15,922 matches
-
de interne Piotr Stolîpin a reintrodus restricțiile vechiului ukaz și a închis societățile culturale și publicațiile ucrainene. Presa de limbă rusă și unii intelectuali ruși au lansat o campanie de presă împotriva ideii autonomiei sau separării Ucrainei. Din acest motiv, intelectualii ucraineni au fost rupți de populația rurală, țăranii fiind lipsiți de orice șansă de acces la cultură și educație în limba maternă. Ideologia imperială rusă domina școala și armata, iar limba rusă era singura folosită în afacerile oficiale, în locurile
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
are loc acțiunea romanului. Primul său roman, "Enigma Otiliei", narează povestea de dragoste nefericită, dintre Felix și Otilia, "Cartea nunții" este un eseu sub forma unui roman despre căsătorie, "Bietul Ioanide", și apoi " Scrinul negru" au în centru figura unor intelectuali (arhitectul Ioanide în "Bietul Ioanide" și apoi și în "Scrinul negru"), iar acțiunea lor are în perioada interbelică și imediat dupa aceasta, in epoca Republicii Populare Române. Titlul romanului " Scrinul negru" provine de la un obiect de mobilier real, un scrin
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
împins de ironia și umorul negru călinescian înspre tragicomic. Bietul Ioanide este un roman balzacian construit în epoca realismului socialist și publicat în 1953, în care autorul nu face nicio concesie stilului proletcultist ci construiește un roman de idei, cu intelectuali. Titlul romanului este dat de arhitectul Ioanide, un idealist care speră că intelectualii vor prelua puterea politică și vor conduce România de mîine. În anul 1957 scriitorul cumpără de la un talcioc bucureștean un scrin de culoare neagră. În interiorul lui va
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
roman balzacian construit în epoca realismului socialist și publicat în 1953, în care autorul nu face nicio concesie stilului proletcultist ci construiește un roman de idei, cu intelectuali. Titlul romanului este dat de arhitectul Ioanide, un idealist care speră că intelectualii vor prelua puterea politică și vor conduce România de mîine. În anul 1957 scriitorul cumpără de la un talcioc bucureștean un scrin de culoare neagră. În interiorul lui va descoperi arhiva unei familii, cea care îi va inspira personajele din romanul său
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
o convenție, adevăratul autor al textelor rămânând necunoscut. Paternitatea areopagitică a textelor a fost pusă la îndoială pentru prima dată în perioada Renașterii, de către Lorenzo Valla (1405-1457), în urma contactului cu variante noi de traducere din limba greacă, prilejuite de exodul intelectualilor bizantini în occident. Identitatea autorului rămâne însă necunoscută, prin urmare „Pseudo-Dionisie Areopagitul” nu înseamnă altceva decât acceptarea, convențională, a numelui folosit inițial, cu rezerva cunoscută. Uneori se folosește „Dionisie Pseudo-Areopagitul”, semn că numele autorului cvasi-anonim ar fi putut să fie
Pseudo-Dionisie Areopagitul () [Corola-website/Science/310529_a_311858]
-
tinere evreice la școala pe care o conducea până în mai 1941, când școala a fost naționalizată și ea a fost concediată. În 1944, Elisabeth von Thadden a fost executată ca urmare a implicării sale în „Cercul Solf”, (un grup de intelectuali antinaziști). Predicatorul protestant Heinrich Grüber a organizat evadarea evreilor din Germania în Olanda. La ministerul de externe, Canaris a conspirat trimiterea unui număr de evrei în Elveția sub diferite pretexte. Se estimează că în Berlin au fost ascunși cam 2
