16,092 matches
-
adânci, cu motive spiralo-meandrice, trasate admirabil și cu alte motive geometrice, toate încrustate cu multă pastă albă. Acestea reprezintă una dintre cele mai remarcabile realizări ale artei olăritului din întreaga epocă neo—eneolitică. Începând cu perioada eneoliticului, apar și așezările întărite cu val de pământ și șanț de apărare, de tip tell. O astfel de așezare este cea de la Strehareț care era locuită de comunitățile Sălcuța (venite din Oltenia). Acestea, în urma contactului direct cu comunitățile contemporane Gumelnița (din Muntenia), dădeau naștere
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
de incintă. Biserica zidită în 1497-1498, monumentală și elegantă, este caracteristică stilului arhitectural moldovenesc din acea perioadă, îmbinând tipul cu plan dreptunghiular și bolți semicilindrice cu cel trilobat și turla pe naos. Turnul, construit în 1499 din piatră brută și întărit cu patru contraforturi ce-i subliniază profilul zvelt, are 19 m înălțime. Foișorul de pază a fost adăugat în epoca modernă. Biserica “Buna Vestire” este construită între anii 1779-1780. A fost situată inițial în vestul orașului în cartierul Sărata. După
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
Se crede, că anume prădalnicele năvăliri ale tătarilor din vara anului 1469 l-au determinat pe Ștefan cel Mare să întreprindă măsuri în vederea consolidării capacității de apărare a țării de-a lungul Nistrului declanșând importante lucrări în vederea edificării unei citadele întărite la Orhei. Despre aceasta ne mărturisesc atât săpăturile arheologice, în cadrul cărora au fost descoperite temelia citadelei, cât și documentele timpului. Astfel, în hrisovul lui Ștefan din 1 aprilie 1470 este pomenit pentru prima dată un pârcălab, adică un comandant militar
Cetatea Orhei () [Corola-website/Science/317018_a_318347]
-
făcător de minuni al Sfântului Mucenic Haralambie. Rugăciune către Sf. Mare Mucenic Haralambie: “Alesule din ceata arhiereilor, Mare Mucenic Haralambie, care porți nume întocmai cu harul dat de atotputernicul Dumnezeu, a fi luminător de bucurie, luminează-ne cugetul... curăță inima, întărește-ne voința în a face bine și primește de la noi cântări și laude sfinte și ne ajută în necazuri, în boli și suferințe”. (Acatist, Condac 1 și 13). Sfânta Liturghie se slujește aici cu un cor liturgic înființat prin osârdia
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
au scufundat nava amiral a austro-ungarilor "Viribus Unitis" pe 1 noiembrie 1918. Crucișătorul "Teggetthoff" (din aceiași clasă cu ultimele două) a fost predat Italiei pe post de pradă de război în 1919. În perioada interbelică, guvernul italian a decis să întărească Regia Marina, care urma să devină o forță care să rivalizeze cu flota mediteraneană a Royal Navy. Pentru a evita contactul cu echipajele britanice mult mai experimentate, Regia Marina și-a bazat strategia pe vase rapide dotate cu artilerie cu
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
autocrator. Lucrul acesta însă nu s-a întâmplat. După cucerirea Constantinopolului, Mihail al VIII-lea Paleologul s-a încoronat a doua oară, apoi, din ordinul lui, Ioan Laskaris, care avea 11 ani, a fost orbit și exilat într-un castel întărit din Bitinia. În timpul răscoalei țărănești din 1262, un tânăr orb se dădea drept împăratul. Adevăratul Ioan IV a fugit, în anul 1272, la Carol de Anjou, însă, ulterior, s-a întors. Împăratul Andronic II, succesorul lui Mihail VIII, s-a
Ioan al IV-lea Laskaris () [Corola-website/Science/317079_a_318408]
-
la altoire sau mlădiță de vie. Prima atestare documentară a localității datează din 3 iulie 1575. Într-un document din culegerea "„Documente privind istoria României”", Vol. III, p. 55-56, se spune că domnitorul Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591) a întărit moștenirea urmașilor lui Luca Arbore; la acea dată, satul Botoșeni aparținea fiicei lui Luca Arbore, Odochia. La 25 octombrie 1615, domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615 și 1621-1623) a cumpărat de la Anastasia, fiica Odochiei lui Luca Arbore, satul Botoșani
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
Pereții ei sunt nescriși, dar nu sunt morți, sunt în așteptare, primesc- suport pentru gândul nescris. Poate fi citită ca un labirint, o chemare spre inițiere. În închiderea pe care am trăit-o aveam nevoie de aliați care să te întărească în lupta cu intunericul, aveam nevoie de ferestre prin care să izbutească să intre aerul prospăt al libertății. Lucrarea mea este un „berbece” care forțează dinăuntru ieșirea. Un „cal troian ” ce prin săraciă materialului, lipsa lui de strălucire, oferă obictului
Silvia Radu (sculptor) () [Corola-website/Science/317104_a_318433]
-
