16,375 matches
-
-le brusc, numai ca să-și arate minuscula inițială scrisă parcă cu creta pe partea interioară neagră și la fel de brusc Își lua din nou zborul. Dar cea mai constantă sursă de Încântare din timpul acelor lecturi era modelul de arlechin al geamurilor colorate inserate Într-un cadru văruit de ambele părți ale verandei. Privită prin aceste sticle magice, grădina părea ciudat de Încremenită și izolată. Dacă priveai prin sticla albastră, nisipul devenea cenușă, iar pe cerul tropical Înotau copaci ca de cerneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
insipidă, cu țânțarul lui singuratic sau cu un ditamai țânțăroi șchiop, era ca și cum ai lua o Înghițitură de apă când nu ți-e sete și vedeai o banală bancă albă sub niște copaci familiari. Dar dintre toate ferestrele, acesta este geamul prin care În anii următori nostalgia secătuită va tânji să privească. Mademoiselle n-a aflat niciodată câtă putere avea șuvoiul regulat al glasului ei. Impresiile pe care și le-a exprimat ulterior au fost cu totul altele. „Ah!“, ofta ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cele din urmă, ochii mei acomodați cu Întunericul deslușesc printre formele familiare plutitoare, câteva contururi vagi mai prețioase care hoinăresc Într-o amnezie fără țel până ce, revenindu-le pe jumătate memoria, se stabilesc la forma cutelor Întunecate ale perdelelor de la geamuri, În spatele cărora luminile de pe stradă licăresc În depărtare. Cât de străine de frământările nopții erau palpitantele dimineți ale St. Petersburg-ului, când primăvara acrită, cruntă și tandră, umedă și fermecătoare, expedia gheața fărâmată pe Neva strălucitoare ca marea! Acoperișurile sclipeau. Zloata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
descris ca pe niște noi descoperiri. De câteva din descoperirile mele s-au ocupat alți cercetători; unele poartă numele meu. Un exemplar dintre acestea, (Mc. Dunnough) Eupithecia nabokovi, pe care l-am plesnit Într-o noapte din 1943 pe un geam cu vitralii din reședința Alta a lui James Laughlin În statul Utah, Își are locul său filosofic În spirala tematică Începută Într-o pădure de pe malul râului Oredej pe la 1910 - sau poate chiar mai devreme, pe acel râu din Novaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
superbe aripi de fluturi pe deasupra florilor sclipitoare - margarete, clopoței, spice și altele - care acum trec repede prin fața ochilor mei Într-un fel de abur colorat, ca acele poiene luxuriante sortite să nu fie niciodată explorate, pe care le zărești de la geamul vagonului-restaurant al unui tren transcontinental. La capătul Împărăției fermecate a ierbii, se Înălța, ca un zid, pădurea. Acolo hoinăream, examinând trunchiurile de copaci (partea vrăjită, tăcută a unui copac) În căutarea unor minusculi fluturi de noapte denumiți În Anglia Pugs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de voiaj, este atât logic, cât și simbolic. „Ne budet-li, tî vedi ustal“ (Nu te-ai plictisit, nu ești obosit?) mă Întreabă mama și apoi cade pe gânduri În timp ce amestecă alene cărțile. Ușa compartimentului era deschisă și prin ea vedeam geamul de pe culoar, prin care sârmele - șase sârme subțiri, negre - se străduiau s-o ia În sus, să se Înalțe spre cer, În ciuda loviturilor fulgerătoare pe care le Încasau de la stâlpii de telegraf ce se Înșiruia unul după altul; dar exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
loviturilor fulgerătoare pe care le Încasau de la stâlpii de telegraf ce se Înșiruia unul după altul; dar exact În momentul când toate șase, Într-un elan victorios de patetică Înălțare, erau pe punctul de a atinge partea de sus a geamului, o lovitură Îngrozitor de răutăcioasă le cobora atât de jos cum nu mai fuseseră niciodată și trebuia s-o ia de la capăt. Când, În asemenea călătorii, trenul Își schimba ritmul, mergând la pas și aproape atingând fațade de case și firme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mare oraș german, simțeam o emoție dublă, pe care nu mi-o puteau produce gările terminale. Vedeam un oraș cu tramvaie ca de jucărie, tei și ziduri de cărămidă pătrunzând În compartiment, stând de vorbă cu oglinzile și umplând ochi geamurile dinspre culoar. Acest contact intim dintre tren și oraș era o fațetă a bucuriei. Cealaltă era să mă pun În pielea unui trecător, care - Îmi imaginam - era impresionat așa cum aș fi fost și eu, văzând lungile și romanticele vagoane acaju
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
