17,527 matches
-
arhitectului a fost indicarea unei fotografii a lui Constantin Brâncuși, aflată pe biroul său, replicând, "De fapt, tind să gîndesc mai mult în termenii unui artist că acesta. El a avut o influență mai mare asupra operei mele decît majoritatea arhitecților. De fapt, cineva a sugerat că unul din zgârie-norii mei, care a cîștigat o competiție în New York, seamănă cu o sculptura de Brâncuși. Aș putea numi pe Alvar Aalto din lumea arhitecturii pentru care am un respect deosebit, si, desigur
Frank Gehry () [Corola-website/Science/303340_a_304669]
-
Martha Bibescu între 1922 și 1930. Capela Gheorghe Bibescu, construită după 1880 adăpostește mormintele familiei Bibescu, inclusiv ale prinților Mihai și George Basarab-Brâncoveanu, aviatori morți în timpul celui de-al doilea război mondial. Serele Mogoșoaia au fost construite după 1890, de arhitecți francezi și sunt încă folosite pentru cultura florilor și ca atelier de educație plastică pentru copii. Ghețăria servea la stocarea pe timpul verii a gheții aduse din lacul Mogoșoaia, aflat în apropiere. Biserica „Sfântul Gheorghe” se află în afara zidurilor palatului, lângă
Palatul Mogoșoaia () [Corola-website/Science/303365_a_304694]
-
de Amiens și de Saint-Quentin, și fără corespondență cu rețeaua feroviară locală. Cu toate că primele gări nu aveau nici o ambiție arhitecturală, nu același lucru se poate spune despre cele mai noi. Printre cele mai spectaculoase putem cita gara Lyon-Saint-Exupéry TGV, opera arhitectului spaniol Santiago Calatrava, gara Aeroportului Charles-de-Gaulle 2 (Roissy-Charles-de-Gaulle) și gara Avignon TGV. Deschisă în 2001, cea din urmă este considerată ca una din cele mai impresionante din întreaga rețea, cu acoperișul panoramic de 340 metri lungime, comparat deseori cu acoperișul
TGV () [Corola-website/Science/303391_a_304720]
-
necropolă pentru familia regală a României. Dacă în 1857 complexul monastic era păstrat în întregime, două incendii din 1866 și 1867 au distrus clădirile seminarului, respectiv locuințele, paraclisul și turnul de intrare. Biserica a fost restaurată începând cu 1875 de către arhitectul francez Lecomte du Noüy, a cărui tehnică controversată consta din demolarea completă a edificiilor și refacerea lor din temelii, ceea ce a dus și-n cazul mânăstirii Curtea de Argeș la distrugerea frescei originale și înlocuirea acesteia cu o pictură „nouă, rece și
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
Pictura interioară, realizată de zugravul Dobromir, a fost terminată în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumați. Ea este păstrată fragmentar în Muzeul Național de Artă din București. Reparată de câteva ori, biserica a fost restaurată (1875 - 1886) de arhitectul francez André Lecomte du Noüy, discipol al lui Eugène Viollet-le-Duc, care i-a adus și unele modificări care au diminuat valoarea istorică a monumentului. Construită din piatră fățuită și profilată, biserica are un plan triconc, inspirat din planimetria bisericii Vodița
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
să circule și în afara granițelor țării faima mănăstirii lui Neagoe Basarab. După unele refaceri parțiale și întregiri în timp ale ansamblului sau, vătămată și de un puternic incendiu, Biserica Episcopală Curtea de Argeș a fost refăcută - astfel după cum se vede astăzi - de arhitectul francez André Lecomte du Noüy și de arhitectul român Nicolae Gabrielescu, inspectorul lucrărilor de restaurare, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A fost isprăvită în anul 1885 și sfințită la 12 octombrie 1886. Așa cum se înfățișează în
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
