151,580 matches
-
logodește cu Luminița, fiica patronului său, iar apropiații îi prevăd un viitor strălucit. În vara anului 1916 "„viața i se arăta simplă, limpede, fără primej-dii”". Intrarea României în război aduce schimbări în viața personajelor. Avântul patriotic al celor care susținuseră politica intervenționistă se frânge în primele luni ale războiului pe măsură ce luptele devin sângeroase și produc moartea sau mutilarea unui număr tot mai mare de militari. Prin intervenția viitorului său socru, avocatul Comșa este mobilizat la un birou statistic din cadrul Ministerului de
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
toată lumea pe asemenea vremuri”", afirmă cumpărătorul german. Reprezentant tipic al politicianului corupt, Vardaru este un adept al ordinii și organizării de tip german, manifestându-și admirația pentru "„perseverența organizată cu care [germanii - n.n.] își pregătesc de pe acum revanșa”", adică pentru politica revanșardă germană ce va duce la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. Spiritul practic îl împinge către diverse combinații politice care-l fac să-și păstreze puterea. Cezar Petrescu plasează resturile acestei aristocrații (reprezentată de familia Vardaru, de Dumitrașcu
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
poate să fie explicate din două motive: în primul rând componența etnică era o sursă de conflict, regiunea fiind locuită mai ales de ruteni, în rândurile căruia era puternică agitația pentru dreptul de autodeterminare. O altă sursă de conflict era politica oficială a statului maghiar, care în epoca interbelică a continuat o politică externă revizionistă, a cărui scop era restabilirea integrală sau parțială a Ungariei Mare. Politica revizionistă a Regatului Maghiar a dus la rezultate mai întâi în față de statul cehoslovac
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
era o sursă de conflict, regiunea fiind locuită mai ales de ruteni, în rândurile căruia era puternică agitația pentru dreptul de autodeterminare. O altă sursă de conflict era politica oficială a statului maghiar, care în epoca interbelică a continuat o politică externă revizionistă, a cărui scop era restabilirea integrală sau parțială a Ungariei Mare. Politica revizionistă a Regatului Maghiar a dus la rezultate mai întâi în față de statul cehoslovac. Când liderul Germaniei naziste, Adolf Hitler, în cadrul acordului de la München a atins
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
căruia era puternică agitația pentru dreptul de autodeterminare. O altă sursă de conflict era politica oficială a statului maghiar, care în epoca interbelică a continuat o politică externă revizionistă, a cărui scop era restabilirea integrală sau parțială a Ungariei Mare. Politica revizionistă a Regatului Maghiar a dus la rezultate mai întâi în față de statul cehoslovac. Când liderul Germaniei naziste, Adolf Hitler, în cadrul acordului de la München a atins scopul de a ocupa - sub recunoaște internațională - Regiunea Sudeților (o regiune locuită preponderent de
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
În economie, protecționismul este o politică economică ce promovează restricția comerțului între țări, prin metode cum ar fi tarife vamale ale mărfurilor importate, cote de import și alte reglementări guvernamentale concepute pentru a permite (spun susținătorii) concurență loială între importuri și bunurile și serviciile produse pe
Protecționism () [Corola-website/Science/336676_a_338005]
-
comerțului între țări, prin metode cum ar fi tarife vamale ale mărfurilor importate, cote de import și alte reglementări guvernamentale concepute pentru a permite (spun susținătorii) concurență loială între importuri și bunurile și serviciile produse pe plan intern. Potrivit susținătorilor, politicile protecționiste protejează întreprinderile și muncitorii dintr-o țară prin restricționarea și reglementarea comerțului cu țările străine. În ultimii ani, protecționismul s-a manifestat prin mișcări anti-globalizare și anti-imigrație. Doctrina protecționismului este în contrast cu doctrina de liber schimb, unde guvernele caută să
Protecționism () [Corola-website/Science/336676_a_338005]
-
anti-globalizare și anti-imigrație. Doctrina protecționismului este în contrast cu doctrina de liber schimb, unde guvernele caută să reducă pe cât posibil barierele din calea comerțului. Majoritatea economiștilor consideră că protecționismul afectează negativ creșterea economică și în general, bunăstarea economică. Cele mai des întâlnite politici protecționiste sunt implementate prin: De asemenea, în procesul de negociere al acordurilor de liber schimb sunt incluse clauze protecționiste referitoare la proprietate intelectuală, drepturi de autor și restricții de brevete de invenții ce beneficiază marile corporații. Aceste clauze limitează comerțul
Protecționism () [Corola-website/Science/336676_a_338005]
-
