16,530 matches
-
XIX-lea a fost interpretat după unii psihologi cum ar fi Carl Gustav Jung, ca având o anumită influență asupra psihicului uman. Este numit "οὐροβóρος" în limba greacă și "uroborus" în limba latină, numele lui însemnând "cel care își devorează coada". Deoarece câteva texte antice vorbesc despre el ca despre un șarpe de lumină ce locuiește în rai, în prezent se crede că imaginea lui este inspirată din forma circulară a galaxiei noastre. Filosoful Platon descria o ființă care se devora
Uroborus () [Corola-website/Science/303047_a_304376]
-
hrană. Creatorul lumii nu a înzestrat-o nici cu mâini, pentru că această ființă primordială nu avea nici ce să ia și nici de cine să se apere. Deși nu avea picioare, se putea mișca, dar numai în cerc, devorându-și coada. În unele reprezentații, uroborus este jumătate luminos, jumătate întunecat, evocând la fel ca Yin și Yang dualitatea naturii și a tuturor lucrurilor, dar și că forțele opuse nu sunt în conflict, ba chiar se armonizează și se completează. În alchimie
Uroborus () [Corola-website/Science/303047_a_304376]
-
către Fenicia, iar de acolo la filosofii greci. În mitologia nordică, imaginea lui uroborus este preluată de șarpele gigantic Jormungand, fiul lui Loki și al Angrbodei. El este cel care înconjoară lumea oamenilor, Midgard, trăind în ocean, și devorându-și coada, din cauza dimensiunilor sale uriașe. Jormungand va fi unul din giganții care vor aduce sfârșitul lumii, Ragnarok. În religia hindusă, un dragon uroborus încolăcește cu trupul lui țestoasa gigantică, care îi susține pe cei patru elefanți, care la rândul lor suportă
Uroborus () [Corola-website/Science/303047_a_304376]
-
elefanți, care la rândul lor suportă lumea. În mitologia aztecă, zeul suprem Quetzalcoatl este înfățișat uneori sub forma unui uroborus. Șerpii sunt animale sacre în religiile vest-africane, cum este Ashanti. Divinitatea Aidophedo are înfățișarea unui șarpe care își mușcă singur coada.
Uroborus () [Corola-website/Science/303047_a_304376]
-
Boarul (Bootes potrivit terminologiei latine a Uniunii Astronomice Internaționale) este o constelație vizibilă în emisfera nordică sau boreală. În limba română, această constelație mai este cunoscută și sub numele de Văcarul. Cel mai simplu mod de recunoaștere este prelungirea cozii constelației Ursei Mari. Constelația este situată între 0° și +60° declinație. Numele provine de la grecescul Βοώτης, Boōtēs, însemnând cioban sau plugar (literal: „conducător de boi”). Această constelație este una dintre cele 48 de constelații descrise de către astronomul Ptolemeu în preajma secolului
Boarul (constelație) () [Corola-website/Science/303207_a_304536]
-
de SHU.PA. Ele au fost descrise ca aparținând unei constelații a zeului Enlil, care era liderul pantenonului babilonian și patronul special al agricultorilor babilonieni. Steaua cea mai strălucitoare a constelației este α Bootis (Arcturus), care se situează în prelungirea cozii Ursei Mari. Numele său, în greaca veche semnifică „Paznicul Urșilor”. α Bootis este o gigantă orange, cu un diametru de 30 de ori mai mare decât Soarele; este a 4-a cea mai strălucitoare stea văzută de pe Terra. Arcturus este
Boarul (constelație) () [Corola-website/Science/303207_a_304536]
-
dinte „plat” (ca molarii) pentru a strivi hrana: aceștia nu sunt necesari pentru că pisica își „sfâșie” hrana cu ajutorul mușchilor puternici ai fălcilor, apoi și-o înghite fără a o mesteca. Vertebrele gâtului sunt scurte, iar coloana vertebrală foarte flexibilă. Vertebrele cozii prelungesc coloana vertebrală, numărul acestora variind în funcție de rasă. Coada are rol în echilibru. Labele anterioare se termină cu cinci „degete” prevăzute cu gheare retractile keratinoase; labele posterioare, mai lungi, se termină cu patru „degete”, de asemenea prevăzute cu gheare retractile
