15,319 matches
-
-l învingă pe regele egiptean Psammmenitos în Bătălia de la Pelusion (autorul macedonean Polyaenus susține că Cambyses a folosit o strategie nemaiîntâlnită: a atașat pisici pe scuturile soldaților săi, știind că egiptenii nu vor avea tupeul să le loveasca considerându-le sacre). După cucerirea Egiptului, Cambyses pregătise o campanie prin care dorea să cucerască Etiopia și Cartagina, dar nu a reușit să o mai declanșeze. Cambyses a trimis apoi o armată spre oracolul lui Ammon de la Oaza Siwa. Armata de 50.000
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
la toate slujbele importante, uneori în colaborare alți instrumentiști sau soliști vocali, de asemenea plătiți de biserică. În afara sarcinilor sale pentru biserică se ocupa de organizarea unor serii de concerte cunoscute sub numele de Abendmusik, care includea interpretarea de muzică sacră dramatică considerată de contemporani ca fiind echivalentă cu operele. Lucrările sale nu sunt numeroase sau diversificate deoarece nu se apela la el pentru a compune muzică pentru o anumită ocazie. Lucrările sale erau fie în construcție liberă, mergând adesea pe
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
În 1723 a primit postul cu care a fost asociat pentru restul vieții sale, acela de cantor și director muzical în Leipzig. Experiența sa variată i-a permis să devină cea mai importantă personalitate muzicală a orașului atât pentru muzica sacră și seculară cât și ca pedagog pentru elevii săi. Și-a început mandatul la Leipzig compunând o cantată de biserică pentru fiecare zi de duminică și pentru sărbătorile din anul liturgic, ce au avut ca rezultat cicluri anuale de cantate
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
sale precum și unul dintre cei mai prolifici compozitori din toate timpurile. Cele două posturi importante ale sale - director muzical la Frankfurt în 1712 și director muzical la Hamburg în 1721 - îi cereau să compună muzică vocală și instrumentală pentru contexte sacre sau seculare. A compus două cicluri complete de cantate pentru slujba de duminică dar și oratorii sacre. Telemann a fondat și o publicație periodică care se ocupa de publicarea compozițiilor noi, în special compozițiile sale proprii. Această promovare a muzicii
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
director muzical la Frankfurt în 1712 și director muzical la Hamburg în 1721 - îi cereau să compună muzică vocală și instrumentală pentru contexte sacre sau seculare. A compus două cicluri complete de cantate pentru slujba de duminică dar și oratorii sacre. Telemann a fondat și o publicație periodică care se ocupa de publicarea compozițiilor noi, în special compozițiile sale proprii. Această promovare a muzicii l-au făcut un compozitor de renume internațional, după cum poate fi observat într-o vizită de succes
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
lui Francesco della Rovere (Sixt al IV-lea) și promovarea lui Ascanio la Cardinalat a fost amânată. În speranța de a pacifica Sfântul Scaun și Milano, Sixt al IV-lea a planificat să-l intituleze cardinal în 1477, dar Colegiul Sacru a refuzat să-l accepte în rândurile sale. Ascanio a crescut cu episcopul de Pavia din septembrie 1479, și au păstrat Episcopia până la moartea sa. În 1484 Ascanio l-a reprezentat pe Ludovico Sforza la Congresul de la Cremona, participanții cerând
Ascanio Sforza () [Corola-website/Science/330357_a_331686]
-
