KorAP: Find »[drukola/base=geam & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...602 603 604 ...655 >

16,375 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

de neremarcat. Importurile din Iordania erau în întregime legale. Cerându-i-se numărul cu 125, scrise șirul de cifre pe care i-l dictase Jaafar la telefon. Se semnă ca un agent manipulant acceptat și strecură din nou formularul pe sub geam. —Bine, domnule Blyth-Pullen, mă întorc într-o secundă, spuse Tony. Henry se așeză în locul său obișnuit din zona de așteptare și începu să frunzărească un exemplar din numărul de ieri al Evening Standard. Dacă părea relaxat, asta se-ntâmpla pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
la meticuloasele lui verificări, întorcea acum locul cu susul în jos. Trase afară toate sertarele, răsturnându-le conținutul, negăsind nimic. Apoi dărâmă dulapurile, după care mătură birourile dintr-o mișcare a brațului, toate obiectele luându-și zborul. Apoi sparse toate geamurile cu pistolul. Se întoarse spre Marwan și Daoud, care cărau cadavrul gardianului ca pe targă. Numărară în șoaptă unu, doi, trei după care lăsară corpul la pământ, în debandada din birou. Se auzi un scârțâit în momentul în care corpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Pentru o clipă pierdu controlul volanului și auzi astfel cauciucurile mașinii lui scârțâind pe pietrișul de la marginea drumului. Când reveni pe carosabil, fu izbit din nou. Apoi, cu o mișcare bruscă, BMW-ul ajunse alături de Kishon. Se uită în stânga, dar geamurile erau fumurii. Iar acum era lovit din lateral, mașina fiindu-i împinsă spre marginea drumului. Vedea pe geam prăpastia perfect verticală. Imediat în față era o curbă periculoasă. Kishon știa că are nevoie de loc pentru a se angaja în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Când reveni pe carosabil, fu izbit din nou. Apoi, cu o mișcare bruscă, BMW-ul ajunse alături de Kishon. Se uită în stânga, dar geamurile erau fumurii. Iar acum era lovit din lateral, mașina fiindu-i împinsă spre marginea drumului. Vedea pe geam prăpastia perfect verticală. Imediat în față era o curbă periculoasă. Kishon știa că are nevoie de loc pentru a se angaja în viraj, dar BMW-ul nici nu încetinea, nici nu îl depășea. Încercă să oprească, dar de fiecare dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Cred că am dreptul să știu cine e. — Deci e vorba de drepturile tale acum, nu? Uri își luă ochii de la drum pentru a-i zâmbi. Maggie știa cum sunase. Se hotărî să tacă din gură, să se uite pe geam și să nu mai spună nimic. N-o ținu mai mult de cincisprezece secunde. De ce te-a părăsit? — De unde știi că m-a părăsit? Poate că am părăsit-o eu. —Ai părăsit-o? Nu. — Atunci ce s-a întâmplat? A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
a zborului; a fost prima dată când m-am urcat în avion. Asta mi-a rămas cu adevărat în memorie. I-am spus tatei asta și probabil că s-a supărat. Dar era adevărat. Am stat împreună pe scaunul de la geam și mi s-a părut uimitor să mă uit la această splendidă apă albastră, în timp ce el îmi arăta diferitele insule de dedesubt. Ăsta a fost de fapt punctul de atracție. Din acel moment... Maggie se întoarse brusc și se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
eșapament ridicându-se și învăluind întreaga platformă. Datorită farurilor aprinse putea vedea acum scările din lateral. Se gândi să coboare pe acolo, dar ezită. Dacă nu era Uri? Rămase ascunsă în umbră, așteptând până când, în cele din urmă, auzi un geam electric coborând încet și apoi un „psst“ șoptit. Uri. Se avântă pe scări și se ghemui pe scaunul din dreapta. —Frumoasă mașină. Cum reușești? Am trecut pe la biroul portarului, am găsit cabina de parcare a valetului și am pus mâna pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-i împingă departe de ea, cu putere, dar avea mâinile legate. Pielea îi fu străbătută de un fior. În cele din urmă simți cum mașina încetinea, apoi cum trecea peste o muchie, ca și cum ar fi intrat pe o autostradă. Auzi geamul șoferului lăsându-se în jos și ridicându-se din nou după o clipă: poate că trebuise să arate niște acte la un fel de punct de control. Oare se înșelase în privința arabei? Să fi fost de fapt o trupă israeliană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
ce s-a întâmplat, răspunse cu un singur cuvânt: — Sabat. Opriră într-o parcare, una care era îngrijorător de pustie. Uri se strădui să iasă cât mai repede din mașină, șontâcăind până la casa de bilete care era formată din niște geamuri, toate închise. Până când Maggie și Mustafa îl ajunseră din urmă, Uri gesticula deja disperat către un paznic de la ușă. După cum se temuse, Muzeul Israelului era închis pentru Sabat. După o lungă pledoarie, gardianul îi întinse cu dușmănie lui Uri un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

