KorAP: Find »[drukola/base=tăcea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...602 603 604 ...748 >

18,686 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820

legase la spate și acea osânditoare tinichea: câțiva ani buni de închisoare politică. Lunar, un securist "de la raion", venea și-l chestiona pe director despre "acest individ basarabean", încă, oarecum, "suspect". Dar încă de la început, noul venit, bădia Eugen, a tăcut și și-a văzut de treabă. Nu comenta nici o însărcinare ce i se da. Dimpotrivă. Asculta tot ce i se indica. Nu afișa nici un fel de dispreț față de colegi, nici obediență, nici slugărnicie față de director, fostul secretar cu propaganda al

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
alta. În acest caz, cât în serios, cât în glumă, Bițu obișnuia să spună: Să ne-ntindem doar cât ni-i plapuma! Cât câștigăm! Că doar n-o să ne împrumutăm ori să furăm. Corina nu-i răspundea. De cele mai multe ori tăcea. Dar mai și izbucnea. Nu înghițea aceste aforisme înțelepte pe care el le știa de la părinți, le repeta și nu ieșea din litera și spiritul lor. Cu timpul, însă, ea îndrăznea chiar și-i zicea: Tu, Bițule, gândești și te

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

de aprilie. Andrei surâde: — Sper că nu te grăbești. — Oh, sunt grăbit de nu se poate. Nu-mi mai văd căpățâna de atâtea treburi. Am familie grea, părințele, m-apasă și mă strivește... Vai de steaua ta, sfinte Dumnezeule. Plescăie, taci că-i bine, iar e bine, se șterge la gură cu dosul palmei și-mi Înapoiază sticla plină de trei degete, lichideaz-o că mai am una-n sobă. — Da’ ăsta care te plătește, părințele? Mi-e că te știe muncind

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și salahori și ciobani. Noi nu suntem d-ăia— asta să fie clar! — Așa e, vere. Fă ce-ți spune Andrei, că el știe mai bine. Andrei se lovește cu palma peste frunte. Uite-l că și-a adus aminte. — Taci că-i bine! În afară de noi nu mai are moșu’ pe nimeni. De o săptămână nu i-a mai călcat picior de ziler prin curte. Ești scăpat, Laure. Da’ mai rău e că n-are cine să-i bată tuburi... Această

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
la care Laur spuse că s-ar putea să aducă la culoare cu tac-su, da’ ce te faci că Gabi Mărețu seamănă mai degrabă cu un hipopotam decât cu pisoiul ăsta. Da’ ce-ar fi fost de capu’ lu’ tac-su, i-am spus, să-i facă Motănica program ca motanului ăsta? N-are altă treabă decât să mănânce și să fută, asta ar fi fost soarta lui dacă ar fi rămas titular În bătătura Motănicăi, ar fi dus-o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Însoțitoarea lui, care-l aștepta În mașină. N-avea de gând să coboare. Adevărul e că nu-i prea mare lucru de văzut aici, iar ei sunt doar În trecere. Ăsta-i un mic popas În drumul lor, moșia lu’ tac-su, da, Viorel Își freacă palmele micuțe Împodobite de ghiuluri barosane, freamătă din toată ființa blindată cu lănțișoare și brățări, ei, cum merge treaba, băieți? Oh, șefu’, merge și-ncă cum. Vino să-ți arăt. Vino să vezi. Ceva-ceva tot

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
la inimă. — Îl dă afară, să-i plouă-n găoace, rânjește părințelul. Ce-a mai rămas din mașina asta, o să faci o troacă să se scalde rațele-n ea... Încruntarea de pe fața bătrânului Îl face să-și ia seama: ba taci că-i bine, moș Victore. Când o apărea Viorel, să vezi cum Îl facem ca nou. Hai, cheam-o și pe dada Leontina, că văd că azi iar n-ai zilieri. Las’ că p’ormă trecem noi la tuburi. Nu te

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
la ciorap pe lângă ce-i mănâncă fii-su, care uite-l de când a plecat după motor la plajă la Costinești și la discotecă și-ai să-l vezi că se-ntoarce tot cu mâna goală ca să-i ceară bani lu’ tac-tu. Și tocmai că spre seară a apărut Viorel, și nu cu mâna goală. Motorul adus de la Steagul Roșu din Brașov, spoit tot cu vaselină și Înfășurat În folii de polietilenă, era ancorat cu sârme răsucite de obloanele unui Aro