autor și restricții de brevete de invenții ce beneficiază marile corporații. Aceste clauze limitează comerțul în muzică, filme, medicamente, produse software sau alte bunuri ce necesită protejarea proprietății intelectuale, fiind afectați în special producătorii low-cost. Cu toate că majoritatea economiștilor sunt împotriva politicilor protecționiste, multi susținători ai protecționismului susțin că este nevoie de restricții în comerț pentru a proteja economia locală și standardul de viata al oamenilor. De exemplu, președintele SUA William McKinley spunea in 1892:"Conform doctrinei de liber schimb, comerciantul este
Protecționism () [Corola-website/Science/336676_a_338005]
-
ansamblu, bunăstarea economică va avea de suferit." Protecționismul a fost acuzat ca fiind una dintre cauzele majore de război. Susținătorii acestei teorii se referă la războiul constant din secolele al XVII-lea și XVIII-lea între țările Europene ale căror politici economice au fost predominant mercantiliste și protecționiste. De asemenea, revoluția americană a pornit din cauza tarifelor și taxelor impuse de britanici. Înainte de izbucnirea primului Război Mondial și celui de-al doilea Război Mondial, multe state au avut politici protecționiste. Potrivit unui
Protecționism () [Corola-website/Science/336676_a_338005]
-
Europene ale căror politici economice au fost predominant mercantiliste și protecționiste. De asemenea, revoluția americană a pornit din cauza tarifelor și taxelor impuse de britanici. Înainte de izbucnirea primului Război Mondial și celui de-al doilea Război Mondial, multe state au avut politici protecționiste. Potrivit unui slogan al lui Frédéric Bastiat (1801-1850), "atunci când mărfurile nu pot trece frontierele, armatele le vor trece." De la sfârșitul celui de - al doilea Război Mondial, politica declarată a țărilor dezvoltate a fost de eliminare a protecționismului prin tratate
Protecționism () [Corola-website/Science/336676_a_338005]
-
Mondial și celui de-al doilea Război Mondial, multe state au avut politici protecționiste. Potrivit unui slogan al lui Frédéric Bastiat (1801-1850), "atunci când mărfurile nu pot trece frontierele, armatele le vor trece." De la sfârșitul celui de - al doilea Război Mondial, politica declarată a țărilor dezvoltate a fost de eliminare a protecționismului prin tratate internaționale și cu ajutorul unor organizații precum Organizația Mondială a Comerțului Cu toate acestea, anumite politici ale acestor guverne au fost criticate ca fiind protecționiste, cum ar fi Politica
Protecționism () [Corola-website/Science/336676_a_338005]
-
politica declarată a țărilor dezvoltate a fost de eliminare a protecționismului prin tratate internaționale și cu ajutorul unor organizații precum Organizația Mondială a Comerțului Cu toate acestea, anumite politici ale acestor guverne au fost criticate ca fiind protecționiste, cum ar fi Politica Agricolă Comună din Uniunea Europeană sau subvențiile agricole și programele de tipul "Buy American" din pachete de redresare economică ale Statelor Unite ale Americii.
Protecționism () [Corola-website/Science/336676_a_338005]
-
unități lituaniene participante la Holocaust au fost (Ypatingasis būrys) de la Vilnius (Vilna, Wilno), care a ucis zeci de mii de evrei, polonezi și alții în . O altă organizație lituaniană implicată în Holocaust a fost Garda Muncii. Mulți susținători lituanieni ai politicilor naziste proveneau din organizația fascistă . În ansamblu, administrația lituaniană naționalistă era interesată de lichidarea evreilor, percepuți ca inamic și potențiali rivali ai etnicilor lituanieni și astfel, nu numai că nu s-a opus politicilor naziste de Holocaust, dar le-au
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
Garda Muncii. Mulți susținători lituanieni ai politicilor naziste proveneau din organizația fascistă . În ansamblu, administrația lituaniană naționalistă era interesată de lichidarea evreilor, percepuți ca inamic și potențiali rivali ai etnicilor lituanieni și astfel, nu numai că nu s-a opus politicilor naziste de Holocaust, dar le-au și adoptat și le-au îmbrățișat. O combinație de factori servește drept explicație pentru participarea unor lituanieni la genocidul împotriva evreilor. Între aceștia se numără valorile și tradițiile naționale, inclusiv cele de antisemitism, frecvente
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
Mehmed (în ; în ; 1874 - 15 martie 1921), cunoscut sub numele de , a fost unul dintre membrii triumviratului cunoscut sub numele de Cei Trei Pași care a condus "de facto" Imperiul Otoman în timpul Primului Război Mondial. Cariera sa în politica otomană a început în 1908 prin alegerea ca deputat de Edirne, el fiind numit apoi ca ministru de interne și ministru de finanțe și în cele din urmă, în 1917, ca Mare Vizir (funcție echivalentă cu cea de prim-ministru
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
