15,220 matches
-
este determinată de rata de formare a limfei din lichid interstițial, adică de pătrunderea lichidului interstițial în interiorul capilarelor limfatice, fenomen guvernat de presiunile ce se exercită la acest nivel. La acestea se adaugă funcționarea capilarelor limfatice ca o pompă, prin cuplul funcțional dintre fibrele mioendoteliale și dispoziția valvulară. Lichidul interstițial pătrunde printre celulele peretelui capilar limfatic conform diferenței de presiune. Celulele endoteliale sunt atașate la țesutul înconjurator prin filamente de ancorare și nu sunt solidare între ele; marginile se suprapun, funcționând
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
Luxor. Tot din aceste texte se cunoaște cu destulă acuratețe mitul, desigur mai vechi, al lui Ogdoad din Hermopolis (care În vechime se numea „Cetatea celor Opt”). Mitul povestește despre haosul acvatic originar În care se aflau În amorțeală patru cupluri divine, ai căror masculi sunt șerpi, iar femelele sunt broaște: haosul lichid (Nunxe "Nun" și Naunetxe "Naunet"), Întunericul (Kukxe "Kuk" și Kauketxe "Kauket"), nedefinitul (Huhxe "Huh" și Hauhetxe "Hauhet"), necunoscutul (Amunxe "Amun" și Amaunetxe "Amaunet"). În acest Întuneric se formează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
jur 100 de rânduri din textul complet) aparținând unei epoci târzii, apare totuși la sfârșitul mileniului al II-lea Î.Hr. Textul povestește că zeii s-au succedat la conducerea cetății Dunnu (de localizare incertă) Încă de la Începutul lumii. Există cupluri divine și progeniturile lor: din primul cuplu, ¾arabxe "H~arab" și Pământul, se naște Amakanduxe "Amakandu"; din cel de-al doilea, Pământul și Amakandu, deci mamă și fiu, se naște La¿arxe "Lah~ar" (Amakandu Își ucide tatăl ¾arab pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aparținând unei epoci târzii, apare totuși la sfârșitul mileniului al II-lea Î.Hr. Textul povestește că zeii s-au succedat la conducerea cetății Dunnu (de localizare incertă) Încă de la Începutul lumii. Există cupluri divine și progeniturile lor: din primul cuplu, ¾arabxe "H~arab" și Pământul, se naște Amakanduxe "Amakandu"; din cel de-al doilea, Pământul și Amakandu, deci mamă și fiu, se naște La¿arxe "Lah~ar" (Amakandu Își ucide tatăl ¾arab pentru a obține puterea asupra cetății Dunnu și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și fiu, se naște La¿arxe "Lah~ar" (Amakandu Își ucide tatăl ¾arab pentru a obține puterea asupra cetății Dunnu și se căsătorește și cu sora sa mai mare, Mareaxe "Marea", cu care Îl are pe La¿ar); din al treilea cuplu, La¿ar și Marea, se naște o divinitate al cărei nume este necunoscut din cauza coruperii textului (La¿ar Își ucide tatăl, pe Amakandu, iar Marea, pe mama sa, Pământul, tot pentru a obține puterea asupra cetății Dunnu). Textul continuă În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ammurabi" (1 792-1 750 Î.Hr.) -, pentru că acesta oferă motivația teologico-mitologică a ascensiunii lui Marduk În fruntea panteonului (cf. subcapitolul 4.8a). În prima sa parte, En¿ma eliș povestește originea zeilor, descriind-o ca pe o procreare progresivă a cuplurilor divine, după modelul procreării umane din mamă și tată. Totul Își are originea În cuplul divin Apsûxe "Apsû" și Ti³matxe "Tia>mat", adică În amestecul apelor dulci subterane cu apele sărate ale mării (tab. I, 1-19). Numele Ti³mat (Ti’³mat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În fruntea panteonului (cf. subcapitolul 4.8a). În prima sa parte, En¿ma eliș povestește originea zeilor, descriind-o ca pe o procreare progresivă a cuplurilor divine, după modelul procreării umane din mamă și tată. Totul Își are originea În cuplul divin Apsûxe "Apsû" și Ti³matxe "Tia>mat", adică În amestecul apelor dulci subterane cu apele sărate ale mării (tab. I, 1-19). Numele Ti³mat (Ti’³mat) este În mod cert feminin și corespunde biblicului Tehôm, deși acesta nu are formă feminină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
după cum s-a afirmat deja implicit la subcapitolul 1. Așadar, există zei și zeițe, căsătorii divine și filiații. Divinitățile masculine le Întrec pe cele feminine În număr și importanță. Pe lângă profilul său generativ, sexualitatea zeilor presupune și plăcerile conexe, În cadrul cuplului sau În afara sa. La Începutul poemului Erraxe "Erra" se povestește că acest zeu războinic, obosit În urma luptei, se destinde cu Mamixe "Mami", soția sa. În schimb, În cazul zeiței Iștarxe "Iștar" se cunosc și plăcerile și iubirile din afara cuplului, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cadrul cuplului sau În afara sa. La Începutul poemului Erraxe "Erra" se povestește că acest zeu războinic, obosit În urma luptei, se destinde cu Mamixe "Mami", soția sa. În schimb, În cazul zeiței