15,728 matches
-
să fie adăugate „pentru protejarea de ploi a tuturor celor care vin să se roage la sfintul vestigiu ale templului”. Cele trei straturi din vârf au fost adăugate de Muftiul Ierusalimului înainte de 1967. După Tanakh (Biblia ebraică) sau Vechiul Testament al creștinilor, Templul lui Solomon a fost construit pe Muntele Templului, se crede în secolul al X-lea î.Hr.. El a fost distrus de babilonieni aproximativ în 586 î.Hr, iar al Doilea Templu a fost finalizat în 516 î.Hr. În jurul anului
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Zidul de Apus ca un loc de rugăciune pentru evrei. La scurtă vreme după perioada cruciadelor, o sinagogă a fost construită pe pe acel lor. Pelerinul evreu Isaac Helo (1334), scrie despre un rege arab care a cucerit Palestina de la creștini. (Posibil se referă la capturarea Ierusalimului de Umar în 637). Regele a făcut un jurământ că dacă va cuceri Ierusalimul, va restaura ruinele templului. După victoria sa, el a căutat ruinele dar acestea au fost ascunse sub mormane de gunoi
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Unite și alte organisme internaționale care doreau aplicarea acordului de armistițiu, Iordania a refuzat să respecte acest articol. Nici arabii israelieni și nici evreii israelieni nu au putut vizita locurile sfinte din teritoriile iordaniene. O excepție a fost făcută pentru creștini, care puteau participa la ceremonia de Crăciun din Betleem. Unele surse pretind că evreii puteau vizita zidul dacă ar fi călătorit prin Transiordania (care nu era o opțiune pentru Israelieni) și dacă nu aveau o viză israeliană pe pașaport. Doar
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Zidul ca un monument islamic. Ei susțin această teză bazându-se pe faptul că Zidul este identificat ca fiind locul unde profetul Mahomed și-a legat armăsarul fantastic înaripat, Buraq. Unii învățați cred că atunci când Ierusalimul a căzut sub controlul creștinilor, în secolul al IV-lea, a existat un „transfer” de respect dinspre Muntele Templului și Zidul de apus din punct de vedere al sfințeniei către Biserica Sfântului Mormânt, iar zona din jurul Muntelui Templului a început să fie o groapă de
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
al IV-lea, a existat un „transfer” de respect dinspre Muntele Templului și Zidul de apus din punct de vedere al sfințeniei către Biserica Sfântului Mormânt, iar zona din jurul Muntelui Templului a început să fie o groapă de gunoi pentru creștini. Totuși, acțiunile multor lideri creștini moderni, inclusiv Papa Ioan Paul al II-lea și Papa Benedict al XVI-lea, care au vizitat Zidul și chiar au lăsat rugăciuni în crăpăturile Zidului simbolizează pentru mulți creștini restaurarea respectului și chiar venerarea
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
un „transfer” de respect dinspre Muntele Templului și Zidul de apus din punct de vedere al sfințeniei către Biserica Sfântului Mormânt, iar zona din jurul Muntelui Templului a început să fie o groapă de gunoi pentru creștini. Totuși, acțiunile multor lideri creștini moderni, inclusiv Papa Ioan Paul al II-lea și Papa Benedict al XVI-lea, care au vizitat Zidul și chiar au lăsat rugăciuni în crăpăturile Zidului simbolizează pentru mulți creștini restaurarea respectului și chiar venerarea acestor locuri religioase antice. Unii
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
o groapă de gunoi pentru creștini. Totuși, acțiunile multor lideri creștini moderni, inclusiv Papa Ioan Paul al II-lea și Papa Benedict al XVI-lea, care au vizitat Zidul și chiar au lăsat rugăciuni în crăpăturile Zidului simbolizează pentru mulți creștini restaurarea respectului și chiar venerarea acestor locuri religioase antice. Unii dintre creștinii sioniști, din rândurile evangheliștilor neoprotestanți, merg chiar mai departe, cerând ca al treilea templu să fie reconstruit ca parte a strădaniilor pentru a doua venire. Un mic grup
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
inclusiv Papa Ioan Paul al II-lea și Papa Benedict al XVI-lea, care au vizitat Zidul și chiar au lăsat rugăciuni în crăpăturile Zidului simbolizează pentru mulți creștini restaurarea respectului și chiar venerarea acestor locuri religioase antice. Unii dintre creștinii sioniști, din rândurile evangheliștilor neoprotestanți, merg chiar mai departe, cerând ca al treilea templu să fie reconstruit ca parte a strădaniilor pentru a doua venire. Un mic grup de extremiști chiar susțin distrugerea Cupolei Stâncii pentru a grăbi construcția noului
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