accepte în rândurile sale. Ascanio a crescut cu episcopul de Pavia din septembrie 1479, și au păstrat Episcopia până la moartea sa. În 1484 Ascanio l-a reprezentat pe Ludovico Sforza la Congresul de la Cremona, participanții cerând aderarea sa la Colegiul Sacru. După ce a fost creat Cardinal "in pectore" de către Papa Sixt al IV-lea, în 6 martie 1486, a fost anunțat cardinal diacon de Ss. Vito e Modesto în 17 martie 1484. El a intrat în Roma pe 23 august același
Ascanio Sforza () [Corola-website/Science/330357_a_331686]
-
adversarului cu un băț din lemn. Când turcii au pornit spre vest de pe teritoriile lor din Asia Centrală în secolul XI au pătruns în Anatolia călare,teritoriu pe care l-a descris ca „"pătrunzând precum capul unei iepe în Marea Mediterană"”. Caii, sacri și indispensabili, au jucat un rol important în viața popoarelor turcești din stepele Asiei Centrale. Aceștia au adus cu ei nu doar caii, ci și foarte multe aspecte ale culturii acestora,cum ar fi sportul ecvestru cunoscut sub numele de
Cirit () [Corola-website/Science/329029_a_330358]
-
suprapuse care se retrag succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus. Pagodele sunt originare din Asia de Est, dar au fost răspândite și în alte zone ale Asiei, având rolul de a păstra în ele relicvele sau textele sacre ale budismului. Pagodele au apărut pentru prima oară în China, în timpul dinastiei Han (206 î.Hr.-220 d.Hr.), odată cu pătrunderea budismului în țară. Structura arhitecturală a pagodei a evoluat de la structura stupelor din India, niște clădiri din piatră în formă
Pagodă () [Corola-website/Science/329038_a_330367]
-
și ele talismane care apără de deochi: ele par să reunească datorită materialului din care sunt fabricate, a formei și a funcției, virtuțile magice ale mai multor simboluri: cornul, semiluna, mâna, și pe acelea ale calului, animal domestic și, inițial, sacru.” Coranul dedică o sură întreagă răului cauzat prin mijloace paranormale: Spune: "Eu caut adăpost la Stăpânul revărsatului zorilor/Împotriva răului [venind] de la ceea ce El a creat/Și împotriva răului întunericului care se așterne/Și împotriva răului vrăjitoarelor care suflă în
Hamsa () [Corola-website/Science/329026_a_330355]
-
caracteristică unificatoare ajută probabil la neutralizarea invidiei și protejarea individului ce poartă amuleta. Se poate observa, în cultura islamică, o anumită fascinație pentru simbolul ochiului, de la binecunoscutul ochi al lui Horus “La egipteni, ochiul Udjat (ochiul fardat) era un simbol sacru care se regăsește pe aproape toate operele de artă. Era considerat ca o sursă de fluid magic, ochiul lumină purificator. Este cunoscut locul pe care îl ocupa șoimul în arta și literatura religioasă a Egiptului antic: ‘Egiptenii au fost izbiți
Hamsa () [Corola-website/Science/329026_a_330355]
-
decât vinul Luminii"" spunea fiul său despre evenimentul decisiv al caii lui Rumi. A fondat la Konya o confrerie sufita (tariqah) a ""dervișilor rotitori”" (denumiți mawlawiya) a caror tehnică spirituală se bazează pe puterea transformantă a muzucii și a dansului sacru (sama): În ritmurile muzicii este ascuns un secret. Dacă l-aș dezvălui, el ar nimici lumea.”" Printre lucrările sale esențiale se află culegerea de ode închinate iubirii mistice evocându-l pe maestrul sau dispărut Diwan-e Shams-e Tabrizi, opusul doctrinar în
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
Persic, cu capitala la Al-Ahsa . Din capitală, declanșau raiduri sângeroase împotriva teritoriilor vecine, iar în 903 invadează Omanul. Fiul și succesorul său, Abu Tahrir Sulayman, culminează seria atrocităților în anul 930 prin cucerirea Meccăi și furtul Pietrei Negre. Cea mai sacră relicvă a islamului este returnată în 951 la Kaaba, din ordinul califului fatimid al-Mansur, sub pretextul: „Din poruncă am luat-o, la poruncă o dăm înapoi”. i au suferit a doua schismă majoră în anul 1094. la decesul lui Al-Mustansir
