15,728 matches
-
oficial dominația ungară în Valahia și cedarea provinciei Varna către aceiași maghiari, cedarea vulgariei apusene (inclusiv a Sofiei) în favoarea Serbiei. În plus, Murat a fost obligat să abdice în favoarea fiului său minor, Mahomed al II-lea. În toamna aceluiași an, creștinii au violat tratatul de pace și au repornit războiul. Pe 11 noiembrie 1444, Murat a reușit să înfrângă oștile creștine - polono maghiare comandate de Valdislav al III-lea și de Iancu de Hunedoara - în bătălia de la Varna. Murad a fost
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
reușită care din punctul lui de vedere i-ar fi întărit puterea în fața vârfurilor armatei și admnistrației, care îi provocaseră nenumărate probleme în timpul primei sale domnii. Cucerirea Constantinopolului i-ar fi adus și alte beneficii. Atâta vreme cât Constantinopolul era stăpânit de creștini, inamicii sultanului ar fi putut folosi orașul ca o bază pentru atacarea imperiului și ar fi oferit liderilor occidentali un pretex pentru continuarea eforturilor militare antiotomane. În plus, locația orașului îi asigura controlul asupra comerțului pe mare și pe uscat
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
otomanilor uriașe bogății. Nu în ultimul rând, Constantinopolul era potrivit pentru rolul de capitală imperială, iar cucerirea sa i-ar fi adus o glorie nepieritorare sultanului, l-ar fi transformat pe acesta într-un erou pentru musulmani, dar și pentru creștini, și l-ar fi transformat într-un conducător foarte puternic. Mahomed a petrecut doi ani cu pregătirile pentru cucerirea capitalei bizantine. El a ordonat construirea unei flote, cu care să împiedice venirea ajutoarelor creștine pe mare. Cu ajutorul unui armurier maghiar
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
parte din Apulia a fost cucerită, iar invazii musulmane periodice și devastatoare au continuat să aibă loc ajungând înspre nord până la Roma sau în Piemont. Cuceririle musulmane nu trebuie privite ca parte strictă a unui război total între musulmani și creștini, ci mai degrabă ca o luptă pe scară mai largă pentru putere în Italia și Europa, în care Bizanțul se afla în competiție cu creștinii franci, longobarzi și apoi normanzi pentru deținerea controlului în regiune. De altfel, sarazinii erau adeseori
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
cea fatimizilor șiiți. Patru ani mai târzui, guvernatorul fatimid a fost alungat din Parlermo, iar Sicilia și-a declarat independența sub emirul Ahmed ibn-Kohrob. Prima faptă militară a acestuia a constituit-o un asediu asupra Taorminei, care fusese reconstruită de către creștini; el a reușit totuși un succes în 914, când o flotă siciliană sub conducerea fiului său Mohammed a distrus flota fatimidă trimisă să recupereze Sicilia. În anul următor, distrugerea unei alte flote trimise împotriva Calabriei, ca și neliniștea cauzată de
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
splendid port, a însemnat o mare lovitură pentru puterea musulmană din insulă. În cele din urmp, întreaga Sicilie a fost cucerită de noii veniți. În 1091, ultima fortăreață arabă majoră, Noto, din extremitatea sudică a Siciliei, a fost preluată de creștini, odată cu insula Malta. Mai multe măsuri anti-musulmane au fost adoptate de împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen, pentru a face pe plac papilor, care nu puteau tolera comunități islamice în inima Creștinătății.. Rezultatul a fost o răscoală a musulmanilor
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Farfa a reușit să organizeze la timp evacuarea comunității și să salveze totodată biblioteca și arhivele. De asemenea, tabăra sarazină de la Minturno (în Lazio), pe râul Garigliano a devenit un adevărat ghimpe în inima papalității, de unde porneau multe expediții împotriva creștinilor din regiune. În anul 915, papa Ioan al X-lea a fost creierul unei vaste alianțe a statelor din sudul Italiei, inclusiv Ducatul de Gaeta și Ducatul de Neapole, principii longobarzi și bizantinii, cu toate că amalfitanii au stat deoparte. Bătălia care
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
nou factor politic pentru ca dominația sarazinilor să fie treptat eliminată. Emiratul de Sicilia a început să se fragmenteze pe măsură ce disputele interdinastice se înmulțeau. Începând din secolul al XI-lea, statele din sudul Italiei continentale angajau mercenari normanzi, care erau descendenți creștini ai vikingilor; normanzii au fost cei care, sub Roger I (Roger Bosso), au cucerit Sicilia de la musulmani. Normandul Robert Guiscard, fiul lui Tancred de Hauteville, a invadat Sicilia în 1060. Insula era pe atunci divizată între trei emiri arabi, iar
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