de la Madaba Muntele Templului este cu totul absent. Pe aceasta hartă a Ierusalimului mărimea elementelor desenate le exprima însemnătatea, ceea ce arată că absența Muntelui reflecta lipsa lui de importanță. Se presupune că aceasta se datora pierderii însemnătății locului în narativul creștin al Ierusalimului, care concentra întreaga atenție asupra locurilor legate de patimile lui Iisus, crucificarea și învierea lui, și deci, în primul rând Bisericii Sfântului Mormânt. Tradițiile care se legaseră înainte de Muntele Templului fuseseră transferate noului sanctuar, inclusiv statutul de centru
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
din credincioșii musulmani, mai ales tineri și celibatari, la rugăciunile în masă de vineri dimineața, pentru a preveni izbucnirea de răzmerițe violente. În anul 2012 au vizitat Muntele Templului circa 370,000 turiști de diverse confesiuni și nationalități, inclusiv musulmani, creștini și evrei. În afara acestora, numărul evreilor, care din motive religioase, educative sau naționale, au urcat pe munte, a fost de 9,000. Ea se află în apropierea Zidului de apus și este unica poartă folosită astăzi pentru intrarea nemusulmanilor, turiști
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
(n. 3 februarie 1948, Vancicăuți) este un politician și analist politic din Republica Moldova. Părinții săi s-au născut români, creștini ortodocși, în satul Vancicăuți, din județul Hotin. , născut tot acolo în perioada sovietică, a fost înscris moldovean, iar certificatul său de naștere este scris în limba ucraineană. Pe când studia in liceu, mama sa, inspirată de eposul indian, a spus că
Oazu Nantoi () [Corola-website/Science/325159_a_326488]
-
Chestiunea Orientală a devenit cu adevărat evidentă doar în timpul războaielor ruso-turce din secolul al XVIII-lea. Primul dintre aceste războaie din 1768 - 1774 s-a încheiat cu semnarea tratatului de la Kuciuk-Kainargi. Acest tratat a permis țarului să devină „protector” al creștinilor ortodocși aflați sub suzeranitatea sultanului și a asigurat Imperiului Rus statutul de putere navală la Marea Neagră. Un nou conflict ruso-turc a izbucnit în 1787. Împărăteasa Ecaterina a II-a semnat o alianță cu împăratul Iosif al II-lea. Cei doi
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
încercat să rezolve Chestiunea Orientală și să pună capăt amenințării Rusiei la adresa Imperiului Otoman. Aliații au propus ca, în schimbul încetării ostilităților, Rusia să renunțe la protectoratul asupra Principatelor Dunărene, la pretențiile de amestec în afacerile interne ale otomanilor în sprijinul creștinilor ortodocși, să fie de acord cu revizuirea Convenției Strâmtorilor din 1841 și să acorde drept de liber trafic pe Dunăre tuturor națiunilor europene. Țarul a refuzat să se supună celor „Patru Puncte” și Războiul Crimeii a continuat. Negocierile de pace
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
fost sintetizată în „Nota Andrassy” (numită astfel după diplomatul austro-ungar Julius Andrassy). Acest document chema la evitarea unui conflict generalizat în sud-estul Europei și îl sugera sultanului să instituie o serie de reforme, printre care și garantarea libertății religioase a creștinilor. Pentru punerea în practică a reformelor ar fi trebuit să fie instituită o comisie mixtă musulmano-creștină. Nota, care se bucura de susținerea britanicilor și francezilor, a fost transmisă sultanului, care și-a dat acordul pe 31 ianuarie 1876 pentru punerea
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
neutralitatea Austriei în conflict prin semnarea unei înțelegeri prin care rușii primeau în caz de victorie în război mână liberă în Basarabia și Caucaz, austriecii își asigurau în schimb dreptul să ocupe Bosnia și Herțegovina, iar cele două puteri promiteau creștinilor din Balcani o mai mare libertate și independență limitată. Deși Regatul Unit continua să se teamă de creșterea influenței rușilor în Asia de sud, nu s-a implicat în conflict. Totuși, atunci când Rusia a amenințat siguranța Constantinopolului, premierul britanic Benjamin
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
de aprox. 3%), Bătrânii și conducătorii au rezistat schimbării, astfel că majoritatea creștinaților sunt femei și tineri, bărbații petrecându-și cea mai mare parte din timp cu cirezile, izolați de comunitate. Majoritatea facilităților medicale și de învățământ fiind administrate de creștini, în ultima vreme s-a creat un contact regulat cu etnicii samburu. Cartea Genezei a fost tipărită în limba samburu încă di 1990. Totodată anumite povestiri biblice circulă în comunitate, precum și recitări orale ale Scripturii în limba masai au fost