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
adopte un limbaj religios constituit din termeni și concepte din sufism și hinduism. Dumnezeu era cunoscut sub numele de "Allah" sau "Alakh" (nume sanscrit), Rahman (cel milostiv) și Ram (echivalentul dumnezeului hindus, Vishnu). Textele religioase sunt "jinans", care conțin imnuri sacre, cântate la întrunirile religioase. Aga Khan este un mare senior, fabulos de bogat, care frecventează cercurile mondene, stațiunile estivale și de agrement din Occident. Vizitarea acestui personaj divinizat poate înlocui pelerinajul la Mecca. Simpatia fidelilor se manifestă și prin daruri
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
conduși de un "da'i mutlaq" („"da'i"-ul absolut”) care menține contactul cu imamul ascuns. Sediile lor principale se află în Mumbai încă din sec. XIX-lea. În sistemul ismailit, ca și în cel pitagoreic numărul șapte era considerat sacru. Septimanii împărțeau evenimentele cosmice și istorice în perioade de câte șapte ani. În cosmogonia lor gnostică, parțial de inspirație neoplatonică, treptele emanației erau șapte: 1. Dumnezeu; 2. intelectul universal ("’aql"); 3. sufletul universal ("nafs"); 4. materia primară; 5. spațiul; 6
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
Împăratul Taizong din dinastia Tang a fost primul împărat chinez care a promovat budismul, convertindu-se la această religie. În anul 629 d.Hr., Taizong l-a trimis pe călugărul budist Xuanzang într-o călătorie în India ca să aducă textele sacre budiste (sūtrele) în China. Călătoria lui a inspirat multe scrieri ale literaturii chineze, printre care și celebrul roman "Călătorie spre Vest", mai cunoscut în Occident ca romanul "Maimuța". Când călugărul s-a întors în China, în anul 645 d.Hr
Budismul în China () [Corola-website/Science/329048_a_330377]
-
al-Aḥsă declanșau raiduri sângeroase împotriva teritoriilor vecine, iar în 903 invadează Omanul. Succesorul său, Abu-Țăhir Sulaymăn devastează aproape tot Irakul Inferior și blochează traseul pelerinilor. În 930, cucerește Mecca și fură Piatra Neagra. După aproximativ douăzeci de ani, această relicvă sacră a islamului este returnată (951) la Kaaba. Între secolele al X-lea și al XI-lea, adepții lui Qarmat scaldă Siria și Irakul în sânge. Deși statul karmațian se prăbușește, doctrina ismailită este preluată de fatimizii din Egipt, dând naștere
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
de șapte zile la mormântul șeicului Musăfir în Lăleš, Irak, unde, pe lângă mormânt se găsesc o serie de alte simboluri importante pentru alte credințe, iar un exemplu în acest sens ar fi muntele `Arafat. De asemenea, se găsesc două râuri sacre, Zamzam și Râul Alb. Dacă este posibil, yazydiții merg cel puțin o dată în viață în pelerinaj la Lăleš, iar pentru cei ce locuiesc în apropiere merg o dată pe an, toamna, pentru Festivalul Adunării. Practicanții acestui tip de credință trebuie să
Yazidiți () [Corola-website/Science/329063_a_330392]
-
sonetul Fierarul aduc o nouă tonalitate. După volumul Ziua sufletului - 1903, care mai conține elemente din Maeterlinck - atmosfera fricii metafizice, presimțirilor tragice, vor apărea ciclurile „Matka”(Mama) pe tema maternității și „Dzień pracy”(Ziua muncii), menit să ridice la valoare sacră truda agricultorului-țăran. Tocmai aici, în acest volumaș vom afla cugetarea semnificativă pentru poetul celor trei epoci: „O, viață a mea! Fii tu sfântă și gigantică”( poezia Nienazwany - Nenumitul). Este clar faptul că, nu numai creația „Tinerei Polonii”, cu a sa
Leopold Staff () [Corola-website/Science/329091_a_330420]