draperiile dintre culoare negre ca aripile de liliac și cu literele lor de metal ce străluceau ca alama În lumina de apus a soarelui, traversând agale un pod de fier peste o stradă frecventată zilnic și apoi cotind cu toate geamurile brusc cuprinse de flăcări, după un ultim grup de case. Aceste amalgamări optice aveau Însă și neajunsuri. Vagonul-restaurant cu geamuri late, panorama sticlelor virgine de apă minerală, șervetele Împăturite În formă de mitră și pachetele de ciocolată - butaforie (sub ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de apus a soarelui, traversând agale un pod de fier peste o stradă frecventată zilnic și apoi cotind cu toate geamurile brusc cuprinse de flăcări, după un ultim grup de case. Aceste amalgamări optice aveau Însă și neajunsuri. Vagonul-restaurant cu geamuri late, panorama sticlelor virgine de apă minerală, șervetele Împăturite În formă de mitră și pachetele de ciocolată - butaforie (sub ale căror ambalaje - Cailler, Kohler și așa mai departe - nu era decât lemn) erau mai Întâi zărite ca un liman răcoros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aer comprimat. Ceva (ochelarii fratelui meu, după cum s-a dovedit În ziua următoare) a căzut de sus. Era minunat de palpitant să te deplasezi până la picioarele patului, târând după tine o parte din așternut, ca să desfaci precaut prinzătoarea transperantului de la geam, care putea fi lăsat să alunece doar până la jumătate, fiind oprit de marginea patului de sus. Fluturi de noapte palizi În jurul unui felinar singuratic, ca sateliții din jurul planetei Jupiter. Un ziar dezmembrat tresălta pe o bancă. Undeva, În tren, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
an, o trăsură a Curții Imperiale aducea la noi un celebru medic, și așteptând și tot așteptând În ninsoarea care cădea pieziș și dacă Îți alegeai cel mai mare dintre fulgii cenușii și Îl urmăreai cu privirea În timp ce cădea (dincolo de geamul bovindo-ului prin care te uitai), puteai desluși forma lui grosolană, neregulată și oscilațiile lui În zbor, făcându-te să te simți și amețit, și posomorât. Luminile se stingeau. Lenski se lansa În primele versuri: Timpul - nu-i mult de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dantura. Și mai diabolice decât acțiunea parei de cauciuc care-ți provoca dureri cumplite În cavități erau tampoanele de vată - nu suportam contactul uscat și scârțâitul lor - care erau vârâte Între gingie și limbă pentru bunul mers al operației; pe geamul din fața ochilor mei neputincioși se zărea o transparență, un peisaj marin mohorât sau niște struguri cenușii, tremurând din cauza reverberațiilor seci ale tramvaielor din depărtare, sub un cer sec. „In den Zelten achtzen A“ - adresa aceasta dansează din nou ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
adolescența mea, o structură veche și solidă din lemn, deasupra unei vâlcele cu ferigi În partea mai veche, dinspre râu, a parcului nostru de la Vira. Exact așa cum era sau poate și mai perfectă. În cel adevărat lipseau o parte din geamuri și frunzele fărâmițate fuseseră măturate de vânt. Podețul Îngust care se arcuia peste vâlcea În porțiunea sa cea mai adâncă, pavilionul Înălțându-se În mijlocul lui ca un curcubeu condensat era atât de alunecos după o rafală de ploaie, Încât părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Din punct de vedere etimologic, „pavilion“ și „papilio“ sunt strâns Înrudite. Înăuntru nu era nici o mobilă, În afară de o masă rabatabilă prinsă cu niște balamale ruginite de peretele de sub fereastra de la răsărit, prin ale cărei despărțituri, două sau trei, unele fără geam, altele cu geamuri palide, printre nuanțele de albastru afumat și de roșu beat, puteai zări râul. Pe o scândură a pardoselii, zăcea pe spate, la picioarele mele, o muscă de cal moartă, lângă rămășițele cafenii ale unui mâțișor de mesteacăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vedere etimologic, „pavilion“ și „papilio“ sunt strâns Înrudite. Înăuntru nu era nici o mobilă, În afară de o masă rabatabilă prinsă cu niște balamale ruginite de peretele de sub fereastra de la răsărit, prin ale cărei despărțituri, două sau trei, unele fără geam, altele cu geamuri palide, printre nuanțele de albastru afumat și de roșu beat, puteai zări râul. Pe o scândură a pardoselii, zăcea pe spate, la picioarele mele, o muscă de cal moartă, lângă rămășițele cafenii ale unui mâțișor de mesteacăn. Porțiunile văruite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