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
cine pune obrazu’ și curu’. N-am prea luat aminte la aranjamentele lor tot Învârtindu-mă prin bătătura asta cu gândul la ale mele. Îi explic plutonierului: — El e un copil amărât tare de tot, dom’ major. Mă-sa și tac-su nu mai sunt Împreună de când l-au făcut. Până să apuce să se ridice și el puțin și l-au tot aruncat de la unul la altul și l-au gonit mai mult În lume și acuma muncește și el

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
vere. — Bine, vere, m-ai lămurit. Da’ unde mergem noi acum? Unde fugim așa de nebuni? — Unde te ducem noi, i-o reteză părințelu’. — Bine, bine, am Înțeles. Și mai luați și voi geanta asta, că mi-a rupt cocoașa. — Taci și rabdă, vere. — Cei ce vor răbda pân’ la capăt, sfinte Dumnezeule... Își face și ăsta numărul. N-avem decât să ni-l facem din fugă fiecare. Cu geanta-n spate Laur abia de se-aude gâfâind și-i mereu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
n-are viață lungă după cum Îl jelea el pe Antonescu ca pe mă-sa că n-a apucat să stârpească țiganii. Auzi, vere, tu să nu mai vorbești ne-ntrebat! Te rog io mult de tot. Bag-acolo-n tine și taci. Păi numai atâta am vrut să știu, vere, cine l-a omorât. Ca să-i dau o bere lu’ ăla când oi da de el. — Cine l-a omorât, părințele? Și nu mai chelfăni așa tare, vere, vai de pizda lu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Și n-a avut ce să-mi dea să chelfăi nici unii nici alții, futu-le morții-n gură de janghinoși. Noi nu suntem neam de tubari, de salahori ori ciobani, care dacă ar ști părințelu’, vere, de unde ne tragem noi... — Taci, vere! — Păi ce să-ți mai spun, Relule? face Andrei. Știi și tu prea bine că până la noi ordine și până ne-om vedea scăpați peste graniță, noi l-am omorât pe moșu’. Care noi? vrea să știe Laur. — Ți-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
să-ți mai spun, Relule? face Andrei. Știi și tu prea bine că până la noi ordine și până ne-om vedea scăpați peste graniță, noi l-am omorât pe moșu’. Care noi? vrea să știe Laur. — Ți-am spus să taci, vere, că-ți trag una de sare toată ciorba aia din tine! Și Andrei Începu să-i explice pe Îndelete lui Laur cum că noi ăștia trei de la masa asta, noi l-am jefuit pe moșu' și l-am omorât

