16,589 matches
-
extraordinare și publicat în 1864. Apărut inițial în format in-18 pe 25 noiembrie 1864, a fost reeditat în format "in octavo" pe 13 mai 1867. Textul din 1867 diferă de cel din 1864, având două capitole suplimentare. După descoperirea unui manuscris vechi cu rune, un savant, nepotul său și ghidul lor întreprind o călătorie spre centrul Pământului, folosind pentru asta un vulcan islandez. Așa cum obișnuiește Jules Verne, romanul constituie un amestec abil de fapte științifice, extrapolări și aventuri. Introducerea romanului reflectă
O călătorie spre centrul Pământului () [Corola-website/Science/303612_a_304941]
-
s-a luptat mai bine de zece ani. King a început curând lucrul la mai multe române. Una din primele idei pe care le-a avut a fost despre o fată cu puteri psihice. După un timp, descurajat, a aruncat manuscrisul la gunoi. Tabitha l-a recuperat și l-a încurajat să-l termine. Românul, intitulat „Carrie”, l-a trimis la editură Doubleday și a uitat de el. După un timp a primit o ofertă, cu un avans de $2,500
Stephen King () [Corola-website/Science/303635_a_304964]
-
Misery”, pe care plănuise să-l lanseze sub numele lui Bachman. Povestea lui Bachman nu s-a oprit însă aici. În 1996 a aparut volumul „The Regulators”, semnat Bachman, cu un anunț al editurii în care s-a spus că manuscrisul a fost găsit între lucrurile lui Bachman lăsate văduvei sale. Totuși a fost clar, după coperta și reclamă făcută cărții, că autorul adevărat era King. O fotografie a lui King era pe interiorul coperții din spate, iar sub titlul „De
Stephen King () [Corola-website/Science/303635_a_304964]
-
de asemenea publicate anterior, însă de această dată mult îmbogățite și mărite. În pregătirea acestei ediții a textului grecesc, dar mai mult în pregătirea celei de-a doua ediții, din 1582, Beza se poate să se fi slujit de două manuscrise foarte valoroase. Unul din ele e cunoscut ca "Codex Bezae" sau "Cantabrigensis", pe care l-a făcut mai târziu cadou Universității din Cambridge; al doilea e "Codex Claramontanus", pe care Beza l-a descoperit la Clermont (acesta se află acum
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
ce să trăiesc”, pentru ca după aceea „începusem s-am în lume ceva ce plătea mai mult decât lumea”. O descriere obiectivă a evoluției relației dintre ei se poate obține prin urmărirea cronologică a informațiilor din scrisorile lor și din textele manuscriselor eminesciene. Datarea poeziilor nepublicate și a ciornelor de scrisori este cea din "Opere", Editura Academiei. Din "Amintirile" lui Ioan Slavici se cunoaște că după stabilirea la Iași în 1874, Eminescu frecventa salonul Veronicăi. În această perioadă scrisorile dintre cei doi
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
scrise după august 1876 sunt câteva în care Eminescu afirmă explicit că schimbarea s-a produs la inițiativa Veronicăi. De exemplu, în poezia "Ah, cerut-am de la zodii" sau în "O stradă prea îngustă". Urmează o perioadă în care în manuscrise apar poezii care exprimă fericirea pe care i-a dăruit-o Veronica: "Dormi! ", "Cărțile", "Tu mă privești cu marii ochi" sau "Terține". Cu timpul pasiunea lui Eminescu se mai domolește. El hotărăște să se mute la București în octombrie 1877
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
arcuri cu deschidere semicirculară, care se încrucișează, servind ca elemente de susținere a calotei boeme a cărei înălțime maximă este de 7,05 metri. Pictura murală a interiorului este de dată recentă. Biserica deține mai multe vechi icoane, cărți și manuscrise, printre care ""Liturghierul"" din 1797, menționat mai sus.