mi se urce în cap... Mă scormoneau până în adâncul inimii, se târșâiau prin fața mea, nu-și mai lustruiau bocancii... Nu mai aveau nici un dumnezeu! Noroc! ARTUR: Noroc! GUVERNATORUL (Scoate plângerea.): A căzut la țanc... Închipuiește-ți, se lipeau cu fața de geam și se uitau cum mănânc, cum dorm, cum mă spăl pe picioare... Își lipeau buzele lor groase de geam și se hlizeau, aruncau cu bezele, mă arătau cu degetul, cu unghia murdară la deget. (Bea.) M-ai salvat! (Îl îmbrățișează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu mai aveau nici un dumnezeu! Noroc! ARTUR: Noroc! GUVERNATORUL (Scoate plângerea.): A căzut la țanc... Închipuiește-ți, se lipeau cu fața de geam și se uitau cum mănânc, cum dorm, cum mă spăl pe picioare... Își lipeau buzele lor groase de geam și se hlizeau, aruncau cu bezele, mă arătau cu degetul, cu unghia murdară la deget. (Bea.) M-ai salvat! (Îl îmbrățișează.) Acu’ le strâng cureaua! (Trece prin fața celor patru, încrevieniți; le flutură plângerea pe la nas.) ARTUR: Au vrut să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
e cât se poate de adevărat. (Alte șoapte imperceptibile.) (Izbucnesc cu toții într-un râs isteric, deși numai ȘEFUL GĂRII a auzit cuvintele CASIERULUI; pe aceste râsete dispar în spatele ușilor; din când în când, fețele lor schimonosite de râs apar la geamuri și în spatele ușilor întredeschise; încep să-și închidă apoi geamurile și ușile, să trântească obloanele și să lucreze meticulos la încuietorile acestora, totul pe gesturile unui balet mecanic și pe fondul sonor al râsului; personajele se vor mișca în cadrul ușilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cu toții într-un râs isteric, deși numai ȘEFUL GĂRII a auzit cuvintele CASIERULUI; pe aceste râsete dispar în spatele ușilor; din când în când, fețele lor schimonosite de râs apar la geamuri și în spatele ușilor întredeschise; încep să-și închidă apoi geamurile și ușile, să trântească obloanele și să lucreze meticulos la încuietorile acestora, totul pe gesturile unui balet mecanic și pe fondul sonor al râsului; personajele se vor mișca în cadrul ușilor și al ferestrelor precum păpușile unui ceas medieval.) HAMALUL (Apariție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Ha-ha-ha. Pe mâine. (Șoptit.) Domnule, a fost foarte frumos... CASIERUL (Discret.): Pst! Pst! Credeți-mă! N-am avut ce face. Mâine însă vă voi spune totul. Noapte bună. IOANA: Să nu pleci! (Aceste apariții s-au soldat cu tot atâtea geamuri și uși închise; luminile din interior s-au stins treptat, cu fiecare apariție a personajelor; interiorul gării, cu toate ferestrele și ușile zăvorite, a rămas în întuneric: lumina unui felinar de peron cade pe gesturile CĂLĂTORULUI PRIN PLOAIE; acesta își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
nu plouă niciodată. Peste zi puteți sta acolo... (Arată spre camera de la etaj.) E mai răcoare. Acolo întotdeauna e răcoare. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Acolo au stat și ceilalți... de dinaintea mea? HAMALUL: Acolo... E camera voastră... În fiecare zi îi spăl geamurile, o lustruiesc pe dinăuntru... Îi lustruiesc pereții... E o cameră albă, curată, o să vă placă... În fiecare zi o vopsim în alb. Știți, aici, facem cam în fiecare zi aceleași lucruri. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Or să vă înnebunească... lucrurile... HAMALUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
HAMALUL: Pe noi? Ehe! Eu mă scol de zece ani la ora șase și mătur peronul. Și nu simt nimic. În fiecare zi spăl peronul și curăț șinele de rugină... Le dau puțin lustru, mai strâng câte Un șurub... Spăl geamurile, lustruiesc prin încăperi. La prânz mă culc. Treburile astea nu m-au plictisit niciodată, Ioana curăță cartofi în fiecare zi. Stă în pivniță câte două ore și curăță cartofi. Face mâncare și după aceea fuge pe câmp. Seara se ascunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