s-a retras cu familia la o moșie din Calabria pe care Roger I i-a pus-o la dispoziție. În 1091, Butera și Noto din extremitatea sudică a Siciliei, ca și insula Malta, ultimele fortărețe arabe, s-au predat creștinilor relativ repede. În 1480, o flotă a turcilor otomani, trimisă de sultanul Mahomed al II-lea, a atacat Otranto, debarcând în apropierea orașului și capturându-l odată cu fortul său. Papa Sixt al IV-lea a chemat la cruciadă și o
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
o flotă a turcilor otomani, trimisă de sultanul Mahomed al II-lea, a atacat Otranto, debarcând în apropierea orașului și capturându-l odată cu fortul său. Papa Sixt al IV-lea a chemat la cruciadă și o masivă forță armată a creștinilor a fost constituită sub conducerea regelui Ferdinand I de Neapole, incluzând și un număr notabil de cavaleri trimiși de regele Matias Corvin al Ungariei, care, în fața pericolului otoman, a făcut abstracție pentru o vreme de disputele sale din Italia. Forța
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
asemenea, este posibil ca Venceslau, care dorea să-și convertească supușii mai ușor la creștinism, să fi ales un sfânt al cărui nume ("Svatý Vít" în limba cehă) sună foarte mult cu numele divinității solare slave Svantevit. Două populații religioase, creștinii în creștere și comunitatea păgână în scădere, au trăit simultan în castelul Praga, cel puțin până în secolul al XI-lea. În anul 1060, după ce a fost înființată Episcopia Pragăi, prințul Spytihněv al II-lea a dorit să construiască o biserică
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
aproape un secol mai devreme îl listează drept "beatus", "beatificat˝ (în fapt nu a fost nici o diferență între cele două nominații până în secolul XIII, apoi apărând diferența prin care primii, fiind canonizați de biserică romano-catolică, puteau fi venerați de toți creștinii, în timp ce beatificații erau de cele mai multe ori recunoscuți de un episcop și venerați în dioceza să). Operele lui Rabanus, multe dintre ele rămânând nepublicate, cuprind comentarii ale Scripturii din Epistolele Sfanțului Pavel , inclusiv Evrei și tratate cu privire la diverse subiecte doctrinare inclusiv
Rabanus Maurus () [Corola-website/Science/324857_a_326186]
-
a scăpat neluată în seamă până în secolul al III-lea. O tradiție evreiască referitoare la genealogia Mariei din Evanghelia după Luca este redată în "Doctrina Jacobi" (scrisă în 634), în care un rabin tiberian își bate joc de faptul că creștinii o venerează pe Maria prin a povesti genealogia ei conform tradiției evreilor din Tiberiada. Un secol mai târziu, Ioan Damaschinul și alții redau aceeași informație, cu deosebirea că ei introduc o generație în plus, "Barpanther" (Aramaic pentru "fiul lui Pantera
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
deosebirea că ei introduc o generație în plus, "Barpanther" (Aramaic pentru "fiul lui Pantera", indicând astfel o sursă aramaică interpretată în mod greșit). Un anume prinț Andronicus a găsit aceeași polemică într-o carte a unui rabin numit Elijah: De ce creștinii o ridică așa de mult în slavă pe Maria, numind-o mai nobilă decât Heruvimii, incomparabil mai măreața decât Serafimii, înălțată deasupra cerurilor, mai curată decât razele Soarelui? Pentru că ea a fost o femeie din rasa lui David, născută din
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
respingerea celorlalte și datorită confruntării cu atâtea credințe contradictorii în absența unei revelații personale, e dificil a hotărî care dintre ele este corectă. Aceeași problemă a confuziei apare în cazul oricărei persoane căreia cel care crede îi împărtășește revelația personală. Creștinii cred că Iisus este mântuitorul lumii si fiul lui Dumnezeu; evreii și musulmanii nu cred. În mod similar, musulmanii cred în originea divină a Coranului, în timp ce evreii și creștinii nu cred. Există multe exemple ale unor astfel de viziuni contradictorii
Argumentul revelațiilor inconsistente () [Corola-website/Science/326021_a_327350]
-
cazul oricărei persoane căreia cel care crede îi împărtășește revelația personală. Creștinii cred că Iisus este mântuitorul lumii si fiul lui Dumnezeu; evreii și musulmanii nu cred. În mod similar, musulmanii cred în originea divină a Coranului, în timp ce evreii și creștinii nu cred. Există multe exemple ale unor astfel de viziuni contradictorii, schismele ideologice manifestându-se chiar și în cadrul aceleiași religii. Creștinismul, de exemplu, are multe ramuri, nu toate compatibile între ele. Hinduismul, cu multiplele sale zeități văzute ca manifestări ale
Argumentul revelațiilor inconsistente () [Corola-website/Science/326021_a_327350]
-