decretul imperial care poruncea să fie îndeplinită dorința petiționarului; deși, peste 2 ani, toate aceste decrete au fost anulate... Paleologul secătuia visteria cu amândouă mâinile și împrăștia cu risipă ceea ce fusese adunat cu zgârcenie." (potrivit lui Pachymenes). Toate aceste măsuri au întărit întrucâtva poziția Paleologului, însă, pentru consolidarea definitivă pe tron, era nevoie de un război încununat cu izbândă. Ascensiunea lui Mihail Paleologul nu ținea numai de abilitatea lui extraordinară, ci și de tensiunea externă care cerea o guvernare solidă. Spre deosebire de tatăl
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
județul Suceava din anul 2015 la numărul 267, având codul de clasificare . Pe această listă este trecut eronat anul 1764 ca an al construcției lăcașului de cult. Prima atestare a satului Forăști datează din aprilie 1595, când domnitorul Aron Tiranul întărește cneaghinei fostului logofăt Bârlădeanul părți de ocină din satul Forăști, cumpărate cu 120 de taleri de argint. Denumirea satului provine de la boierii Forăscu, care au fost proprietarii acestei moșii. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, moșia și satul erau stăpânite de
Biserica de lemn din Forăști () [Corola-website/Science/317118_a_318447]
-
inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 244, având codul de clasificare . Satul Dărmănești este atestat documentar încă din secolul al XV-lea. Printr-un act din anul 1430, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) întărea boierului Vlad Adiș stăpânirea a câtorva sate, între care și Pătrăuți cu trei cătune, unul dintre ele fiind locul unde au fost Grecii din Dărmănești. În anul 1499, domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) a confirmat Țeței și Vascăi, nepoatele lui
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]
-
slujbă către noi, l-am miluit cu deosebita noastră milă și i-am dat în țara noastră un sat lângă Baia, anume Buciumeni (...). Iar hotarul acestui sat începând (...) până la pârâul ce merge la Radeșani, lângă Stăniga”". Această danie a fost întărită 10 ani mai târziu de către domnitorul Ștefan al II-lea al Moldovei. După construirea Mănăstirii Slatina (1554-1558) de către domnitorul Alexandru Lăpușneanu, satul Rădășeni a devenit moșie mănăstirească. Conform tradiției, domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615 și 1621-1623) ar fi
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
documentară a satului Bilca datează din 9 august 1551, localitatea fiind pe atunci o braniște a Mănăstirii Putna, situată „între Bilce”, adică un loc în care iobagii mănăstirești făceau fânul și pășteau cirezile și turmele călugărilor. Privilegiile mănăstirești au fost întărite printr-un alt act din 10 aprilie 1645. Anul ridicării bisericii a fost însemnat în pisania de peste intrarea în biserică. Textul pisaniei, scris în slova românească a veacului al XVIII-lea în vechea grafie chirilică, se poate citi în întregime
Biserica de lemn din Bilca () [Corola-website/Science/317134_a_318463]
-
sprijină pe doi stâlpi plați, creând o încăpere cunoscută sub denumirea de „tinda muierilor”. Naosul are o formă pătrată, cu câte o fereastră pe laturile de nord și de sud, încheiate în arc de cerc. El are o boltă semicilindrică, întărită la mijloc cu un arc dublou. Altarul are o absidă de formă pentagonală, iar catapeteasma dispusă avansat formează în părțile laterale două nișe: diaconiconul (în sud) și proscomidiarul (în nord). Trei ferestre se află în această încăpere: una dreptunghiulară în
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
398, având codul de clasificare . Satul Rudești a fost întemeiat în secolul al XVI-lea pe malul râului Verehia, istoricul Teodor Bălan (1885-1972) găsind un document din 2 aprilie 1623 prin care domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea i-a întărit lui Mihai Tăutul, pârcălabul Hotinului, dreptul de proprietate asupra a jumătății de sus a satului Grămești și a jumătății de jos a satului Rudești. Numele satului este menționat și în alte documente: 18 iunie 1672, 1727 (când jumătate a satului
Biserica de lemn Sfântul Dumitru din Rudești () [Corola-website/Science/317161_a_318490]
-
și cronicarul Grigore Ureche în "Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă". El spune următoarele: ""Bogdan vodă daca stătu la domnie, gândi să-ș întărească lucrurile întăi cu vecinii și să-ș arate nume bun. Pe învățătura tătâne-său, a lui Ștefan vodă, trimis-au la împărățiia turcilor pre Tăutul logofătul cel mare, cu slujitori, pedestrime, dărăbani, de au dus birul, zéce povoară de bani și
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
ferestre are trei deschideri terminate în arc frânt. În interior, biserica este împărțită în pronaos, naos și altar. Între pronaos și naos se află un perete străpuns de ușă dispusă în ax. Aceste încăperi au bolți semicilindrice în stil romanic, întărite prin patru arcuri dublouri paralele, sprijinite de pilaștri formați din mănunchiuri de câte trei coloane angajate în pereții laterali. Catapeteasma bisericii datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea (1792), fiind realizată cu cheltuiala lui Ieremia Jicnicerul, proprietarul de atunci a
