15,959 matches
-
Prin (și "Maghreb", "Magrib"; în arabă مغرب „Vest“, derivat din verbul arab "gharaba": „a apune“ (Soare)) se înțeleg în primul rând cele trei țări nordafricane Tunisia, Algeria și Maroc, Egiptul, parțial și Libia și Mauritania, care, pe baza istoriei lor, au multe trăsături comune. În arabă prin "Maghreb" de regulă se
Magreb () [Corola-website/Science/306454_a_307783]
-
se ințelege Marocul, pentru că este cea mai vestica țară arabă. O zicală arabă spune: "Maghreb este o pasăre sfântă. Trupul ei este Algeria, aripa sa dreaptă Tunisia, iar cea stângă, Marocul." Opusul Maghreb-ului este "Mashriq"-ul, „Est“, „Răsărit”, derivat din verbul arab "sharaqa": „a răsări” (Soare). Inițial, culturile în Maghreb au fost de natură pur africană. Cu extinderea agriculturii au ajuns în Egipt influențe orientale și odată cu extinderea culturii cardiale (sau impresso - neoliticul timpuriu în zona vest-mediteraneană) și în Maghreb. În
Magreb () [Corola-website/Science/306454_a_307783]
-
decorat cu ordinul brazilian „Rio Branco" în grad de cavaler pentru dezvoltarea relațiilor culturale dintre Brazilia și România și cu Ordinul Național „Pentru Merit", în grad de ofițer. Debutează în revista „Steaua", debutul editorial constituindu-l volumul de poezie Intimitatea verbului, apărut în 1981. A mai colaborat la „Luceafărul", „Convorbiri literare", „Viața românească", „Caiete critice", „România literară" etc. Din 1997, este re-dactor-șef al revistei „Viața românească". Intimitatea verbului anunță un lirism reflexiv, retractil, livresc, abstractizant, de care autorul nu se va
Caius-Traian Dragomir () [Corola-website/Science/305322_a_306651]
-
ofițer. Debutează în revista „Steaua", debutul editorial constituindu-l volumul de poezie Intimitatea verbului, apărut în 1981. A mai colaborat la „Luceafărul", „Convorbiri literare", „Viața românească", „Caiete critice", „România literară" etc. Din 1997, este re-dactor-șef al revistei „Viața românească". Intimitatea verbului anunță un lirism reflexiv, retractil, livresc, abstractizant, de care autorul nu se va despărți nici în volumele următoare. Temele predilecte sunt destinul, dra-gostea, cunoașterea, adevărul, memoria, existența / inexistența, moartea, timpul/eternitatea, jertfa, idealul/realul, tăcerea/cu-vintele, toate puse interogativ sub
Caius-Traian Dragomir () [Corola-website/Science/305322_a_306651]
-
o diferență de sens nebănuită: tradiția arabă fusese infuzată de un alt câmp semantic al terminologiei realiste, cel neoplatonic. Pentru ei, genurile și speciile nu erau înțelese numai ca „esențe” sau poate Idei în mintea lui Dumnezeu, în sensul doctrinei Verbului; pentru arabi, ele aveau o existență reală, de sine stătătoare, nu numai de natură intelectuală, ci funcționau în calitate de cauze intermediare între Dumnezeu și lumea sublunară, cauze înțelese ca sfere astrale care determină, prin intermediul unei mecanici subtile, inclusiv destinul uman. Ceea ce
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
Federația Rusă, Republica Belarus, precum și autoproclamata Republica Moldovenească Nistreană și-au denumit monedele lor "rublă". Rubla are ca subdiviziune copeica ("копе́йка", plural " копе́йки "). O rublă = 100 copeici. Cuvântul din este împrumutat din (pronunțat [rúbl']), derivat din verbul rusesc "рубить" (pronunțat [rubít']) cu semnificația „a tăia o bucată”'. La început, „rubla” era o bucată dintr-un lingou de argint, care avea o greutate bine determinată. Cuvântul „rublă” este echivalentul „mărcii”, o măsură pentru argint și aur folosită în
Rublă sovietică () [Corola-website/Science/303453_a_304782]
-
se adapteze trepidantei vieți moderne să muncească într-un ritm fascinant, dar să poată rămâne netulburat și liniștit ore în șir în fața frumuseților naturii, a unui aranjament floral sau a unei cești cu ceai. În gramatica japoneză "ikeru" provine de la verbul "a trăi", și semnifică "a face pe cineva să trăiască", iar "bana" provine de la cuvântul "hana"', care înseamnă "floare". Japonezii au la începutul primăverii unul dintre cele mai frumoase festivaluri, denumit hanami, cel al admirării pomilor ume (cais japonez) sau
Ikebana () [Corola-website/Science/301474_a_302803]
-
bani, să se acorde și tichete de masă, bonuri cu valoare, ce pot fi folosite pentru achiziționarea de produse alimentare. Cuvântul remunerație provine din franceză "rémunération", latină "remunerațio", -"onis".: „răsplată”, „recompensă”. Substantivul din latină:"remunerațio", "remunerationis" este un derivat al verbului latin: "remuneo", "remunerare", care provine din latinescul "munus", "muneris": „cadou”, „gratificație”. Conform Codului Muncii, „salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă”. Procentul de salariu brut care revine salariatului se numește salariu net, iar restul
Remunerație () [Corola-website/Science/301487_a_302816]
-
