152,821 matches
-
de război, ci mai degrabă a rezultat dintr-o inițiativă a societății polono-lituaniene. A fost în mod sigur influențat de ecoul masacrului din Noaptea Sfântului Bartolomeu din 24 august 1572 și a încercat să dea garanții clare nobilimii și oamenilor liberi că nici un monarh nu va încerca vreodată să facă ceva asemănător în Polonia și Lituania. Cele mai importante personalități implicate în redactarea acestor articole au fost Mikołaj Sienicki (conducătorul “mișcării executorii”), Jan Firlej și Jan Zborowski. Eforturilor acestora li s-
Confederația de la Varșovia (1573) () [Corola-website/Science/328090_a_329419]
-
luptă între Reforma religioasă (și diferitele confesiuni ale acesteia) și Contrareforma inițiată de Biserica Romano-catolică. Încă mai există o dispută privitoare la faptul că Articolele Confederației de la Varșovia ar fi garantat toleranța religioasă doar pentru nobilime sau pentru toți oameni liberi, inclusiv țăranii. Majoritatea istoricilor sunt de acord cu ultima interpretare. În 2003 textul articolelor Confederației de la Varșovia a fost inclus în Patrimomiul UNESCO. „Cu siguranță, textul și spiritul declarației de toleranță cuprinsă în articolele Confederației de la Varșovia din 28 ianuarie
Confederația de la Varșovia (1573) () [Corola-website/Science/328090_a_329419]
-
intitulată "Chronicon Aquitanicum et Francicum" sau "Historia Francorum". Elaborată în trei cărți, scrierea tratează istoria Franței de la fabulosul rege Pharamond, rege al francilor, până la anul 1028. Primele două cărți sunt mai degrabă copii ale istoriilor anterioare ale regilor franci, precum "Liber Historiae Francorum", continuarea lui Fredegarius și "Annales regni Francorum", însă cea de a treia, care tratează perioafda dintre anii 814 și 1028, este de o considerabilă importanță istorică. Adémar a "îmbogățit" legendă Sfanțului Marțial, episcopul din secolul al III-lea
Ademar de Chabannes () [Corola-website/Science/328099_a_329428]
-
dezvăluit planul regelui de a ceda Habsburgilor coroana Poloniei și a Lituaniei în schimbul sprijinului acestora pentru dobândirea tonului Suediei. Zamoyski a eșuat atunci în încercarea de a îl detrona pe regele Sigismund al III-lea Vasa, dar a primit mână liberă pentru a rezolva problema Moldovei. El a declanșat Războaiele magnaților polonezi în Moldova (1593-1621), plănuind să transforme Moldova într-un stat-tampon, la intersecția intereselor Uniunii polono-lituaniene cu cele ale Imperiului Otoman. În 1594 a eșuat în încercarea de a opri
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
o măiestrie extraordinară - le revizuia de nenumărate ori și revenea asupra fiecărui detaliu, limbajul său fiind marcat de stilul extravagant al marinismului din sec. al XVI-lea. Totuși, pentru Morsztyn, scrisul nu a reprezentat decât o activitate din timpul său liber, un hobby, tratându-l ca pe o joacă cu cuvintele. A făcut numeroase traduceri în limba polonă, printre cele mai cunoscute făcând parte: "Cidul", de Pierre Corneille, "Amintas", de Torquato Tasso, sau "Psyche", cea de-a patra parte a poemului
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
muncitori albanezi continuă să emigreze în Grecia, Italia și America de Nord. Albania, la fel ca și alte state ex-comuniste, se află la moment într-o stare de tranziție de la un guvern totalitar și o economie controlată de stat la o piață liberă și un sistem de guvernare democratic.