astfel de pânde, m-am hotărât să-i spun de chinul meu, dacă se întâmpla să o mai văd. Era chin și știam că trebuia să mai apară. Am scris un bilețel pe care voiam să i-l arunc pe geam, dacă vine să facă din nou baie și am norocul să o văd. Ideea era că m-a zăpăcit și trebuie neapărat să-i vorbesc. Credeam că pot fi la fel de bun ca instrumentul acela. Patrulam și în seara aceea pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dacă vine să facă din nou baie și am norocul să o văd. Ideea era că m-a zăpăcit și trebuie neapărat să-i vorbesc. Credeam că pot fi la fel de bun ca instrumentul acela. Patrulam și în seara aceea pe lângă geamul băii de la demisol. Și chiar s-a aprins lumina, doar că fereastra nu mai era deschisă. Am dat s-o împing cu piciorul, dar era zăvorâtă. Mi se părea că deslușesc umbra femeii mișcându-se prin cameră. Spumegam ațâțat, neputincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de tinichea și, cu picioarele larg desfăcute, cu ligheanul între ele, s-a aplecat și a început să se spele sub burtă. Probabil am făcut o mișcare bruscă, crengile oțetarului au lovit fereastra și abia atunci curva a privit spre geam. A văzut perdeaua trasă și m-a zărit și pe mine. A rămas puțin nedumerită, apoi a pornit spre fereastră, făcându-mi semn să nu plec. A venit la fereastră. Mă rușinasem și am dat s-o zbughesc spre poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și mi-i indiferent la ce-i în jur. N-au nici măcar ceai, spre a mă preface că, precum de demult, în fața unei cafele și a unui coniac, îmi începeam diminețile la „Colombo“. Scriu la o măsuță lipicioasă, lângă un geam murdar, urmărit de o puștoaică din spatele galantarului care tot trage de o mingiucă de cârpe colorate atârnată de tavan cu un elastic. Prinde mingiuca, o coboară până la buric, apoi îi dă drumul și ghemotocul acela de cârpe zvâcnește până în tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în vagonul și în compartimentul acela în care B. dormea pe genunchii mei? Trenul era arhiplin și, ca o pedeapsă, Ester a stat mai tot timpul, până în București, în ușa compartimentului. Cojocul vișiniu, cu fulgi de zăpadă topiți, lipit de geamul compartimentului lățise picurii aceia de apă, dându-le contururi de petale sângerii. Ne-am privit doar în străfulgerarea clipei cât Ester a vârât capul pe ușă, căutând un loc liber. A spus doar „pardon“, cu o voce neutră, indiferentă, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-o acolo pe Vichi. M-am mai întâlnit apoi cu Pr. prin ’91 la „Tic-Tac“. Descoperisem intimitatea localului, după ce mulți ani îl ocolisem. În înserat, când veneam eu, după ieșirea de la serviciu, era aproape pustiu. Îmi alesesem o masă lângă geam, unde îmi beam în liniște votca și apa minerală. Câteodată, la masa vecină, veneau niște indivizi care se cunoșteau între ei. Vrând-nevrând, prindeam frânturi din discuțiile lor. Fuseseră, din câte mi-am dat seama, în decembrie acela de pomină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dosul magaziilor, în baraca domnului Mielu de la sticle. Știau că ăsta-i prețul, că nu avea cine să-i apere, că nu „se egzista“ nici o dreptate pentru ei. Erau tolerați în piață, așa cum erau tolerați în camionul sau autobuzul cu geamuri văruite care îi aducea, ca pe pușcăriași, la oraș. Erau tolerați în satele lor, amenințați mereu cu mutarea la bloc. Erau anii când se vorbea tot mai stăruitor de crearea unor sate care să rupă gura Europei. Proiectul umbla doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a mai oftat, deschizând ușa cămăruței cu toboganul. Am urmărit-o cum își deșartă găleata cu resturi. Cum se apleacă apoi și ridică poșeta aceea. O cercetează gânditoare o clipă, apoi o aruncă peste brăduț. Mă vede rămas încă în dreptul geamului. Zâmbește, ridicând neputincioasă din umeri. Fără să-mi dau prea bine seama, am ajuns pe Bulevard. Am coborât, cu pași vechi, indiferenți. Încă mă urmăresc de aici, din dusul literelor, cum șovăi în ușa berăriei. Știu că voi intra? Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de biruit. Voi fi plecat din ușa crâșmei, știind că birui, fără să simt biruința. Voi traversa și voi urca spre „Tic-Tac“, intrând fără nici o ezitare de data aceasta în localul aproape pustiu. La masa de lângă masa mea, tot lângă geam, va fi venit nea Dumi Ochiîntors. Sosește pe la prânz și stă până spre seară. Ne cunoaștem de mulți ani. Nu mai avem ce să ne spunem. Aproape nici nu ne mai privim. E greu să-l prind în această pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]