Pisică de casă () [Corola-website/Science/302188_a_303517]
-
nu sunt necesari pentru că pisica își „sfâșie” hrana cu ajutorul mușchilor puternici ai fălcilor, apoi și-o înghite fără a o mesteca. Vertebrele gâtului sunt scurte, iar coloana vertebrală foarte flexibilă. Vertebrele cozii prelungesc coloana vertebrală, numărul acestora variind în funcție de rasă. Coada are rol în echilibru. Labele anterioare se termină cu cinci „degete” prevăzute cu gheare retractile keratinoase; labele posterioare, mai lungi, se termină cu patru „degete”, de asemenea prevăzute cu gheare retractile. Mușchii spatelui sunt foarte flexibili, cei ai labelor posterioare
Pisică de casă () [Corola-website/Science/302188_a_303517]
-
Cărtărescu, Alexandru Mușina, Florin Iaru sau Andrei Bodiu. În anul 1990, redactează împreună cu Dan Goanță revista Vești proaste, din care apar 6 numere, iar mai târziu, împreună cu prozatorul Mircea Nedelciu, editează ziarul Punga d'un kil - organ de stat la coadă. Acesta era tipărit pe pungi de hârtie destinată ambalării produselor alimentare, sub deviza: Vom fi mai mult decât ocaua lui Cuza". De-a lungul timpului, a fost recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Asociației Scriitorilor din București, Premiul Academiei Române și
Traian T. Coșovei () [Corola-website/Science/302283_a_303612]
-
marsupiale, din ordinul "Diprotodontia", fiind formată dintr-o singură specie existentă în prezent, koala, și alte 11 specii dispărute. Ruda cea mai apropiată a familiei "Phascolarctidae" este vombatul, care formează familia "Vombatidae". Koala are o lungimea cap + trunchi = 600-850 mm, coada este vestigială, iar greutatea este de 4-15 kg. Greutatea medie în Victoria a fost de aproximativ 10,4 kg pentru masculi și 8,2 kg pentru femele. Blana deasă și lânoasă este cenușie pe spate și albicioasă pe abdomen. Crupa
Fascolarctide () [Corola-website/Science/302354_a_303683]
-
având o semnificație superioară și rang imperial. Fenghuang este descrisă în enciclopedia chineză ”Shou weng” (”Explicarea semnelor”) din secolul I e.n astfel: ”fenghuang are cioc de cocoș, gușă de rândunică, gât de șarpe, pe trup desene ca de dragon, coadă de pește; din față arată ca o lebădă, din spate ca un unicorn, iar spinarea pare de broască țestoasă.” Aparițiile acestei păsări sunt foarte rare, iar orice apariție a acesteia este semnul instaurării unei păci magnifice în lumea subcelestă. În afară de
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
din ultimii 8 ani, ba chiar de la Revoluție încoace. Iar mă întreb - așa să fie? După mine, nu este adevărat că „peștele de la cap se împute” - de unde or fi scos românii această vorbă? Se strică din toate părțile - și de la coadă și de la burtă și de oriunde, dacă moleculele din care se compune sunt atinse de... stricăciune. Din nefericire, ”stricăciunea” se află pe oriunde în România și la sate și la orașe, în mintea marii majorități a funcționarilor publici, a multor
În România, Germania şi la Olimpiadă: impresii de cãlãtorie [Corola-other/Memoirs/94_a_143]
-
s-a ținut în Orașul Olimpic în Cupper Box (Cutia de Cupru), volei la Earls Court, la box în South Arena (unde plouă prin acoperiș - mai mare rușinea) și volei pe plajă la Horse Guards Parade. Din motive de securitate cozile la intrare sunt destul de mari - se intră la competiții la fel ca la aeroporturi, totul trece prin aparate de raze X, control corporal dacă ai uitat ceva metalic prin buzunare etc. La Horse Guards Parade, a trebuit să facem un