Istoria Albaniei () [Corola-website/Science/328128_a_329457]
-
Conferința de la Ialta din februarie 1945 să se formeze un guvern de coaliție format comuniștii Partidului Muncitoresc Polonez, membrii ai guvernului polonez în exil pro-occidental, și membrii ai mișcării de rezistență Armia Krajowa („Armata Teritorială”), precum și să se desfășoare alegeri libere. Odată cu eliberarea teritoriilor poloneze și eșecul Operațiunii Burza lansată de Armia Krajowa în 1944, controlul asupra teritoriilor poloneze a trecut de la forțele Germaniei Naziste la Armata Roșie, iar apoi comuniștilor polonezi, care dețineau cea mai mare influență în guvernul provizoriu
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
sovietice în Polonia a fost legalizat abia spre sfârșitul anului 1956 când declarația polono-sovietică „Despre statutul legal al forțelor sovietice staționate temporar în Polonia” a fost semnat. La Conferința de la Ialta, Stalin promisese că în Polonia se vor desfășura alegeri libere. Cu toate aceste, Partidul Comunist condus de Gomułka și Bierut, erau conștienți că nu aveau sprijinul populației de rând. Din această cauză, s-a desfășurat în 1946, înaintea alegerilor parlamentare, un plebiscit cunoscut ca referendumul de 3 ori DA ("3
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
în latină "„Articolele înțelegerii”") a fost o înțelegere contractuală care a fost în vigoare între 1573 și 1764 între națiunea polonă, înțelegând prin acest termen doar nobilimea (șleahta) care avea drepturi depline și regele nou ales al Uniunii polono-lituaniene, după libera alegere (pol. "wolna elekcja") a acestuia la tron. Documentul a fost redactat de Sejm-ul convocat în 1573, la stingerea dinastiei Jagellone, pentru libera alegere a unui nou rege și reafirma garanțiile pe care regele ales, desemnat să conducă Polonia și
Pacta conventa (Polonia) () [Corola-website/Science/328140_a_329469]
-
acest termen doar nobilimea (șleahta) care avea drepturi depline și regele nou ales al Uniunii polono-lituaniene, după libera alegere (pol. "wolna elekcja") a acestuia la tron. Documentul a fost redactat de Sejm-ul convocat în 1573, la stingerea dinastiei Jagellone, pentru libera alegere a unui nou rege și reafirma garanțiile pe care regele ales, desemnat să conducă Polonia și Lituania, le oferea Sejm-ului că își va respecta angajamentele luate prin semnarea Articolelor Henriciane, în privința afacerilor externe, a taxelor și impozitelor, datoriei publice
Pacta conventa (Polonia) () [Corola-website/Science/328140_a_329469]
-
a fost un cronicar care a narat domnia regelui normand Guillaume I al Siciliei precum și perioada minoratului fiului acestuia, Guillaume al II-lea în cadrul unei opere extrem de critice, cu titlul "Liber de Regno Sicilie" (Istoria tiranilor Siciliei). Latina folosită în cronică este cizelată. Nu se știe dacă "" este un nume real sau doar un pseudonim. Evelyn Jamison a opinat că autorul ar fi fost de fapt Eugenius de Palermo, "amiratus" începând
Hugo Falcandus () [Corola-website/Science/328145_a_329474]
-
iar după emigrarea în SUA (1951 sau 1952) a lucrat la postul de radio „Vocea Americii” (din 1955), mai întâi ca și crainic, iap apoi ca redactor și șef al secției române. În 1979 a fost angajat de Radio Europa Liberă ca director-asistent, unde a rămas până la pensionarea sa din 1995. Este nepotul lui Garabet Ibrăileanu. La Biblioteca Centrală Universitară din Cluj există un fond „”. În 2011 locuia la München, Germania. A fost căsătorit de două ori (a doua soție fiind
Mircea Carp () [Corola-website/Science/328176_a_329505]
-
în limba engleză a lucrării ""Mistagogia Duhului Sfânt"" scrisă de către Patriarhul Photius I al Constantinopolului (în secolul al IX-lea). Cartea include o prefață a Arhimandritului (acum Arhiepiscop) Chrysostomos de Etna. El s-a concentrat pe Sfanțul Maxim Mărturisitorul, publicând ""Liber arbitru la Sfanțul Maxim Mărturisitorul"" (cu o prefață de Timothy Ware - acum Episcopul Kallistos Ware) și ""Disputa cu Pyrrhus"". El a scris, de asemenea, o lucrare în patru volume despre Marea Schisma dintre Est și Vest, cu consecințele sale culturale
Joseph P. Farrell () [Corola-website/Science/328216_a_329545]
-
în reviste și volume românești și străine fără comitet de lectură (Sfera Politicii, Verbum, Viața Românească, Secolul 20, Provincia, Idei în Dialog, Altera, Historia, Politics&Media etc.) Și peste 200 de articole de presă în săptămânale și cotidiane românești (România Liberă, Realitatea Românească, Cotidianul, Adevărul, Contrapunct, Dilema, Curentul, Ziarul Financiar, Cuvântul, etc.). În septembrie 2016 a declarat că politicienii din România au o ocupație mai periculoasă decât misiunile soldaților în Afganistan. Afirmația i-a adus intense critici în presă.