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
a unui simplu evlavios, este precum cea a lunii pline față de stele. Cunoașterea ne ajută să distingem binele de rău, să găsim drumul către Cer, ne este prietenă atunci când suntem în deșert și singurătate și nu avem pe nimeni, ne întărește la neputință și ne apară de dușmani. Cerneala savanților este mai sfântă decât sângele martirilor." Pentru promovarea științei și filozofiei, în Bagdad se înființează așa-numita "Casă a Înțelepciunii" (بيت الحكمة), unde învățații islamici (dar și de alte religii) se
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
996, când apare termenul "Ostarrichi", care va deveni "Österreich". În 1156, documentul "Privilegium Minus", elaborat de Frederic I, Barbarosa, ridică markgraful austriac la rang de ducat. În 1129, Babenbergii obțin și ducatul Styria. Sub stăpânirea babenbergilor, "Marca de Est" se întărește adăugându-și noi teritorii. Astfel, între 1141 și 1177, aceasta se unește cu "Marca de Jos" (teritoriu aflat la sud de râul Enns) formand împreună un ducat sub conducerea lui Henry Jasomirgott. Succesorii au extins ducatul, mai ales Leopold al
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
Habsburgic; perioada dintre această revoluție și instalarea Dualismului. După 1867 s-a pus de mai multe ori problema modificării dualismului, dar pentru Franz Josef aceasta era cea mai bună soluție (deși aceasta era o soluție care mai mult slăbea, decât întărea imperiul). Imperiul Austriac este un stat multinațional, iar existența sa va depinde și de modul în care această chestiune a naționalităților va fi gestionată. Cu toate problemele ridicate de naționalități Imperiul rezistă până la 1914. Se destramă patru ani mai târziu
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
al XIV-lea. Totuși, chiar și istoricii Dan Bădărău și Ioan Caproșu care contestă autenticitatea pisaniei sus-menționate nu exclud posibilitatea ca această biserică să fi fost construită în anul 1395, falsul din inscripție putând fi făcut în scopul de a întări un adevăr și nu de a acredita o minciună. Ei afirmă că respectiva placă de piatră ar fi fost scoasă din zidul bisericii cu prilejul reparației din 1803, când s-a amplasat o placă cu o inscripție nouă deasupra intrării
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
sudică). Intrarea principală de pe latura sudică este monumentală, fiind încadrată de patru coloane cu capitelurile sculptate, iar cele două turle subțiri de piatră asigură eleganță și zveltețe întregului edificiu. În interior se remarcă amplitudinea bolților, sprijinite pe arce piezișe, care întăresc impresia de monumentalitate a edificiului, balconul (cafasul) susținut de patru coloane, catapeteasma cu două uși împărătești și două altare laterale, lucrate din lemn cu încrustații și motive florale. Ca și la celelalte biserici armenești, și altarul Bisericii armenești din Iași
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
ușoară de elită ("cioragiev"), excelenți arcași, iar mai târziu pușcași, specializați în atacuri-fulger, ambuscade și cercetare. Aceste unități de cavalerie ușoară erau folosite de cele mai multe ori în sprijinul cavaleriei grele, husarii. Cazacii s-au folosit la scară largă de taberele întărite de care, taboruri. Cazacii înregistrat se bucurau de o serie de privilegii, printre care cea a libertății personale, scutirea de o mare parte a taxelor, sau plata pentru serviciile militare. Deși armata polono-lituaniană avea mari probleme financiare, care duceau deseori
Cazac înregistrat () [Corola-website/Science/317593_a_318922]
-
succesorul de drept al Imperiului Roman și al Constantinopolelui, centrul creștinismului în perioada sa de început. Apogeul puterii autocratice a țarului a fost atins în timpul domniei lui Ivan al IV-lea, care a primit supranumele de „cel Groaznic”. Ivan a întărit puterea țarului la un nivel care nu mai fusese atins până la el, o dovadă a riscurilor existente în cazul concentrării nelimitate a puterii în mâinile unui singur om instabil din punct de vedere mintal. Deși la prima vedere țarul părea
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
Dalca există în Arad, coborâtă și ea din Munții Apuseni.) În acea vreme, puține sate aveau un număr de 22 de familii. Pe baza acestui număr, putem presupune că, în Roșia Nouă exista, la acea dată, o biserică. Presupunerea este întărită, credem, de episcopul Sinesie al Aradului care, în conscripția sa din anul 1755, menționează o biserică de lemn „veche”, la Roșia. Biserica avea hramul Bunavestire, un preot Ioan Popovici (deci „fiul popii”, adică urmașul tatălui său la altar) și un
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]