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
și soția sa Hedi Hauser. 1968 a fost anul în care Ceaușescu a vrut să inițieze un schimb de opinii privind construirea noii societăți socialiste. În aceasta perioadă, numită de comentatori din vestul Europei „perioada de desgheț” (germ. „Tauwetter-Periode”) mulți intelectuali, scriitori români și minoritari au intrat în P.C.R. Scrierile lui Hauser au un pronunțat caracter autobiografic. Opera sa cuprinde povestiri, schițe și un roman. Sunt cunoscute însă și unele texte politice scrise de Arnold Hauser ca de exemplu: ”Devotament și
Arnold Hauser () [Corola-website/Science/310771_a_312100]
-
de "purificare etnică", prin care statul român își abandona cetățenii de origine evreiască, privându-i de cele mai elementare drepturi civice. Minoritatea evreiască, lăsată la bunul plac al unor funcționari publici regionali a început să se expatrieze. Un val de intelectuali și industriași români de sorginte evreiască a părăsit România, economia și cultura română fiind lezate, iar intelectuali de frunte au protestat vehement. Guvernul Goga-Cuza s-a menținut la putere 44 de zile. Deși ar fi putut să abroge această lege
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
mai elementare drepturi civice. Minoritatea evreiască, lăsată la bunul plac al unor funcționari publici regionali a început să se expatrieze. Un val de intelectuali și industriași români de sorginte evreiască a părăsit România, economia și cultura română fiind lezate, iar intelectuali de frunte au protestat vehement. Guvernul Goga-Cuza s-a menținut la putere 44 de zile. Deși ar fi putut să abroge această lege, Patriarhul a fost cel care a aplicat-o, conform propriei sale viziuni antisemite, militând pentru alungarea evreilor
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
în 1550, faza să clasică. Camões publică Lusiada în 1572. De asemenea, mișcarea umanista îmbogățește literatura portugheză. Romantismul se va manifesta prin scriitori precum: Almeida Garrett și Cămilo Castelo Branco. Mai tarziu, în secolul al XIX-lea, un grup de intelectuali (Generația de la 1870) vor introduce realismul în Portugalia. În această perioadă, se remarcă și Eça de Queirós, considerat a fi unul dintre cei mai importanți prozatori portughezi. În epoca modernă, cunoscut este poetul Fernando Pessoa și José Saramago care în
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
în toată Europa, inclusiv în Portugalia unde apare o generatie liberală, progresista. Această mișcare împotriva romanticilor se numește în sens restrâns "realism". Totodată în Portugalia au loc și însemnate evenimente politice, evenimente la care va participa și un grup de intelectuali ce poartă numele de "„Generația de la 1870”". Mulți dintre membrii acestui grup s-au format la Coimbra, într-o epocă în care generații de studenți au avut ocazia să intre în contact cu curentele literare, științifice și filozofice cele mai
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
anarhiști individualiști ca Max Stirner, Han Ryner și Henry David Thoreau. Asupra concepției lui Zosin s-a exercitat și influența lui Vasile Conta, iar în ultima parte a vieții aceea a pozitivismului. El a relevat necesitatea liberei cugetări, a apropierii intelectualilor de mase, a emancipării spirituale a maselor, a luptei împotriva religiei și a superstițiilor. În anul 1920 a îndeplinit funcția de primar al municipiului Iași. Există un portret al lui Panait Zosin realizat de pictorul Gheorghe Popovici.