În România, Germania şi la Olimpiadă: impresii de cãlãtorie [Corola-other/Memoirs/94_a_143]
-
și este înrudit cu vombatul actual. se găsește în zonele de coastă ale regiunilor continentale din estul și sudul Australiei: Queensland, Noua Galie de Sud, Victoria și Australia de Sud. Este ușor de recunoscut după corpul său robust, lipsit de coadă, urechile rotunjite și pufoase și nasul mare în formă de lingură. Koala are o lungime a corpului de 60-85 cm și o greutate de 4-15 kg. Culoarea blănii variază de la cenușiu-argintie la brun-ciocolatie. Koala din populațiile nordice sunt de obicei
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
diferențele genetice ale populațiilor din sud-estul Queenslandului. În aprilie 2013, oamenii de știință de la Muzeul Australian și Universitatea de Tehnologie din Queensland au anunțat că au secvențat complet genomul koalei. Koala e un animal îndesat, cu un cap mare și coadă neexistentă sau vestigială. Lungimea corpului său e de 60-85 cm și are o greutate de 4-15 kg, fiind unul din cele mai mari marsupiale arboricole. Koala din Victoria sunt de două ori mai grei decât cei din Queensland. Specia e
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
a omorât o koala și i-a folosit intestinele lungi pentru a construi un pod pentru oamenii din alte părți ale lumii. Aceasta evidențiază rolul Koalei ca vânat și lungimea intestinelor sale. Unele legende povestesc cum și-a pierdut koala coada. În una dintre ele, cangurul i-o taie to pentru a o pedepsi pentru că era leneșă și lacomă. Triburile din Queensland și Victoria considerau koala un animal înțelept și îi cereau sfatul. Triburile care vorbeau limba Bidjara considerau că acest
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
a fost la Nürburgring când conducea cursa însă mașina a cedat și a fost silit să abandoneze. Sezonul 2001 a fost poate cel mai greu din întreaga sa cariera la Benetton. Mașina era foarte slabă și Fisichella se afla în coada plutonului în aproape toate cursele. Abia în Germania, la Hockenheim a reușit primele puncte, iar mai apoi o evoluție senzațională în Marele Premiu al Belgiei s-a terminat cu o nouă clasare pe podium. La finalul lui 2001, în ciuda faptului
Giancarlo Fisichella () [Corola-website/Science/302082_a_303411]
-
Prix-uri dificile pentru italian și tocmai în MP al Turciei, Trulli reușește să intre din nou în puncte, terminând aici pe 4, iar în Anglia pe 5. Germania este un Grand Prix cu probeleme pentru Jarno, acesta luptându-se în coada plutonului. În Ungaria își adjudecă ultimul punct pus în joc, iar MP al Europei îl termină in a doua jumătate a grilei. MP al Belgiei îi surâde din nou italianului, după ce în calificări se clasează pe locul 2 în spatele compatriotului
Jarno Trulli () [Corola-website/Science/302084_a_303413]
-
delfin), cuvânt înrudit cu δελφύς - delphys (buric). Prin urmare, numele acestui animal poate fi interpretat ca „pește cu buric”. Delfinii au corpul fusiform, hidrodinamic, adaptat înotului rapid. Înotătoarea puternică îi ajută la propulsie în timp ce aripioarele pectorale și sistemul muscular al cozii asigură controlul direcției. Aripioara dorsală, în cazul speciilor care au o asemenea aripioară, contribuie la menținerea stabilității în timpul înotului. Deși variază în funcție de specie, culorile delfinilor se încadrează într-un tipar de bază compus din tonuri de gri, de obicei cu
