc și înduioșător în părțile din registrul de farsă tragică ale piesei. Cînd soția, resemnată și înțelepțită, dorește să abdice, Poetul îi răspunde cu un eseu lung și metaforic, răspunzător pentru lungime și nescenicitatea momentului fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
El 1: De fapt... cred că... nu chiar de spaimă e vorba... de nevoia de a fi mai prudenți... Ea l:...Nu da unui cuvînt mai mult decît poate să ducă... Știi bine că prudența e tot spaimă. El 1: (cedînd) Trebuie să înțelegem... asta e situația... (din nou privește în jur, e agitat) Ea 1: (observîndu-l) Da... trebuie să plecăm, nu? El 1: Da, iartă-mă... va trebui să ne schimbăm locul întîlnirilor... să nu ne mai poată urmări... (cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bani, cadouri, temeneli, cuvinte în doi peri... Și m-au lăsat în pace... ca pe-un neserios... șmecheraș... în care nu se poate avea încredere... Asta e. Dar dacă m-ar fi strîns cu ușa, fii sigur că aș fi cedat. Octav: Nea Matei, matale ești un băiat prost... da deștept... Matei: Adică mi-o-ntorci... Bine! Mă, așa cum sînt eu, m-am descurcat... Și-am dat de mîncare copiilor. Asta-i! Octav: Bravo, Nea Matei, bravo...! Matei: Și acum îți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în aparență. Cu toții trebuie să ne facem un proces de conștiință la sfîrșitul căruia să ne evaluăm trecutul, comportamentul, atitudinea, ținuta morală pe care le-am avut în perioada comunistă. Am fost sau n-am fost colaboratori ai securității, am cedat sau n-am cedat presiunii exercitate de acesta asupra fiecăruia, am fost lași sau am fost demni. Numindu-și personajele cu același nume, Gheorghe Popescu, dramaturgul vrea să spună că toți am fost la fel sau am fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să ne facem un proces de conștiință la sfîrșitul căruia să ne evaluăm trecutul, comportamentul, atitudinea, ținuta morală pe care le-am avut în perioada comunistă. Am fost sau n-am fost colaboratori ai securității, am cedat sau n-am cedat presiunii exercitate de acesta asupra fiecăruia, am fost lași sau am fost demni. Numindu-și personajele cu același nume, Gheorghe Popescu, dramaturgul vrea să spună că toți am fost la fel sau am fi putut fi la fel dacă am
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
prudent... (să nu-l supăr pe ăla de la un anumit partid -, să nu-l ating pe altul fără partid dar nostalgic...). Exact ca "înainte", numai că, mulțumesc lui Dumnezeu, ca și în cazul scrierilor "de atunci", nici acum nu am cedat acestei odioase cenzuri ce se află în mine... Am scris această piesă pornind de la o experiență personală; mă dusesem la CNSAS pentru a-mi studia dosarul personal. În sala de lectură erau mai multe persoane bărbați și femei -, așezate la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ai pus pamperșii? Obiectiv nr.: Hai sictir! Hai, zi-i... Poți să începi. Dosar nr.: Du-te, măi... Vezi-ți de dosarul tău... Sursa dublă: Dacă vrei să asculți povestea vieții lui, du-l cu tine la WC. Plutonierul: Bine, cedez eu..., iar cedez și nu vă spun povestea vieții mele (toți, în afară de Trimisul lui Dumnezeu, rîd parodic; Obiectiv nr. scoate un măr din care mușcă, Plutonierul scoate un sandvici; Sursa dublă se apropie de Plutonier, îl privește, iar acesta îl
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Obiectiv nr.: Hai sictir! Hai, zi-i... Poți să începi. Dosar nr.: Du-te, măi... Vezi-ți de dosarul tău... Sursa dublă: Dacă vrei să asculți povestea vieții lui, du-l cu tine la WC. Plutonierul: Bine, cedez eu..., iar cedez și nu vă spun povestea vieții mele (toți, în afară de Trimisul lui Dumnezeu, rîd parodic; Obiectiv nr. scoate un măr din care mușcă, Plutonierul scoate un sandvici; Sursa dublă se apropie de Plutonier, îl privește, iar acesta îl înțelege și-i
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Și de aici... la abator... da? Soția: Nu... la abator ajungem cînd mergem la cumnata Marieta..., la Melu... Dosar nr.:...da... așa e... Știi ce..., mai așteaptă-mă afară puțin, pînă predau dosarul... și semnez procesul-verbal... și mergem împreună... Soția: (cedează) Bine..., te aștept... (pleacă) Dosar nr.: (stînjenit, umilit) Ce să fac, asta e...: mă încurc... mă rătăcesc în orașul ăsta pe care-l știu... Dar și ăștia schimbă traseele una-două... că nu mai știi... ce să mai vorbim... De fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pentru a-și etala imaginea publică, alții vor să se etaleze tocmi pentru ca mesajul lor să difuzeze cît mai mult și mai rapid. Foarte zgomotoasă, literatura angajată de astăzi este foarte citită, dar mai puțin apreciată de specialiști, tocmai pentru că cedează foarte ușor tentațiilor mondene. Diferența dintre ceea ce se citește și ceea ce se studiază este, desigur, subiectul unei alte discuții. Universitatea franceză, conservatoare ca Întotdeauna, promovează curentele literaturii contemporane fidele tradiției modernității, mai ales minimalismul, care continuă Noul Roman, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cutremurător pe parcursul mai multor pagini), bravarea Răului prin bravarea, chiar În detaliul cel mai insignifiant, a Sistemului (scrierea codului localității În afara căsuțelor destinate acestui scop, pe plicurile poștale). “Cea mai bună cale de a rezista unei tentații este să-i cedezi”, spune Irène la un moment dat, și se pare că aceasta este deviza carpe diem-ului ilustrat de romanul Lorettei Nobécourt. Provocarea scriitoarei este următoarea: ființa umană nu poate fi redusă la dogmatica creaționismului creștin, dar nici nu-și poate transcende
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pateticul. Mai ales prin dimensiunea procustiană a frazelor - tertip consacrat recent de Amélie Nothomb. Nici, la rigoare, prozelitismul narațiunii, genul true story sau, dacă vreți, vulgarizînd un pic, De 3 ori femeie. Nu. Romanul se citește pe nerăsuflate - dacă cititorul cedează și deschide cartea. Pur și simplu, dimensiunea funcțională a acestui text nu lasă loc nici unei interpretări. Acesta este, cu adevărat, un text utilitar. Dar nu util, heideggerian vorbind, ființei cititorului, nici, din punct de vedere bergsonian, energiei vitale a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]