Biserica Ortodoxă Sf. Treime din Cluj () [Corola-website/Science/303728_a_305057]
-
Cartea sa "Reflecțiuni asupra creației artiștilor plastici în epoca socialistă" sau "Realismul constructiv", finalizată în ziua de 18 decembrie 1959, dictată în limba germană și redactată în aceeași limbă de către eleva și colaboratoarea sa, pictorița Irina Lukász, a rămas în manuscris. În memoria sa, Liceul de Arte Plastice din Brașov a primit numele său. Prima mare retrospectivă a avut loc în vara lui 1970 la sala Dalles în București, după faimoasele "Teze" din iulie, expoziția deschizându-se târziu (numai după vizionarea
Hans Mattis-Teutsch () [Corola-website/Science/303743_a_305072]
-
este în regulă cu Francie. Data originală de difuzare: 2 martie, 2003 Sydney începe să se întrebe unde îi sunt loialitățile lui Vaughn, când află de la agentul CIA Yeager că Vaughn este investigat. Între timp Irina Derevko și un alt manuscris al lui Rambaldi sunt folosite ca momeală pentru ca Sloane să fie capturat. Sydney află că Vaughn doar o investiga pe Derevko prin propriile lui mijloace, deoarece Agenția se mișca încet și el dorea să o prindă pe Irina cu vreo
Episoade Alias (Sezonul 2) () [Corola-website/Science/303764_a_305093]
-
caută să se răzbune pentru moartea soției lui, ordonând ca soția lui Dixon să fie asasinată. Între timp, Allison, dublura lui Francie îl manipulează pe nebănuitorul Will pentru legăturile sale cu Agenția. Data originală de difuzare: 27 aprilie, 2003 Un manuscris al lui Rambaldi prevede că un eveniment apocaliptic referitor la o inimă va avea loc în curânt. Un agent este trimis după un bărbat din Panama pentru a-i fura inima. Durerea lui Dixon îi pune pe Vaughn și pe
Episoade Alias (Sezonul 2) () [Corola-website/Science/303764_a_305093]
-
mare pericol când Sloane este informat de către superiorul său că ea este "cârtița" din interiorul SD-6. Între timp, viața lui Dixon este, de asemenea, în pericol, deoarece a fost împușcat de Anna Espinosa într-o misiune, în timp ce încerca să recupereze manuscrisul lui Rambaldi din munții din America de Sud. Will realizează descoperirea lui despre Kate Jones ar putea ascunde alte informații neașteptate. Data originală de difuzare: 16 decembrie, 2001 Sydney îl informează pe agentul ei de legătură de la CIA, Michael Vaughn despre misiunea
Episoade Alias (Sezonul 1) () [Corola-website/Science/303762_a_305091]
-
îl convinge pe Will să-și continue investigația și să-l ajute pe tatăl ei. Vaughn o ajută pe Sydney să îl prindă pe Cole și să recupereze o fiolă cu un lichid misterios, despre care Rambaldi a pomenit în manuscrisul său. Data originală de difuzare: 24 februarie, 2002 Sydney și Dixon sunt trimiși la Las Vegas pentru a aduna informații de la un agent K-Directorate, care are o legătură cu grupul care a atacat și aproape a distrus SD-6. Între timp
Episoade Alias (Sezonul 1) () [Corola-website/Science/303762_a_305091]
-
Sydney, ajutând-o să se hotărească dacă ar trebui sau nu să absolvească facultatea. Data originală de difuzare: 3 martie, 2002 Vaughn îi cere lui Sydney să își folosească prietenia cu soția lui Sloane, Emily, pentru a avea acces la manuscrisul lui Rambaldi, pe care Anna Espinosa l-a furat de la ea -manuscrisul se afla închis în seiful din casa lui Sloane. Will este răpit și sfătuit să renunțe la investigația sa despre SD-6, altfel va risca să pună în pericol
Episoade Alias (Sezonul 1) () [Corola-website/Science/303762_a_305091]
-
inclusiv cea a lui Sydney. Data originală de difuzare: 10 martie, 2002 Sydney este testată de Departamentul de Cercetări Speciale pentru a se descoperi legătura ei misterioasă cu o imagine veche de 500 de ani și cu o profeție din manuscrisul lui Rambaldi. Între timp, după descoperirea liderului grupului care a atacat SD-6, "The Man" ("Omul"), Sloane află că un membru al Alianței celor Doisprezece, Edward Poole ar putea lucra pentru dușman. Data originală de difuzare: 17 martie, 2002 În timp ce FBI
Episoade Alias (Sezonul 1) () [Corola-website/Science/303762_a_305091]
-
sunt căutate de numeroase guverne și organizații în serial. Arvin Sloane este obsedat de obținerea muncii lui Rambaldi și descifrării secretelor acesteia. Personajul a fost inspirat din figuri istorice din viața reală, cum ar fi Leonardo da Vinci și Nostradamus. Manuscrisele cu o înfățișare artistică ale lu Rambaldi, scrise într-un cod, reprezintă o referință directă către metoda lui Leonardo de a-și consemna munca. În spatele scenelor, scriitorii serialului "Alias" s-au referit, în glumă, la Rambaldi cu "Nostravinci". Se pare
Rambaldi () [Corola-website/Science/303771_a_305100]
-
care l-a cunoscut dinainte de război. Wolf von Aichelburg a murit la 24 august 1994, înecat în Marea Mediterană, la țărmul insulei Mallorca, în dreptul malului stâncos al localității Banalbufar, unde ieșise în zori să înoate. Neavând urmași direcți, o parte din manuscrisele lui Wolf von Aichelburg au fost donate unei arhive din München, iar biblioteca lui din Freiburg s-a împrăștiat. Cărți bilingve de poezie de Lucian Blaga, Ștefan Augustin Doinaș și Radu Stanca și traduceri din George Bacovia, Ion Barbu și