Nikita Ivanovici Panin, era adversarul declarat al acestei abordări. Împărăteasa Ecaterina s-a lăsat influențată însă de entuziasmul fraților Orlov. În primăvara anului 1768, împărăteasa a început o corespondență diplomatică cu Republica Veneția, inițiind un schimb de informații cu privire la starea creștinilor din teritoriile ocupate de turci]]. Mai apoi, sub falsul pretext al unui tratament medical, Alexei Orlov a plecat în Italia cu o misune diplomatică secretă. Alexei a fost însoțit de fratele său, Fiodor și de doi ofițeri, dintre care unul
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
din populație). Din anul 1965 localitatea a primit statutul de consiliu local. Încă nu este recunoscut oficial ca oraș sau municipiu. La recensământul din 1931 Araba număra 253 case locuite și o populație de 1187 arabi musulmani și 37 arabi creștini. Sporul de populație anual este în prezent de 2%. 36,3% din elevi termină examenele de bacalaureat. Venitul mediu al locuitorilor în anul 2007 era de 4,176 shekeli noi. Nucleul așezării se află la poalele turnurii de nord a
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
stabilindu-se una din așa numitele 24 mishmerot - guardii, ale preoților evrei - cohanim, și anume casa lui Petahya. În zilele împăratului Adrian locuitorii evrei ai așezării au fost transferați în regiunea Iudeei. În epoca bizantină localitatea a fost locuită de creștini, care în secolul al V-lea au zidit o biserică, ale cărei ruine se pot vedea și astăzi. Creștinii din Araba s-au convertit în cea mai mare parte la islam după victoria lui Salah ad Din asupra cruciaților în
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
zilele împăratului Adrian locuitorii evrei ai așezării au fost transferați în regiunea Iudeei. În epoca bizantină localitatea a fost locuită de creștini, care în secolul al V-lea au zidit o biserică, ale cărei ruine se pot vedea și astăzi. Creștinii din Araba s-au convertit în cea mai mare parte la islam după victoria lui Salah ad Din asupra cruciaților în bătălia de la Hattin. Moscheea cea veche a orășelului datează din perioada lui Salah ad Din. In Valea Sakhnin (Sahl
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
patru vorbe ar fi de ajuns în astă Sfântă Scriptură, dar ea-i așa cum îs cărțile despre bătălii, care se umflă." Menocchio transmite mesajul său de toleranță față de celelalte confesiuni: "Dumnezeu Tatăl are feluriți feciori pe care-i iubește - adică creștinii, turcii și evreii - și la toți le-a dat voința să trăiască în legea lui da’ nu se știe care o fi cea bună; de-aia zic io că, fiind născut creștin, voi a rămâne creștin, și dacă m-aș
Menocchio () [Corola-website/Science/326063_a_327392]
-
(n. 5 martie 1933, Heidenheim, Baden-Württemberg, Germania) este un teolog și cardinal catolic german, președinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor între anii 2001-2010. După obținerea bacalaureatului în 1952 și-a început studiile de filosofie și de teologie la Tübingen și la München. A fost hirotonit preot pentru dieceza de Rottenburg-Stuttgart, la 6 aprilie 1957 și a obținut doctoratul în teologie
Walter Kasper () [Corola-website/Science/326072_a_327401]
-
fost semnat la Augsburg la 31 octombrie 1999. Această declarație comună asupra justificării este rezultatul a peste treizeci de ani de dialog luterano-catolic. La 16 martie 1999 a fost numit la Roma ca secretar al "Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor". A fost creat cardinal de papa Ioan Paul al II-lea în consistoriul din 21 februarie 2001 cu titlul de "cardinal-diacon de Ognissanti in Via Appia Nuova" la biserica Ognissanti și a devenit președinte al "Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității
Walter Kasper () [Corola-website/Science/326072_a_327401]
-
A fost creat cardinal de papa Ioan Paul al II-lea în consistoriul din 21 februarie 2001 cu titlul de "cardinal-diacon de Ognissanti in Via Appia Nuova" la biserica Ognissanti și a devenit președinte al "Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor" la 3 martie 2001. A fost confirmat în această funcție de papa Benedict al XVI-lea la 21 aprilie 2005. În "Curia romană" este și membru al Congregației pentru Doctrina Credinței, al Congregației pentru Bisericile Orientale, al "Consiliului Pontifical pentru Cultură
Walter Kasper () [Corola-website/Science/326072_a_327401]
-
biserici fortificate săsești și ungurești. În plus, anumite mănăstiri ale românilor șunt fortificate, ca faimoasa Mănăstirea Putna. Pentru bisericile fortificate ale Ardealului, vezi secțiunea "Biserici fortificate din Transilvania". Koper O parte a bisericilor ridicate în Spania se datoreaza eforturilor principilor creștini de a cuceri peninsula iberica ocupată de musulmani. Sînt repertoriate bisericile provinciilor următoare: Provincia Huesca Provincia Lugo Provincia Gipuzkoa Sînt repertoriate bisericile provinciilor următoare: Provincia Castellón Provincia Valencia În Suedia există biserici fortificate langa malurile mării, de exemplu pe ostravul
Lista bisericilor fortificate () [Corola-website/Science/326094_a_327423]