Iștarxe "Iștar" se cunosc și plăcerile și iubirile din afara cuplului, iar despre virilitatea lui Ninurtaxe "Ninurta" se spune cu „nu cunoaște Întrerupere”. b) Simboluri divine Un alt mod de a vorbi despre divinitate este constituit de utilizarea simbolurilor divine care sunt folosite pe larg mai ales În arta figurativă. Zeii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ridicată În a II-a jumătate a secolului al XIII-lea, este adăugată, Începând cu domnia lui Tut¿aliya al III/IV-lea (Neve, 1987a; 1987b; 1989-1990; 1992), regiunii joase a orașului unde a fost identificat marele templu 1 dedicat cuplului plasat În vârful panteonului hitit, format din zeița Soarexe "Soare" din Arinna și zeul hitit al furtunii. Acest cartier de temple, scos recent la lumină, a fost construit probabil pentru a adăposti și pentru a venera un mare număr de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mici”, bazându-se evident pe importanța lor diferită și pe autonomie; „zeilor mici” le corespund, probabil, acele divinități care apar În serviciul altora, cum ar fi miniștrii, hierodulele, taurii zeului furtunii, diferiți adjuvanți. Organizarea pe familii, centrată mai ales pe cuplul soț-soție (și uneori concubină), prevede mai ales pentru zeul furtuniixe "zeul furtunii" În epoca hitită veche o familie formată din patru generații: un bunic, un tată, un fiu (zeul furtunii), nepoți. În alte cazuri sunt menționați doar cuplul, fii și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ales pe cuplul soț-soție (și uneori concubină), prevede mai ales pentru zeul furtuniixe "zeul furtunii" În epoca hitită veche o familie formată din patru generații: un bunic, un tată, un fiu (zeul furtunii), nepoți. În alte cazuri sunt menționați doar cuplul, fii și/sau nepoții. Diviziunea În zeități masculine și feminine este formalizată de hitiți târziu, În epoca imperială, odată cu crearea așa-numiților kaluti, „cercuri” de divinități masculine și feminine plasate imediat după cele două divinități principale ale panteonului hurrit, Teșup
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un(t)a" și zeița Soarexe "Soare" de la Arinna, hatica Wurușemu, cunoscută și cu numele de Arinniti. Cele două divinități, probabil autonome la origine, au fost unite În gândirea religioasă a hitiților de o legătură de familie și au devenit cuplul divin prin excelență; acestora două li se alătură, ca fiu al lor, zeul din Zippalanda al furtunii, căruia i-a fost asimilat zeul din Nerikxe "Nerik". Pentru această pereche divină se construiește la Hattușaș un templu cu două Încăperi, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o recunoșteau nunții și vieții de familie - se numărau printre zeitățile destinatare ale jertfelor dinainte de nuntă: Zeus, ca și garant al ordinii, iar Hera, Întrucât era ocrotitoarea sferei feminine În care tânăra se pregătea să intre și era garantă a cuplului. Nu lipsea nici Afroditaxe "Afrodita", care domina dimensiunea sexualității pe care tânăra o descoperea prin nuntă. Darurile pe care soțul i le făcea soției după nuntă „pentru pierderea fecioriei” (ibidem, 3, 36) Încheiau acest complex rit de trecere care Începuse
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
teonimelor duble, ca Ianusxe "Ianus" Quirinusxe "Ianus Quirinus" sau Panda Celaxe "Panda Cela" În latină, Torsa Ioviaxe "Torsa Iovia" În umbriană și Anaceta Cerriaxe "Anaceta Cerria" În oscă, utilizare menită să desemneze niște specializări funcționale sau ample sfere marcate de cupluri care se opun: astfel, etruscul Tiniaxe "Tinia" Calusna desemnează Tinia al lui Caluxe "Calu", sau „puterea” lui Tinia-Zeusxe "Zeus", activă chiar În sfera infernală proprie zeului catahtonic Calu. Tot de importanță mare apare existența unui fond de credințe, comune În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a lui Zeus etrusc În sensul tineresc, protector al vegetației; Apaxe "Apa" și Ati, „Tatăl” și „Mamaxe "Mama"”, care de curând s-au dovedit a fi zeități titulare ale templului acropolei din Volterra, ar putea fi și niște ipostaze ale cuplului suprem ceresc sau, mai degrabă, ale celui htonian. Chiar dacă există largi (și, În unele cazuri, foarte largi) limite de siguranță În caracterizarea fiecăreia, multe dintre aceste divinități care nu au fost grecizate sunt evident situate sub pământ, o sferă deosebit de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din cer și infern și deja dovedita sinergie magico-religioasă creată prin cuplarea teonimelor ne ajută, În sfârșit, să Înțelegem o altă caracteristică a religiozității etrusce, asocierea zeităților nu numai - așa cum se Întâmplă foarte frecvent În regiunile Mediteranei antice - În forma cuplurilor divine, ci și În cea de triade. Cunoscută periferic În lumea greacă (să ne gândim la triada delfică), o