Daniel Barbu () [Corola-website/Science/328215_a_329544]
-
decisivă cu forțele loiale lui Robert. În 1 ianuarie 1068, Roman Diogenes a fost aclamat ca împărat la Constantinopol, iar bizantinii și-au concentrat atenția și forțele către amenințarea turcilor selgiucizi dinspre răsărit. Modificarea i-a acordat lui Guiscard mână liberă în Italia, drept pentru care coaliția rebelilor s-a desființat, singurul care mai manifesta rezistență fiind contele Godefroi de Conversano. Abelard a fost exilat, însă Robert i-a acordat iertarea, ca și câteva cetăți. Abelard s-a revoltat din nou
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
Uniunii Sovietice. Germania era cointeresată de stabilirea unor noi granițe cu Polonia, care să rezolve problema izolării exclavei germane a Prusiei Răsăritene care era separată de trupul Reichului de "Coridorul Polonez". În Germania era foarte larg răspândită convingera că Orașul liber Danzig trebuia încorporat în Reich. Atâta vreme cât populația majoritară a orașului era în principal de etnie germană, Coridorul era un teritoriu puternic disputat între Germania și Polonia. După semnarea Tratatului de la Versailles, Polonia a căpătat Coridorul, aceasta ducând la schimbarea compoziției
Coridorul polonez () [Corola-website/Science/328255_a_329584]
-
că opera sa a suferit multiple influențe, de la simbolismul romantic al scenelor orientale la maniera postimpresionistă de interpretare a temelor istorice și portretelor. A expus la Tinerimea artistică și Salonul Oficial. În ultima perioadă de creație Petrescu adoptase o manieră liberă de interpretare, folosind culori vii și un desen schematizat. În 1921 a fost trimis în SUA pentru a studia metodele de gravură a bancnotelor. În anii dintre cele două războaie mondiale, Costin Petrescu a pictat o serie de portrete ale
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
cancelarului Maio de Bari, gândindu-se să îl înlăture nu numai pe acesta, dar și pe regele Guillaume, pe care să îl înlocuiască cu nevârstnicul său fiu. Răsculații considerau că, odată tronul ocupat de un minor, ei ar fi fost liberi față de controlul regal. În 1161, după reușita asasinării lui Maio, baronii rebeli l-au făcut pe Roger să defileze pe străzile din Palermo, anunțând preluarea tronului de către acesta și anunțând apropiata sa încoronare în catedrala din Palermo. Totuși, populația a
Roger al IV-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328289_a_329618]
-
organizat așa-numitele comitate în jurul punctelor fortificate. Fiecare comitat era condus de un oficial - ispán, care era un nobil local sau un cavaler străin. Din punct de vedere legal, societatea medievală timpurie a fost formată din două grupuri principale, oamenii liberi și șerbii, dar au mai existat și alte categorii. Oamenii liberi erau îndreptățiți din punct de vedere legal să fie proprietari, să dea în judecată și să fie dați în judecată. Totuși, cei mai mulți dintre ei erau supuși în vreun fel
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
de un oficial - ispán, care era un nobil local sau un cavaler străin. Din punct de vedere legal, societatea medievală timpurie a fost formată din două grupuri principale, oamenii liberi și șerbii, dar au mai existat și alte categorii. Oamenii liberi erau îndreptățiți din punct de vedere legal să fie proprietari, să dea în judecată și să fie dați în judecată. Totuși, cei mai mulți dintre ei erau supuși în vreun fel monarhului sau unui nobil, doar coloniștii invitați din străinătate se bucurau
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
legal să fie proprietari, să dea în judecată și să fie dați în judecată. Totuși, cei mai mulți dintre ei erau supuși în vreun fel monarhului sau unui nobil, doar coloniștii invitați din străinătate se bucurau de o libertate mai mare. Oamenii liberi care dețineau proprietăți în teritoriile regale dintr-un comitat erau împărțiți la rândul lor în două grupuri: „războinicii castelului” (iobagiones castri), care puteau fi mobilizați în armata comitatului, și „poporul castelului” (cei care se ocupau de cultivarea pământului, fabricau uneltele
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
în două grupuri: „războinicii castelului” (iobagiones castri), care puteau fi mobilizați în armata comitatului, și „poporul castelului” (cei care se ocupau de cultivarea pământului, fabricau uneltele și armele sau erau obligați să presteze alte servicii lordului castelului) . În plus, oamenii liberi plăteau o taxă specială direct visteriei monarhului, „mărunțișul omului liber”. A existat o clasă intermediară a țăranilor care nu erau șerbi, dar nici oameni în liberi în accepțiunea vremii, „udvornici” (din cuvântul slav „dvor”, curte), care erau supuși direct curții
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
mobilizați în armata comitatului, și „poporul castelului” (cei care se ocupau de cultivarea pământului, fabricau uneltele și armele sau erau obligați să presteze alte servicii lordului castelului) . În plus, oamenii liberi plăteau o taxă specială direct visteriei monarhului, „mărunțișul omului liber”. A existat o clasă intermediară a țăranilor care nu erau șerbi, dar nici oameni în liberi în accepțiunea vremii, „udvornici” (din cuvântul slav „dvor”, curte), care erau supuși direct curții monarhului (și nu plăteau această taxă. Iobagi erau lipsiți de
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
și armele sau erau obligați să presteze alte servicii lordului castelului) . În plus, oamenii liberi plăteau o taxă specială direct visteriei monarhului, „mărunțișul omului liber”. A existat o clasă intermediară a țăranilor care nu erau șerbi, dar nici oameni în liberi în accepțiunea vremii, „udvornici” (din cuvântul slav „dvor”, curte), care erau supuși direct curții monarhului (și nu plăteau această taxă. Iobagi erau lipsiți de personalitate juridică, cel puțin din punct de vedere legal, dar în practică ei aveau un drept
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
cea mai bună măsură a unei cesiuni regale este incomensurabilitatea sa” și s-a remarcat prin distribuirea unor proprietăți vaste susținătorilor să. Aceste modificări ale statutului proprietarului au amenințat statutul legal al soldaților garnizoanelor castelelor și al grupurilor de oameni liberi care până atunci fuseseră supuși direct ai regelui. Veniturile regale au scăzut odată cu redistribuirea proprietăților monarhiei și reechilibrarea bugetului s-a făcut prin introducerea de noi taxe regale, care i-au vizat în principal pe musulmani și evrei. Andrei al
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]