fi: „Placebo” poate fi considerat și un tratament sau procedura terapeutică (inclusiv chirurgicală) care la momentul administrării era considerat eficace pentru respectiva situație medicală, desi ulterior studiile au arătat lipsa să de eficiență. Cuvântul "placebo" reprezintă formă - la viitor - a verbului latin placeo/plăcere și poate fi tradus stricto sensu prin: "voi plăcea", sau, mai liber, "voi fi plăcut" (agreabil). Cuvântul "Placebo" are sensul de agreabil, plăcut - în sens de promisiune - și deci poate defini așteptarea unui bolnav - când i se
Placebo () [Corola-website/Science/301489_a_302818]
-
apare într-o construcție cu o anumită sintaxă, atunci apare în toate construcțiile de același fel. De exemplu în limba română adjectivul se acordă întotdeauna cu substantivul pe care îl determină, dar adverbul nu se acordă în nici un fel cu verbul determinat. Totuși, uneori manifestarea morfologică a acordului poate fi aparent absentă, în cazul cuvintelor a căror paradigmă de flexionare unele forme se repetă. De exemplu, în construcțiile "brad verde" și "iarbă verde" adjectivul are aceeași formă, deși substantivele determinate au
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
acordurile se pot face în: După mecanismul prin care receptorul preia trăsăturile donorului, acordul poate fi de mai multe feluri: Existența diverselor tipuri de acorduri are o serie de efecte, diferite de la o limbă la alta. De exemplu, schimbarea formei verbelor în funcție de persoana și numărul subiectului duce în limbile respective la subînțelegerea și deci uneori omiterea subiectului: în fraza "Știu unde ai ascuns cartea" cele două verbe nu sînt însoțite de subiecte pentru că acestea — "eu", respectiv "tu" — se subînțeleg din formele
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
o serie de efecte, diferite de la o limbă la alta. De exemplu, schimbarea formei verbelor în funcție de persoana și numărul subiectului duce în limbile respective la subînțelegerea și deci uneori omiterea subiectului: în fraza "Știu unde ai ascuns cartea" cele două verbe nu sînt însoțite de subiecte pentru că acestea — "eu", respectiv "tu" — se subînțeleg din formele verbelor. Limbile care prezintă o pondere mai mare a acordurilor au în general o ordine mai flexibilă a cuvintelor în propoziții, permisă de faptul că prin
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
în funcție de persoana și numărul subiectului duce în limbile respective la subînțelegerea și deci uneori omiterea subiectului: în fraza "Știu unde ai ascuns cartea" cele două verbe nu sînt însoțite de subiecte pentru că acestea — "eu", respectiv "tu" — se subînțeleg din formele verbelor. Limbile care prezintă o pondere mai mare a acordurilor au în general o ordine mai flexibilă a cuvintelor în propoziții, permisă de faptul că prin acorduri se clarifică raporturile sintactice dintre cuvinte; în celelalte limbi o parte din aceste raporturi
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
flexibilă a cuvintelor în propoziții, permisă de faptul că prin acorduri se clarifică raporturile sintactice dintre cuvinte; în celelalte limbi o parte din aceste raporturi se deduc din ordinea cuvintelor. De exemplu, dispariția treptată a unei bune părți din paradigma verbelor din limba engleză veche a fost însoțită de o scădere în flexibilitatea structurii propoziției. Lipsa acordului în situațiile în care vorbitorii se așteaptă la prezența lui se numește "dezacord" și este percepută ca o greșeală de limbă. De exemplu, în
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
personal la persoana a III-a plural), iar exprimarea "Ele citește" este considerată greșită în limba literară. Totuși, la contactul dintre vorbitorii unor idiomuri diferite poate apărea impresia falsă a unor dezacorduri. De exemplu, în graiul muntean al limbii române verbele prezintă o omonimie generalizată între formele de singular și plural ale persoanei a III-a, la toate modurile personale și toate timpurile acestora. Ca urmare, în graiul muntean se spune "el are" și "ei are"; forma "ei au" lipsește în
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
conțineau expresia „votcă de lichior diluat” (водка хлебного вина) și „votcă de lichior pe jumătate diluat” (водка полу хлебного вина). Cum alcoolul a fost folosit ca bază pentru medicamente, aceasta presupune că termenul "vodka" poate fi un substantiv derivat de la verbul "vodit’", "razvodit’" (водить, разводить), „a dilua cu apă”. Lichiorul diluat este o băutură alcoolică distilată din alcool făcut din grâne (spre deosebire de cel din struguri) și de aici „votca din lichior diluat” ar fi diluarea cu apă a unui alcool din
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
orice caz o adaptare clară de către primii delegați către popoarele germane, în special Wulfila, apostolul către goți (secolul al IV-lea) a unui concept germanic, fabricat ca traducere a grecescului "psychē" "viață, spirit, conștiință". Cuvântul grecesc este derivat dintr-un verb "a răcori, a sufla" și astfel se referă la vitala respirație, principiul animat în oameni și alte animale, opus cuvântului (soma) însemnând "corp". Se poate referi la o stafie sau spirit al mortului din Homer, și mai mult la o