lui Neagoe Basarab. După unele refaceri parțiale și întregiri în timp ale ansamblului sau, vătămată și de un puternic incendiu, Biserica Episcopală Curtea de Argeș a fost refăcută - astfel după cum se vede astăzi - de arhitectul francez André Lecomte du Noüy și de arhitectul român Nicolae Gabrielescu, inspectorul lucrărilor de restaurare, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A fost isprăvită în anul 1885 și sfințită la 12 octombrie 1886. Așa cum se înfățișează în prezent, biserica este alcătuită dintr-un pronaos supralărgit
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
fost dezvelit bustul lui Mihai Eminescu care a locuit o vreme aici. După ce a funcționat pentru o lungă perioadă de timp exclusiv ca biserică, în anul 1991 mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi a fost reînființată. Cu ocazia lucrărilor de restaurare datorate arhitectului André Lecomte du Nouy în anii 1882-1890, biserica Trei Ierarhi și-a văzut distrusă pictura interioară originală. Anumite intervenții controversate au marcat atunci o etapă caracteristică în procesul restaurărilor în România, animată de acțiuni și dezbateri publice, de o luptă
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași () [Corola-website/Science/302425_a_303754]
-
lui Matia Corvin datează încă din 1882, an în care Consiliul Legislativ Orășenesc Cluj a stabilit executarea unui monument în cinstea marelui fiu al orașului. Macheta lui János Fadrusz a fost aprobată în unanimitate de autoritățile locale în anul 1894. Arhitectul Lajos Pákey a realizat proiectul soclului statuii, reprezentând un bastion al zidului cetății Clujului. Statuia ecvestră a lui Matia Corvin se remarcă prin poziționarea tuturor celor patru copite ale calului pe sol, ceea ce, conform tradiției, înseamnă că personajul aflat pe
Ansamblul monumental Matia Corvin din Cluj () [Corola-website/Science/302441_a_303770]
-
huhurezului care viețuia "„sub bolțile pivnițelor părăsite”". Mănăstirea ajunsese o ruină la sfârșitul secolului al XIX-lea, zidurile bisericii fiind măcinate de infiltrația apei pluviale, iar turla de pe naos era pe jumătate descoperită. Aceasta este starea în care o găsea arhitectul Constantin Băicoianu, sub coordonarea căruia s-au efectuat reparații la biserică în 1896. Noi lucrări de restaurare au fost efectuate în perioada 1910-1911, la inițiativa Comisiunii Monumentelor Istorice. În octombrie 1911, lucrările au fost finalizate, iar mănăstirea a putut fi
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
înfrumusețare a complexului mănăstiresc, el este socotit un mare ctitor restaurator al Mănăstirii Cetățuia. Biserica Mănăstirii Cetățuia, cu hramul Sf. Apostoli Petru și Pavel, este amplasată în mijlocul incintei. Ea a fost studiată îndeaproape, la începutul secolului al XX-lea, de arhitectul Gh. Lupu și de inginerul și istoricul Gheorghe Balș care au remarcat că această biserică este o copie simplificată a Bisericii Trei Ierarhi. Biserica Mănăstirii Cetățuia este construită în plan triconc, cu absidele naosului și altarului semicirculare în interior și
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
construcție rudimentară de lemn. Edificiul nu avea acoperiș și nici șarpantă, iar pridvorul cel mic, care dădea în apartamentul de locuit și care fusese construit probabil din lemn, lipsea cu totul. În perioada 1910-1911, clădirea egumeniei a fost restaurată de arhitectul Gheorghe Lupu. Cu această ocazie, s-a refăcut acoperișul și s-a completat partea superioară a zidăriei de sub streașină (care a fost decorată cu un șir de ocnițe din cărămidă aparentă), s-au construit două foișoare cu scări de acces
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