Uniunii și Progresului (CUP) au organizat o conferință secretă. Conferința a concluzionat că ideologia Imperiului Otoman, care promova egalitatea între musulmani și non-musulmani, nu mai era compatibilă din punct de vedere ideologic și că Imperiul Otoman trebuia să adopte o politică de turcificare. Talaat, care a participat la conferință, a fost un susținător de frunte al acestei schimbări de politică și a afirmat într-un discurs că: „nu poate fi vorba de egalitate până când nu vom izbuti în misiunea noastră de
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
între musulmani și non-musulmani, nu mai era compatibilă din punct de vedere ideologic și că Imperiul Otoman trebuia să adopte o politică de turcificare. Talaat, care a participat la conferință, a fost un susținător de frunte al acestei schimbări de politică și a afirmat într-un discurs că: „nu poate fi vorba de egalitate până când nu vom izbuti în misiunea noastră de otomanizare a imperiului.” O astfel de decizie presupunea în cele din urmă asimilarea elementelor non-turcești din cadrul Imperiului și, dacă
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
din cadrul Imperiului și, dacă era necesar, realizarea acesteia prin forță. Ambasadorul britanic Gerard Lowther a concluzionat după conferință că: „comitetul a renunțat la orice idee de otomanizare a tuturor elementelor non-turcești pe calea constituțională. Pentru ei „otoman” înseamnă „turc” și politica lor actuală de„ otomanizare” înseamnă asimilarea elementelor non-turcești în mortarul turcesc.” Talaat, împreună cu Enver și Cemal, au reprezentat facțiunea radicală a comitetului. În 1913 facțiunea a preluat în cele din urmă puterea printr-o lovitură de stat violentă ce a
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
într-o încercare de a-și însuși fonduri lor. Morgenthau a refuzat categoric cererea lui descriind-o ca fiind: „una dintre cele mai uimitoare cereri pe care am auzit-o vreodată”. Oameni politici turci și personalități notabile au condamnat această politică. Feminista turcă Halide Edip scria în memoriile sale că a observat o reacție sfidătoare la Talaat Pașa, atunci când ea l-a întrebat despre deportări și exterminare. El i-ar fi spus că avea convingerea că, atâta timp cât o națiune face tot
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
peste 100.000 de armeni din fosta armată a țarului pentru a fi trimiși în Caucaz cu scopul de a lupta împotriva otomanilor. La începutul lui ianuarie 1918, pe măsură ce Armata Țaristă din Caucaz se retrăgea, el a influențat adoptarea unei politici ofensive, convins că, în ciuda retoricii pacifiste ce venea de la Moscova, „leopardul rus nu și-a schimbat năravul”. Căderea orașului Kars pe 25 aprilie 1918 a returnat Turciei ultima cucerire a Rusiei prin Tratatul de la Berlin (1878) și Turcia Otomană a
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
a avut loc cu nouă zile înainte de asasinarea pașei și a fost realizat în cursul unei serii de întrevederi de scurtă durată într-un parc dintr-un mic oraș german. Interviul i-a oferit lui Talaat șansa de a explica politica Imperiului Otoman din ultimii 10 ani. Aceste întâlniri au confirmat informațiile obținute anterior de serviciile de informații care atestau că Talaat Pașa căuta sprijin din partea țărilor musulmane pentru a forma o mișcare de opoziție serioasă împotriva Puterilor Aliate și că
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
și a celorlalți doi pași din triumvirat privesc intrarea Imperiului Otoman în Primul Război Mondial și împărțirea ulterioară a imperiului de către Aliați. Mustafa Kemal Atatürk, fondatorul Turciei moderne, i-a criticat puternic pe Talaat Pașa și pe colegii săi pentru politicile lor de dinaintea și din timpul Primului Război Mondial. Un număr mare de străzi din Turcia îi poartă numele, precum și o stradă din orașul Pafos, în Republica Turcă a Ciprului de Nord, care conține o mare minoritate turcă. Scriitorul Zaharia Stancu a introdus
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
pătruns de la o vârstă foarte fragedă în lumea jurnalismului și a înființat în 1864 ziarul "El Iris" și apoi, doi ani mai târziu, ziarul "La América", care a avut o perioadă de apariție foarte scurtă din cauza campaniei sale agresive împotriva politicii președintelui Bartolomé Mitre, a poziției sale cu privire la Războiul Triplei Alianțe și a arestării redactorilor săi. În 1870 a participat la mișcarea revoluționară împotriva președintelui uruguayan, generalul Lorenzo Batlle. Aflat în aceeași tabără, a editat un ziar cu un titlu controversat
Agustín de Vedia () [Corola-website/Science/336714_a_338043]
-
precedentă și a marcat numele lui Mussolini și Petacci pentru execuție. Bellini delle Stelle a spus că l-a întrebat pe Audisio de ce trebuie executată Petacci. Audisio a răspuns că ea a fost consiliera lui Mussolini, care i-a inspirat politicile și că a fost „la fel de responsabilă ca și el”. Potrivit lui Bellini delle Stelle, nu ar fi avut loc alte discuții sau formalități referitoare la decizia de a-i executa. Audisio a dat o altă relatare. El a susținut că, pe
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]