mi-a făcut semn să-l urmez În parcare. Tot prin semne, mi-a indicat mașina și mi-a sugerat să iau loc pe bancheta din spate, ceea ce aș fi făcut oricum. Chiar m-am bucurat că ne despărțea un geam gros și, după toate aparențele, incasabil. Curtoazia și amabilitatea nu păreau să se numere printre calitățile fundamentale ale individului. Sper măcar să compenseze cu măiestria În conducerea automobilului, m-am consolat. Pe ploaia asta, cu aglomerația din Paris, ar fi chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
și s-o Înfrângă: din cer nu cădeau picături de ploaie, ci o masă compactă de apă, pe care Învârtoșarea câinoasă a naturii o făcea cenușiu-vânătă. Eu, unul, cel puțin, nu vedeam la mai mult de doi metri distanță de geamul automobilului, așa că sângele-rece cu care taciturnul dezvolta fascinanta lui echilibristică rutieră mă umplea de admirație. Am vrut să i-o spun, dar m-am abținut: rigiditatea lui ostentativă nu merita complimentul. Un timp, am Încercat să uit de Întâmplarea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
rutieră mă umplea de admirație. Am vrut să i-o spun, dar m-am abținut: rigiditatea lui ostentativă nu merita complimentul. Un timp, am Încercat să uit de Întâmplarea cu bagajele, urmărind ce se petrecea afară, În proximitatea imediată a geamului mașinii care-și continua lupta inegală cu potopul și aglomerația. Am renunțat: monotonia peisajului se accentua pe măsură ce Înserarea ne Învăluia treptat, dar rapid, făcând inutil orice efort de identificare a traseului. Oricum, În pofida strădaniei taciturnului, În mai puțin de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

de distins, atât de impecabil în forma sa, atât de superb și mare în ideile sale. Este o mare inteligență și unul din cele mai puternice creiere ale noii generații" (citat de Luiz Teixeira). Aceasta n-a împiedecat, firește, ca geamurile sălii unde a conferențiat Salazar să fie sparte de manifestații republicane și o parte din auditori - catolici, se înțelege - să fie duși apoi la spital. "Aceasta era pe atunci libertatea!", își amintește Salazar în 1935. În toamna anului 1914 Salazar

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407

recunoscător. Ele m-au călăuzit spre un veritabil Eden de senzații vizuale și tactile. Într-o noapte, În timpul unei călătorii În străinătate, În toamna anului 1903, Îmi amintesc că m-am așezat În genunchi pe perna mea destul de plată, la geamul unui vagon de dormit (probabil În Trenul Mediteranean de Lux, de mult dispărut, acela care avea șase vagoane vopsite În partea de jos În roșu „terra-de-Sienna“ și tăbliile În crem) și am văzut cu o emoție inexplicabilă o mână de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
momentele lui de nebunie, s-a aflat permanent alături de el, la Nisa. Fratele meu și cu mine, pe atunci În vârstă de trei și respectiv patru ani, ne aflam de asemenea acolo cu guvernanta noastră englezoaică; Îmi amintesc cum zăngăneau geamurile În adierea ușoară a brizei și surprinzătoarea durere produsă de o picătură de ceară de sigiliu fierbinte pe degetul meu. Cu ajutorul flăcării unei lumânări (care căpătase o paloare Înșelătoare din cauza razelor de soare ce scăldau lespezile de piatră pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
din grădină sau greblând ușor nisipul pătat de soare. (Nu apăruseră Încă la orizont acele zile fericite când vor curăța străzile și vor săpa canale.) Granguri aurii emiteau din frunziș cele patru note sclipitoare ale lor. Ned se Împleticea pe sub geam interpretând cu dăruire rolul ajutorului de grădinar Ivan (care va deveni În 1918 membru În sovietul local). Mai târziu au apărut pe pagini cuvinte mai lungi; iar la sfârșitul volumului maro pătat cu cerneală, o povestire adevărată, logică Își desfășura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
mele, În ciuda calvarului lui, plutea Într-un abis de stele Înghețate - singur, singurel. 3 O văd apoi pe mama ducându-mă În direcția patului prin imensul hol, unde o scară centrală se Înălța tot mai sus, și nimic altceva decât geamuri mari ca de seră Între palierul de sus și cerul verde-pal al serii. Aveam obiceiul să rămân În urmă, târându-mi picioarele și alunecând un pic pe pardoseala lină de piatră a holului, silind mâna blândă așezată pe scobitura spatelui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
petale de crizantemă pe o masă acoperită cu marmură Îți făcea nervii să zvâcnească. Budoarul mamei avea un bovindou foarte potrivit pentru a privi afară pe strada Morskaia În direcția Pieței Maria. Lipindu-mi buzele de țesătura subțire care acoperea geamul, savuram Încet răceala sticlei prin acel voal. Din acel bovindou am urmărit, câțiva ani mai târziu, când a izbucnit Revoluția, diversele Încleștări și am văzut primul mort din viața mea: era purtat pe o targă și din piciorul care-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]