Delfin () [Corola-website/Science/302135_a_303464]
-
primejdii. În captivitate, s-a observat că delfinii pot intră în somn total, stare în care ambii ochi le sunt închiși și individul nu reacționează la stimuli externi. În acest caz respirația este automată și un reflex de bătaie din coadă menține individul cu orificiul nazal deasupra apei dacă este necesar. Delfinii anesteziați inițial prezintă reflexul de a da din coadă. Subordinul Odontoceti - „balene cu dinți” Șase specii din familia Delphinidae sunt numite „balene”, deși, strict vorbind, sunt delfini. Acestea sunt
Delfin () [Corola-website/Science/302135_a_303464]
-
închiși și individul nu reacționează la stimuli externi. În acest caz respirația este automată și un reflex de bătaie din coadă menține individul cu orificiul nazal deasupra apei dacă este necesar. Delfinii anesteziați inițial prezintă reflexul de a da din coadă. Subordinul Odontoceti - „balene cu dinți” Șase specii din familia Delphinidae sunt numite „balene”, deși, strict vorbind, sunt delfini. Acestea sunt: Delfinii, împreună cu balenele și marsuinii, sunt descendenții unor mamifere terestre, cel mai probabil din Ordinul Artiodactyl. Strămoșii delfinilor moderni s-
Delfin () [Corola-website/Science/302135_a_303464]
-
ai naturii și aparțineau cortegiului lui Dionis. Ei erau reprezentați în diferite feluri: uneori partea de jos era un cal, iar cea de sus un om. Adeseori, partea de jos era un țap. În acest caz, satirii aveau și o coadă lungă, groasă și stufoasă. Erau închipuiți dansând pe câmpie, bând împreună cu Dionis și fugărind menadele și nimfele. Treptat, trăsăturile lor animaliere se diminuează, membrele inferioare devin omenești (aveau picioare și nu copite). Un rol în legendele grecești îl are satirul
Satir () [Corola-website/Science/302136_a_303465]
-
în grup sau pentru "arme" naturale împotriva carnivorelor. Un exemplu este Triceratops avea un guler osos în jurul gâtului și 3 coarne pe acesta cu care reușea să-l descurajeze chiar și pe celebrul T-Rex. Stegozaurul avea 3 spini la capătul cozii cu care se apăra împotriva atacatorilor. Hrana era o problemă în timpul dinozaurilor doar pentru speciile ierbivore. Plantele nu conțineau destule substanțe hrănitoare pentru a asigura necesarul zilnic al unui dinozaur; problema se agrava în cazul speciilor gigantice. Datorită insuficienței nutritive
Dinozaur () [Corola-website/Science/302210_a_303539]
-
foarte mult și ca dimensiuni, de la o talie gigantică, până la dinozaurii pitici, de numai câteva zeci de centimetri. Stegozaurul era acoperit cu plăci osoase, care îl apărau de prădători și îl ajutau să-și păstreze constantă temperatura corpului. În capătul cozii avea patru spini lungi, cu care, la nevoie, se putea apăra. În ciuda înfățișării sale impresionante (măsura 18 metri lungime și 3,5 metri înălțime), era un animal erbivor pașnic. Brontozaurul este unul dintre cei mai cunoscuți dinozauri. Avea și el
Dinozaur () [Corola-website/Science/302210_a_303539]
-
carne din prada sa. Primele fosile de Tyranosaurus rex au fost descoperite în anul 1900, în Statele Unite. Archaeopteryx era o reptilă zburătoare, un fel de strămoș al păsărilor. Măsura 30 până la 60 cm lungime și avea dinți, gheare și o coadă osoasă, asemenea reptilelor. Poseda însă aripi și pene, ca o adevărată pasăre. A trăit în perioada jurasică, în Europa Centrală. Dinozaurul numit oviraptor nu era mai mare decât un câine. Se hrănea cu ouăle altor dinozauri. Grație rapidității sale, fugea
Dinozaur () [Corola-website/Science/302210_a_303539]