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și-n casă. Și nici cu mă-sa nu s-avea bine, vere, că Leontina era sluga lor, la amândoi... Ba nu: și moșu' și Leontina furau și trăgeau pe brânci ca să aivă ce să-i dea lui. D-aia tăcea el ca prostu’ și nu zicea nici câr În fața lu’ tac-su și l-asculta cu gura căscată, că nu s-avea bine? Am zis și io așa, vere. Nu ne doare burta acuma de ei... După ce-ai plecat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de varză cu ciolan. Ei se bate pe bani grei, bă, care asta nu Înseamnă că nu se are bine unii cu alții. Și mai lăsați-i dracului, face Andrei. Hai să ne urcăm În tramvaiu’ ăsta. Dar nici să tăcem nu ne venea, că numaidecât Începea să ne umble prin cap tot ce ne frigea, cum vom cădea la Învoială cu Pepino ăla și cu văr-su ca s-o tăiem cât mai repede, să scăpăm toți trei dacă s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
eram io cu Viorel, mai rămânea să se-mbârlige văru' Relu cu moșu' și-am fi domnit-o acolo În familie, tot Într-un belșug și-o armonie. N-am mai fi bătut atâta drum după altă surdă... — Și mai taci dracului odată, vere! Tu chiar aduci omu-n stare... Nu degeaba a sărit tac-tu să-ți ia beregata! Iar simțeam că-mi ies din fire. Îmi țiuiau urechile și mă-ncerca un soi de panică lâncedă ca dinaintea unui leșin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
perpelea Florinel În focul dorinței de răzbunare. N-avea vreme de părințelul Andrei. Florinel! Bă, tu n-auzi?! Îl prinse de umeri și-l zgudui de săriră lacrimile și mucii din el În toate părțile. Unde-i mă-ta și tac-tu?! Ba uite că ăsta aude, deh, nu-i ca mă-sa, și rupe chiar niște vorbe, mama-papa-vine, și-i arată o fereastră deschisă la etajul doi. Făcu apoi ceea ce nu-i dăduse prin cap dobitocului de Andrei cât ne-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de murdărie. Scuipă pe degete și frecă locul stârnindu-i iarăși orăcăiala, ceea ce-l face pe Andrei să i-l ia din brațe ca să-l hâțâne În aer cu o schimă de dezgust transformându-se pe dată În fâs și taci cu tata, taci cu tata și hai să vezi ce ți-a adus tăticuțu’ tău și iese cu el din bucătărie și ia și geanta. Hai În casă să-ți arate tata, Florinel-Florinel, mânca-l-ar tata de brotăcel... Să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
pe degete și frecă locul stârnindu-i iarăși orăcăiala, ceea ce-l face pe Andrei să i-l ia din brațe ca să-l hâțâne În aer cu o schimă de dezgust transformându-se pe dată În fâs și taci cu tata, taci cu tata și hai să vezi ce ți-a adus tăticuțu’ tău și iese cu el din bucătărie și ia și geanta. Hai În casă să-ți arate tata, Florinel-Florinel, mânca-l-ar tata de brotăcel... Să și-l mănânce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ceapă prăjită În ea. Se răcise și era numai bună de mâncat. * O vedeam că se uită cam cruciș tot Învârtindu-se prin țarcul ei printre noi, goală pușcă și parcă i-ar fi pierit tot cheful. Ce naiba nu priise? Tăcea Încruntată acum, nu mai gemea și nu mai mugea și nu mai dădea din mâini. Cam dădusem buzna și profitasem, ăsta-i adevărul. Picasem nu prea bine acolo-n agoniseala ei, măcar că Andrei i-l salvase pe Florinel de garoii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
drept să gospodărească banii, totuși n-aș spune că se zgârcea din cale-afară. Țin minte că o dată a cumpărat fasole, altădată cartofi și ceapă și Eugenii și Mentosane pentru Florinel, dar de la o zi la alta părințelul devenea tot mai tăcut plimbându-se În sus și-n jos prin casă și mi-e că nu scotea mâinile ale din buzunare decât când o proptea pe Steluța de pereții bucătăriei. Noaptea eu dormeam cu Steluța pe dormeză, iar Laur, Andrei și Florinel

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ștergem. — O să te pupe Pepino, vere, când o vedea că i-ai făcut baia. — Numai de-ar veni odată... Am io o presimțire... L-am visat că-mi spunea că după Anu’ Nou o să mai dea pe-acasă. Și mai taci dracului, vere. Iar mă superi. Steluța putea acum să-și purice pe-ndelete brotacul de julituri și vânătăi, și-l vedeam În sfârșit că-i la fel de bălai ca și ea. Și-l ținea Între picioarele răscrăcănate pe saltea de-ai fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
bălăngăne Încolo și-ncoace ca o coadă. A știut ștoarfa aia de Viorel pe ce a pus ochii și ce să sugă și-n ce să-și frece găoaza aia a lui pofticioasă. Păi la banii lui, ori ai lu’ tac-su, până la urmă mi-e că l-a luat pe nimica pe nerodu’ ăsta de prințișor mulatru. Și carne tânără, vezi, măcar că muncită și hârșită de timpuriu de mizerie și chinuială. Tot așa eram și eu acum vreo paișpe-cinșpe ani

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Adică tu să-i tragi limbi mutei până dă În chelălăială și face ca toate dihăniile dupe pământ... Și mai trage-i și tu, vere, și m-aș mai liniști și io la creier dacă asta te-ar face să taci. Gata, nu mai zic nimica. Futeți-vă, neică, pân-oți varia sânge! Ești taman pă suflețelu’ lu’ jigodia aia de Andrei. Ți-a astupat gura cu pizda ei și nu-l mai trage nici dracu’ de socoteală ce face cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de când am venit noi. S-o fi lămurit de-acuma, și nici nu prea mai avem cu ce să-i facem capu’ mare. Am cam ostenit, da, uite acuma se face ziuă și Încă n-am căzut la o Înțelegere. Tăceam toți patru și poate că n-am mai fi avut mult până să adormim acolo-n cur pe saltele, cu sticlele și farfuriile pline cu scrum și chiștoace dinainte. Fusese ceva care ne făcuse să ciulim urechile. Un vuiet Înfundat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]