Wolf Aichelburg () [Corola-website/Science/303797_a_305126]
-
România. În 1984 a depus cerere de emigrare, moment din care nu a mai fost primit la nici un loc de muncă și nu i s-a mai dat dreptul să publice. Cu această ocazie i-au fost confiscate și toate manuscrisele, care i-au fost înapoiate doar cu puțin timp înainte de a părăsi România. Într-un memoriu adresat în noiembrie 1985 lui Petru Enache, secretar al C.C. al P.C.R., Bossert protestează împotriva represaliilor, încheindu-și textul cu un apel insistent: „Vă
Rolf Bossert () [Corola-website/Science/303798_a_305127]
-
Dimitrie, Alecu Sturdza (1803-1848), a amenajat pe o suprafață de 42 hectare din jurul conacului un frumos parc în stil englezesc, cu specii de arbori ornamentali și numeroase alei cu flori. El s-a ocupat de achiziționarea mai multor cărți și manuscrise rare care au îmbogățit colecțiile conacului. În "Prefață la Cronicile României sau Letopisețele Moldaviei și Valahiei", ediția a doua, Mihail Kogălniceanu scrie, între altele: ""...Originalul Tragediei lui Alexandru Beldiman mi s-a pus la dispozițiune de domnul Dimitrie A. Sturdza
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
ediția a doua, Mihail Kogălniceanu scrie, între altele: ""...Originalul Tragediei lui Alexandru Beldiman mi s-a pus la dispozițiune de domnul Dimitrie A. Sturdza, care în prețioasa sa colecțiune de la Miclăușeni posedă și d-lui un mare număr de letopisețe manuscrise, dară care sunt mai noi decât manuscrisele păstrate de mine"". Deși era văr cu domnitorul Mihail Sturdza, Alecu Sturdza (1803-1848) a îmbrățișat ideile revoluționarilor de la 1848. El a murit de holeră în anul 1848, existând suspiciuni că ar fi fost
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
altele: ""...Originalul Tragediei lui Alexandru Beldiman mi s-a pus la dispozițiune de domnul Dimitrie A. Sturdza, care în prețioasa sa colecțiune de la Miclăușeni posedă și d-lui un mare număr de letopisețe manuscrise, dară care sunt mai noi decât manuscrisele păstrate de mine"". Deși era văr cu domnitorul Mihail Sturdza, Alecu Sturdza (1803-1848) a îmbrățișat ideile revoluționarilor de la 1848. El a murit de holeră în anul 1848, existând suspiciuni că ar fi fost otrăvit din ordinul domnitorului. A fost înmormântat
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
de dezvoltarea unui aruncător de flăcări timpuriu, a grenadelor explozive, a armelor de foc, a tunului și a minelor de teren. Ele au permis Songului să se apere de armatele inamice, până la prăbușirea sa finală din secolul al XIII-lea. Manuscrisul lui Wujing Zongyao din 1044 a reprezentat prima carte din istorie care oferea formule pentru producerea și utilizarea prafului de pușcă lui în diferite tipuri de bombe. În timp ce se afla în război cu mongolii, în 1259, oficialul Li Zengbo a
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
este opera istorică a lui Eusebiu din Cezareea. Atât datarea compoziției operei cât și diferitele sale ediții (a căror existență este atestată de tradiția manuscriselor) este viu dezbătută. Conform unei ipoteze, care s-a bucurat de larg consens printre cercetători, prima ediție ar fi cuprins cărțile (liber) de la I la VII și ar fi anterioară izbucnirii persecuției lui Dioclețian (303); în 311, Eusebiu ar fi
Historia ecclesiastica () [Corola-website/Science/304009_a_305338]
-
sub presiunea antisemitismului care se manifesta în țară. "Din poezia evreiască" nu a putut fi interpretată înainte de moartea lui Stalin în martie 1953 împreună cu alte lucrări care au fost interzise. În 2004 muzicologul Olga Digonskaia a descoperit un depozit de manuscrise Șostakovici la Muzeul de Stat de Cultură Muzicală „Glinka” din Moscova. Într-un dosar de carton se aflau „300 de pagini de schițe muzicale, piese și partituri” în manuscrisul lui Șostakovici. Un prieten al compozitorului a mituit-o pe servitoarea
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
interzise. În 2004 muzicologul Olga Digonskaia a descoperit un depozit de manuscrise Șostakovici la Muzeul de Stat de Cultură Muzicală „Glinka” din Moscova. Într-un dosar de carton se aflau „300 de pagini de schițe muzicale, piese și partituri” în manuscrisul lui Șostakovici. Un prieten al compozitorului a mituit-o pe servitoarea lui Șostakovici să îi livreze în mod regulat conținutul din coșul de gunoi al biroului lui Șostakovici în loc să îl ducă la gunoi. O parte din aceste hârtii au ajuns
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
acestora și dezbat semnificația „Memoriilor”, susțințnd că Volkov le-a strâns dintr-o combinație de articole reciclate, bârfe, și probabil unele informații venite direct de la compozitor. Fay aduce dovezi în articolul „Memoriile lui Volkov reconsiderate”, demonstrând că numai paginile originalului manuscris al „Memoriilor” pe care Șostakovici l-a semnat și l-a verificat este compus dintr-o selecție de interviuri date de compozitor, nici unul dintre ele nefiind cotroversat. (Împotriva acestei păreri, Allan B. Ho și Dmitri Feofanov au menționat că cel
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]