atare asociere de divinități a devenit În literatura modernă curentă o caracteristică specific etruscă: din Etruria, prin intermediul Întemeierii capitoline și al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acest caz religia etruscă nu poate revendica În manieră incontestabilă un primat și o specificitate proprie, din moment ce pentru religiozitatea umbriană „Tablele de la Iguvium” documentează existența a mai mult de o triadă constituită nu pe baze „familiare”, ca, de exemplu, un cuplu divin marital cu un fiu, ci pe bază funcțională: ne aflăm deci În prezența unei trăsături comune, de această dată, Etruriei și Umbriei, care are cu siguranță origini preistorice. În orice caz, „normalizarea” culturii etrusce, realizată prin continua influență elenizatoare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îm limba pahlavi, N¶ry½sang), geniu al rugăciunii asociat cu focul (cf. Boyce, 1975a, pp. 60 sq.), care păstrează o parte din sămânța lui Gay½-maretan, În timp ce cealaltă parte dă naștere unei plante numite rubarbă, din care se va naște primul cuplu uman, Mașyaxe "Mașya" și Mașy³nagxe "Mașya>nag" (Christensen, 1917, pp. 7-105). O parte dintre aceste elemente esențialmente mitologice sunt În mod cert mult mai arhaice - după cum arhaică și substanțial indo-iraniană este și cosmografia ale cărei urme se Întâlnesc În G³th³
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
inițial perechea primei funcții, comparabilă cu perechea vedică Varuna și Mitraxe "Mitra". În alte cazuri, dovezile unor perechi analoage sunt mult mai slabe. Dumézil, de exemplu, a susținut În repetate rânduri (cf. Dumézil, 1941) că În religia romană străveche, acest cuplu este reprezentat de Jupiter și de Dius Fidiusxe "Dius Fidius". În favoarea acestei ipoteze se poate afirma că Fidius este, În mod clar, legat de fides, o valoare a cărei protecție i se potrivește unei divinități de tip mitraic; mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Freyjaxe "Freyja" vom discuta În alt capitol (cf. „Religia germanilor”); și aceștia sunt frați și trebuie menționat că, În cazul lor, asimetria este de ordin sexual: masculin și feminin. Materialul expus până acum legitimează reconstrucția la nivel indo-european a unui cuplu de zei, frați asimetrici, care prezidează funcția a treia, cu trăsăturile esențiale pe care le-am identificat În continuatorii lor istorici. 5. CLASELE SOCIALE ȘI SACERDOȚIUL ÎN LUMEA INDO-EUROPEANĂTC "5. CLASELE SOCIALE ȘI SACERDOȚIUL ÎN LUMEA INDO‑EUROPEANĂ" Existența unui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
altă parte, nu există În izvoarele noastre nimic care să legitimeze legarea lui Velesxe "Velesu"ú de lumea spiritelor și a demonilor. Așadar, este mult mai rezonabil să ne limităm la a vedea În Perenú și Velesxe "Velesu"ú un cuplu de zei suverani, unul peste oameni, celălalt peste animale. c) Svarogúxe "Svarogu^" - Svaroic¹ - Da¹bogúxe "Daz^i^bogu^" Un lung fragment din Cronica Anuală vorbește despre zeul Svarogúxe "Svarogu^", al cărui nume inițial ar fi fost Feostaxe "Feosta" (adică Hefaistos). Este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arme, iar În templul său din Arcona sunt păstrate Însemne ale războiului), este În mod clar un zeu al celei de-a doua funcții. În aceeași situație se află Triglavxe "Triglav" și Jarovitúxe "Jarovitu^". În ceea ce privește funcția suverană și sacră avem cuplul Perenú/Velesxe "Velesu"ú, care Își exercită stăpânirea asupra a tot ceea ce este viu, unul ca stăpân al oamenilor, celălalt ca stăpân al animalelor. Mai mult, faptul În fruntea primei funcții se află două divinități conjugate este specific tripartitismului indo-european
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
călătorind sub numele de Rígrxe "Rígr", „Rege”, a fost primit de către doi soți; acesta a lăsat femeia gravidă, care a adus pe lume un băiat urât și diform, pe nume Thrällxe "Thräll", „Sclav”. Apoi, a mai fost oaspetele unui alt cuplu, iar copilul născut aici a fost numit Karlxe "Karl", „Proprietar Liberxe "Liber"”. În sfârșit, mai ajunge la o a treia familie, unde femeia lăsată Însărcinată de el a născut un fiu numit Jarlxe "Jarl", „Nobil”. Un descendent al acestui Jarl
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să fi fost martor ocular, în special în cazul primei povestiri a creației (Gn 1,1-2,3), povestire care începe prin cuvintele foarte cunoscute: „La început Dumnezeu a creat cerul și pământul”. În această relatare, de fapt, Dumnezeu creează primul cuplu uman abia în a șasea zi. Pentru a putea povesti ceea ce s-a întâmplat în primele cinci zile, obligatoriu, povestitorul trebuie să extrapoleze sau să-și „imagineze” ceea ce nici un martor uman nu a putut să vadă cu propriii ochi. În
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]