decorată cu un șir de ocnițe din cărămidă aparentă), s-au construit două foișoare cu scări de acces la cele două intrări principale și s-au efectuat unele reparații interioare. Istoricii Dan Bădărău și Ioan Caproșu, analizând articolul publicat de arhitectul restaurator în "Buletinul Comisiunii monumentelor istorice" din 1913 în care apar numeroase ilustrații de mare interes, au constatat o serie de intervenții care au denaturat aspectul inițial al clădirii și anume: Pe peretele nordic al acestei clădiri a fost amplasată
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
pozitiv dorinței enoriașilor din Bistrița de refacere a bisericii. În această etapă constructivă vechiul plan bazilical face loc unei desfășurări planimetrice de tip hală. Pentru finalizarea acestor lucrări se încheia, la 17 ianuarie 1560, un contract între consiliul orășenesc și arhitectul Petrus Italus, originar din Lugano pentru refacerea și consolidarea bisericii parohiale, în valoare de 3000 de florini. Încheiate în anul 1563, după cum consemnează și inscripția de pe aticul portalului vestic, lucrările meșterului elvețian au încorporat în structura și aspectul bisericii parohiale
Biserica Evanghelică din Bistrița () [Corola-website/Science/302453_a_303782]
-
următori biserica nu mai cunoaște refaceri majore, dar în urma incendiului din 1857, când este distrus acoperișul și ceasul turnului, va fi refăcut ultimul etaj al acestuia în stilul neogotic. Ultima renovare a monumentului s-a realizat în 1926 după planurile arhitectului Hermann Phleps din Danzig. Atunci a fost zugrăvit în culoarea actuală interiorul și a fost introdusă lumina electrică. Datorită unor fonduri proprii, a unor donații substanțiale ale foștilor locuitori ai Bistriței, fațada de vest a putut fi consolidată și parțial
Biserica Evanghelică din Bistrița () [Corola-website/Science/302453_a_303782]
-
OC (n. 5 decembrie 1885 - d. 1 ianuarie 1980) a fost un inginer și arhitect din provincia canadiană Quebec, a cărui carieră, desfășurată în special în Montreal, a cuprins numeroase realizări concrete, exemple notabile de clădiri și structuri construite în stilul Art Deco și în stilul internațional. Cormier a studiat mai întâi ingineria la "École
Ernest Cormier () [Corola-website/Science/302470_a_303799]
-
Magnifica, impunătoarea și inconfundabila clădire a "Curții Supreme de Justiție a Canadei", situată în Ottawa, este una din clădirile care l-au făcut faimos pe Cormier și au propagat stilul Art Deco în timp și spațiu. a fost unul din arhitecții și designerii consultanți ai clădirii Națiunilor Unite din din New York. În afara faptului că Ernest Cormier a fost un excelent inginer constructor și arhitect, arătând în toate clădirile sale un echilibru fericit între inginerie și arhitectură, el a excelat ca pictor
Ernest Cormier () [Corola-website/Science/302470_a_303799]
-
faimos pe Cormier și au propagat stilul Art Deco în timp și spațiu. a fost unul din arhitecții și designerii consultanți ai clădirii Națiunilor Unite din din New York. În afara faptului că Ernest Cormier a fost un excelent inginer constructor și arhitect, arătând în toate clădirile sale un echilibru fericit între inginerie și arhitectură, el a excelat ca pictor și ilustrator. Cormier a lăsat multe reprezentări ale lucrărilor sale, executate în diferite stagii ale proiectelor sale realizate. În 1974, Ernest Cormier a
Ernest Cormier () [Corola-website/Science/302470_a_303799]
-
două pe Nefertari, având fiecare o înălțime de cel puțin nouă metri. Au durat două decenii pentru finalizarea acestui vast complex arhitectural având drept scop celebrarea cultului lui Ramses. Misiunea de a construi acest ansamblu i-a revenit lui Penra, arhitectul său, care, cu siguranță, nu i-a înșelat așteptările. Ramesseum a fost construit pe malul stâng al Nilului, în zona orașului Teba. Având 300 de metri lungime și 195 metri lățime. A fost dotat chiar și cu un port pentru