-
urât și disprețuit de francezi, el considerându-se îndreptățit să folosească violența pentru a face față umilinței. Islamismul constituie o oportunitate pentru acești tineri neintegrați, în sensul în care ei își legitimează sentimentul de inadaptare canalizându-l spre o cauză sacră, în acest fel ai răzbunându-se pe societate și salvându-și sufletele. Acest dublu scop este realizat prin mobilizarea sub stindardul Islamului: ei luptă unei societăți care nu i-a acceptat niciodată, respectiv pentru o religie împotriva căreia simt opoziția
Radicalizarea islamică () [Corola-website/Science/329082_a_330411]
-
Șaria, au dispărut din societățile musulmane. Spre deosebire de "hijab", nu se află în rândul obiceiurilor asupra cărora insistă musulmanii de astăzi. Protejarea familiei patriarhale și a simbolismului pe care îl deține virtutea feminină este puternic înrădăcinată în semantica islamului: cuvântul "haram" (sacru, interzis, tabu) are aceeași rădăcină ca și "harim" - partea de locuință rezervată femeilor - și "mahram" - grupul de rude cu care relațiile sexuale ale unei femei sunt interzise prin lege și cu care ea este liberă să se întovărășească. În general
Condiția femeii în islam () [Corola-website/Science/329070_a_330399]
-
detalii și cu o complexitate aparte. Unele figuri sunt mai mult decât niște nume, sau subiecte de mici povestiri; în timp ce altele sunt „pictate” cu o mai mare comlexitate, mult mai intens. Poveștile despre femei prezintă o bogată colecție de istorie sacră precum și un exemplu paradigmatic pentru contemplarea și ghidarea musulmană. Exemplele din Coran ( în funcție de diverse aspecte) sunt precum niște „modele”, entități simbolice ce reprezintă experiența omului dar, sunt și un sem în ceea ce privește modelarea viitoarei realități a omului; funcțiile lor simbolice au
Condiția femeii în islam () [Corola-website/Science/329070_a_330399]
-
femeii în Coran, ca „model” și „imagine, au variat în funcție de interpretările culturale formulate de-a lungul timpului. Chiar și cei mai mari interpreți ai literaturii, din trecut și pană în prezent, au recunoscut dimensiunea simbolică a mesajului coranic despre figura sacră a femeii în trecut. Chiar Coranul „a stabilit” unele femei drept „modele”. Medinită, 176 de versete, pogorâtă după Cea pusă la încercare Această sură s-a numit "Femeile" deoarece, foarte multe pasaje ale acesteia fac referire la drepturile femeii precum și
Condiția femeii în islam () [Corola-website/Science/329070_a_330399]
-
de câteva zile. Este prevăzută o serie de ritualuri minuțioase. Majoritatea par să dateze dinainte de islam și să fi fost preluate de Muhammad. În același timp, multe dintre ele nu au un echivalent în afara islamului. Pelerinul "(ḥăǧǧ)" intră în perimetrul sacru în stare de sacralitate "(muḥrim)" îmbrăcat în două bucăți de pânză, fără cusături. (Hitti 87) Spre deosebire de bărbați, femeile pot, mai mult sau mai puțin, să se îmbrace cum doresc. În ceea ce privește bărbații însă, pe lângă elementele vestimentare obligatorii, nici pantofii nu trebuie
Hajj () [Corola-website/Science/329084_a_330413]
-
ei sunt obligați să meargă la "ḥăǧǧ". În practică, aceasta include de obicei oameni mai în vârstă, ai căror copii pot să aibă grijă singuri de ei și tinerii care au bani și nu depind de nimeni. Pelerinajul la locurile sacre era un vechi obicei semit, amintit și în Vechiul Testament (Ieșirea 23:14, 17; 34:23-24; I Regi 1:3). Este probabil ca inițial, pelerinajul să fi avut loc în cadrul cultului solar, la echinocțiul de toamnă. În perioada preislamică, târgurile anuale
Hajj () [Corola-website/Science/329084_a_330413]