Samburu () [Corola-website/Science/325237_a_326566]
-
în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domnești (praznice împărătești) ale Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Paști și de Rusalii. În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungește în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini cât și
Listă de filme de Crăciun () [Corola-website/Science/324581_a_325910]
-
țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungește în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini cât și de către cei necreștini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moș Crăciun”. Există numeroase producții cinematografice referitoare la Crăciun. Aceasta
Listă de filme de Crăciun () [Corola-website/Science/324581_a_325910]
-
și că a s-a aflat în buni termeni cu savantul evreu Abu Aaron. Pe de altă parte, cronicile monastice creștine îl descriu pe Sawdan ca fiind "nequissimus ac sceleratissimus": "cel mai imposibil și mai pervers". Desigur, raidurile musulmane asupra creștinilor și evreilor nu s-au încheiat pe durata domniei lui Sawdan, însă există dovezi asupra înaltei civilizații de care Bari s-a bucurat în acea perioadă. Giosuè Musca sugerează că emiratul a constituit un teren propice pentru dezvoltarea economică a
Emiratul de Bari () [Corola-website/Science/324605_a_325934]
-
Otto I de Suabia și Bavaria, înapoi în Germania pentru a aduce știrea înfrângerii, însă a murit pe drum. Știrea asupra bătăliei de la Stilo a ajuns până departe, chiar în Wessex, fapt care este semnificativ pentru proporțiile dezastrului suferit de creștini. Ducele Bernard I de Saxonia s-a îndreptat spre sud, pentru a participa la adunare, însă un atac al vikingilor din Danemarca l-a forțat să se întoarcă din drum. Pierderile saxonilor la Stilo au fost cele mai grele. În cadrul
Bătălia de la Stilo () [Corola-website/Science/324617_a_325946]
-
Sicilia, au continuat să aibă loc revolte ale bozantinilor, în principal în răsăritul insulei, iar părți din teritoriu au fost chiar reocupate de către greci. Populația locală căzută sub stăpânirea musulmană era constituită din sicilieni catolici romanizați în apus și din creștini vorbitori de greacă în răsărit, alături de un număr destul de consistent de evrei. Acestor populații cucerite li s-a permis o anumită libertate de practicare a religiei proprii ca "dhimmi", însă aceasta cu rspectarea unor restricții. Lor li se cerea să
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
pe cap de locuitor) și "kharaj" (taxă pe pământ). În aceste condiții, pentru a evita asemenea taxe, un număr destul de ridicat de sicilieni au acceptat să se convertească la Islam. Totuși, chiar și după 100 de ani de supunere, numeroși creștini din Sicilia vorbitori de greacă au supraviețuit în comunități, în special în nord-estul Siciliei, ca "dhimmi". Acești sicilieni în general i-au întâmpinat pe normanzi cu bucurie când aceștia au început invadarea Siciliei. Emiratul de Sicilia a început să se
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
pe normanzi cu bucurie când aceștia au început invadarea Siciliei. Emiratul de Sicilia a început să se fragmenteze pe măsură ce disputele interdinastice se înmulțeau. Începând din secolul al XI-lea, statele din sudul Italiei continentale angajau mercenari normanzi, care erau descendenți creștini ai vikingilor; normanzii au fost cei care, sub Roger I (Roger Bosso), au cucerit Sicilia de la musulmani. Normandul Robert Guiscard, fiul lui Tancred de Hauteville, a invadat Sicilia în 1060. Insula era pe atunci divizată între trei emiri arabi, iar
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
s-a retras cu familia la o moșie din Calabria pe care Roger I i-a pus-o la dispoziție. În 1091, Butera și Noto din extremitatea sudică a Siciliei, ca și insula Malta, ultimele fortărețe arabe, s-au predat creștinilor relativ repede.
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
lâncezit până în 1441. Atunci, sârbilor și ungurilor li s-au alăturat Sfântul Imperiu Roman, Regatul Poloniei, Albania, emiratele Isfendiyarid și Karamanid (care au violat tratatele de pace) și au atacat Imperiul Otoman. Orașele Niš și Sofia au fost cucerite de creștini în 1443. După doar un an, imperiul a suferit o înfrângere de proporții în bătălia de la Jalowaz. Pe 12 iulie 1444, Murat a fost obligat să accepte în mod oficial dominația ungară în Valahia și cedarea provinciei Varna către aceiași
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]