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
această revistă au fost publicate și teme de folclor românesc, alături de probleme ale traducerii dintr-o limbă străină în limba română, iar dintre temele de lingvistică și limbă, aspecte referitoare la introducerea neologismelor în limba română și cu privire la latinitatea unor verbe din limba română. Pe lângă Unirea Principatelor Române din 1859 și Unirea de la 1 decembrie 1918, în „Destin” au mai apărut articole referitoare la formarea poporului român, etape din istoria românilor, studii despre boierii români, probleme de istorie universală, studii despre
Destin (revistă) () [Corola-website/Science/314587_a_315916]
-
Milton Stansbury. A fost, ocazional, lector la Institutul Francez din Londra și conferențiar la Școala de Științe Slavistice și Est-europene din Oxford.( Mihai Dim. Sturdza, "op.cit".) În același timp, Matila Ghyka a continuat să scrie, publicând volumul " Sortilèges du verbe", prefațat de Léon-Paul Fargue, prefața cunoscând mare vizibilitate în epocă. Dintre lucrările lui Matila Ghyka ies în evidență cele din domeniul esteticii. Teoriile estetice ale lui Matila Ghyka pornesc de la analiza valabilității principiului al doilea al termodinamicii, în cazul proceselor
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
un "accent" nenatural. Există totuși situații cînd poziția accentului determină sensul cuvîntului, iar existența acestui fenomen demonstrează că în limba română accentul este "fonemic." De exemplu, în propozițiile și silaba accentuată din "lumina" determină categoria gramaticală a cuvîntului (substantiv, respectiv verb) și deci sensul acestuia. Prin comparație, în limbile franceză, maghiară accentul este fix și deci nu poate modifica sensul cuvintelor. În multe limbi lungimea sunetelor poate fi un element cu rol important în distingerea cuvintelor. Acest fonem se numește "cronem
Fonem () [Corola-website/Science/314008_a_315337]
-
Aspectul continuu al verbelor din limba engleză (continuous sau progressive aspect) este termenul gramatical care se referă la oricare din timpurile verbului din limba engleză care sugerează desfășurarea acțiunii într-un mod continuu sau la modul în care acțiunea se află în plină desfășurare
Aspectul continuu (limba engleză) () [Corola-website/Science/314114_a_315443]
-
Aspectul continuu al verbelor din limba engleză (continuous sau progressive aspect) este termenul gramatical care se referă la oricare din timpurile verbului din limba engleză care sugerează desfășurarea acțiunii într-un mod continuu sau la modul în care acțiunea se află în plină desfășurare, în progresie. Caracteristica formelor aspectului continuu este conjugarea verbului copulativ a fi (în engleză, to be) ca verb
Aspectul continuu (limba engleză) () [Corola-website/Science/314114_a_315443]
-
termenul gramatical care se referă la oricare din timpurile verbului din limba engleză care sugerează desfășurarea acțiunii într-un mod continuu sau la modul în care acțiunea se află în plină desfășurare, în progresie. Caracteristica formelor aspectului continuu este conjugarea verbului copulativ a fi (în engleză, to be) ca verb auxiliar și alăturarea verbului de conjugat (care desemnează acțiunea) la modul gerunziu. Acesta se formează prin sufixarea verbului englezesc cu terminația ing. În engleză termenii, "continous", desemnând o acțiune neterminată, respectiv
Aspectul continuu (limba engleză) () [Corola-website/Science/314114_a_315443]
-
verbului din limba engleză care sugerează desfășurarea acțiunii într-un mod continuu sau la modul în care acțiunea se află în plină desfășurare, în progresie. Caracteristica formelor aspectului continuu este conjugarea verbului copulativ a fi (în engleză, to be) ca verb auxiliar și alăturarea verbului de conjugat (care desemnează acțiunea) la modul gerunziu. Acesta se formează prin sufixarea verbului englezesc cu terminația ing. În engleză termenii, "continous", desemnând o acțiune neterminată, respectiv "in progression", sugerând modul în care acțiunea progresează, sunt
Aspectul continuu (limba engleză) () [Corola-website/Science/314114_a_315443]
-
care sugerează desfășurarea acțiunii într-un mod continuu sau la modul în care acțiunea se află în plină desfășurare, în progresie. Caracteristica formelor aspectului continuu este conjugarea verbului copulativ a fi (în engleză, to be) ca verb auxiliar și alăturarea verbului de conjugat (care desemnează acțiunea) la modul gerunziu. Acesta se formează prin sufixarea verbului englezesc cu terminația ing. În engleză termenii, "continous", desemnând o acțiune neterminată, respectiv "in progression", sugerând modul în care acțiunea progresează, sunt folosiți ca sinonime, neexistând
Aspectul continuu (limba engleză) () [Corola-website/Science/314114_a_315443]