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
Charles-Édouard Jeanneret-Gris, cunoscut sub pseudonimul de pe care l-a adoptat (n. 6 octombrie 1887- d. 27 august 1965), a fost un arhitect, urbanist, decorator, pictor, sculptor, realizator de mobilier, teoretician și scriitor elvețian, naturalizat cetățean francez, faimos, pentru contribuțiile sale importante la curentele arhitecturale ce astăzi poartă numele de modernism, brutalism sau stilul internațional în arhitectură, alături de Ludwig Mies van der Rohe
Le Corbusier () [Corola-website/Science/302914_a_304243]
-
sale specifice. Le Corbusier a fost atras de artele vizuale, studiind la "Școala de artă La-Chaux-de-Fonds" sub direcția lui Charles L'Éplattenier, care la rândul său studiase la Budapesta și Paris. Profesorul său de arhitectură de la aceeași școală a fost arhitectul René Chapallaz, care a exercitat o amplă influență a proiectării caselor timpurii proiectate și construite de Le Corbusier. În anii săi timpurii a călătorit adesea în întreaga Europă pentru a scăpa din atmosfera prea "provincială" a orașului natal. Astfel, în
Le Corbusier () [Corola-website/Science/302914_a_304243]
-
a scăpa din atmosfera prea "provincială" a orașului natal. Astfel, în 1907 a călătorit la Paris, unde a lucrat în oficiile companiei lui Auguste Perret, specialistul francez în beton armat. Între octombrie 1910 și martie 1911 a lucrat pentru cunoscutul arhitect german Peter Behrens, în atelierul căruia a ucenicit împreună cu alți doi arhitecți importanți ai secolului XX, Ludwig Mies van der Rohe și Walter Gropius. Cu aceeași ocazie, și-a reactivat germana sa pasivă, devenind fluent în această limbă. Ambele experințe
Le Corbusier () [Corola-website/Science/302914_a_304243]
-
a călătorit la Paris, unde a lucrat în oficiile companiei lui Auguste Perret, specialistul francez în beton armat. Între octombrie 1910 și martie 1911 a lucrat pentru cunoscutul arhitect german Peter Behrens, în atelierul căruia a ucenicit împreună cu alți doi arhitecți importanți ai secolului XX, Ludwig Mies van der Rohe și Walter Gropius. Cu aceeași ocazie, și-a reactivat germana sa pasivă, devenind fluent în această limbă. Ambele experințe profesionale se vor dovedi extrem de importante pentru cariera și devenirea sa ulterioară
Le Corbusier () [Corola-website/Science/302914_a_304243]
-
suferit un infarct, la vârsta de șaptezeci și șapte de ani. Înmormântarea sa a avut loc în curtea Palatului Louvre, la 1 septembrie 1965, sub îndrumarea scriitorului și filozofului André Malraux, care era în acel moment ministrul culturii din Franța. Arhitectul francez târziu Le Corbusier a studiat proporțiile umane, fiind un promotor al arhitecturii adaptate la dimensiunile corpului uman. A publicat în 1950 tratatul "Modulatorul", în care tratează secțiunea de aur a siluetei umane, aplicată la proporțiile funcționale în arhitectură. Pornind
Le Corbusier () [Corola-website/Science/302914_a_304243]
-
transport cu trăsura al bolnavilor la spital și al morților la morgă. Tot el a introdus iluminatul electric pe bulevardul principal și a amenajat Cișmigiul cu fântâna care reprezenta o copie după acea de la Saint-Cloud, realizată de cel mai ilustru arhitect al lui Ludovic al XIV-lea (1661-1715). De asemenea au fost pavat cu piatră și bolovani numeroase străzi și trotuare. Pake-Protopopescu a reușit să finalizeze în anul 1890 prelungirea fostului bulevard al Orizontului (bulevard al cărui nume a fost schimbat
Emilian Pake-Protopopescu () [Corola-website/Science/302927_a_304256]