Panait Zosin () [Corola-website/Science/308789_a_310118]
-
Freamătul", care a apărut la Tecuci în anul 1911, după care, din lipsă de colaboratori, i-a mutat redacția la Bârlad. Numai culegerile și studiile apărute sub egida Academiei Române însumează peste 4.200 pagini. În 1915, un grup de trei intelectuali bârlădeni format din , poetul George Tutoveanu și preotul Toma Chiricuță a decis înființarea unei societăți culturale pe care au numit-o „"Academia Bârlădeană"”. Începând cu anul 1918 Tudor Pamfile se stabilește la Chișinău și conduce, până în anul 1920, publicația "Cuvântul
Tudor Pamfile () [Corola-website/Science/308889_a_310218]
-
că nu are cunoștință de niciun fond și că nu are despre ce să dea socoteală cuiva. În memoriile sale, Monica Lovinescu menționează ""...Alexandru Cretzianu, fost politician exilat în Statele Unite, în mâinile căruia aterizase fondul special trimis din țară pentru intelectualii romîni ce se vor refugia în Occident. Cretzianu nu voise să-și cedeze "fondul" nici Regelui, nici Comitetului Național al lui Vișoianu, nici Ligii lui Rădescu. Poziție discutabilă și reputație pe măsură. Din când în când însă, părea a-și
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Vișoianu, nici Ligii lui Rădescu. Poziție discutabilă și reputație pe măsură. Din când în când însă, părea a-și aduce aminte de misiunea ce-i fusese dată cu vreo 20 de ani în urmă și se punea în căutare de intelectuali."" . Monica Lovinescu arată că în 1975 Cretzianu era dispus să finanțeze o nouă revistă "Cahiers de l'Est" pe care Sanda Stolojan intenționa să o publice la Paris. A renunțat la sprijinul financiar după câteva numere. Pe lângă însușirea fondurilor destinate
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
spirituale etc. Gânditor de elită, el a inițiat un puternic curent de susținere a filosofiei neotomiste, organizând cursuri de inițiere în această filosofie, urmate de un mare număr de cursanți, clerici și mireni, mulți profesori de la școlile blăjene, dar și intelectuali de alte profesii. În acest scop a tradus din franceză "Introducere în filosofie" a lui Jacques Maritain, lucrare rămasă netipărită. A editat pe cheltuială proprie meditațiile " Face à la Vie" și a publicat numeroase articole cu conținut pedagogic în ziarele
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
Biserică, ducând cu el în mormânt toate aceste comori nepublicate... Pe plan cultural, el a fost omul care, în generația sa, a gândit poate, cel mai mult din Blaj. Era un catalizator de energii. A adunat în jurul său profesorii și intelectualii în acest mic centru, stimulându-i să publice, cum a fost seria "Oamenii Blajului", cărți în care buni condeieri ca "Nicolae Comșa, Dionisie Popa, Nicolae Lupu" etc., au prezentat în forme atrăgătoare, dar cu deplina respectare a adevărului istoric, câteva
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
căsătorit cu o evreică, deci « jüdisch versippt »; 3) estetica sa literară îl califică drept un "autor dușman al Germaniei". I se oferă un plasament în Villa Tourlaque din apropierea orașului Cannes (Franța), precum și o susținere financiară din partea Comitetului Internațional pentru plasamentul intelectualilor refugiați din Geneva, pe care le refuză. Fundația "American Guild for German Cultural Freedom" îi oefră o bursă începând cu luna aprilie 1939, dar pentru o perioadă limitată de doar câteva luni. În iunie, sculptorul Fritz Wotruba îi face un
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
împreună cu soțul său Arnold Hauser. 1968 a fost anul în care Ceaușescu a vrut să inițieze un schimb de opinii privind construirea noii societăți socialiste. În aceasta perioadă, numită de comentatori din vestul Europei „perioada de desgheț” (germ. „Tauwetter-Periode”) mulți intelectuali, scriitori români și minoritari au intrat în P.C.R. Pentru Hedi Hauser, acest capitol a reprezentat începutul ascensiunii sale politice. Hedi Hauser a fost până în anul 1986 printre “cei cinci etnici germani membrii plini ai Comitetului Central al PCR. Acești membrii
Hedi Hauser () [Corola-website/Science/309881_a_311210]
-
lor de aplicare. Ea crede în progres, crede în libertatea de expresie și în egalitatea reală a cetățenilor, se opune promovării unui capitalism sălbatic, se ridică împotriva nedreptăților unei societăți imperfecte. De aceea ideile stângii au fost îmbrățișate de mulți intelectuali din întreaga lume, printre care iată câteva personalități, laureate ale premiului Nobel : A. Einstein, Romain Rolland, Anatole France, George Bernard Shaw, Bertrand Russell, Jean-Paul Sartre, Pablo Neruda, Heinrich Böll, Gabriel Garcia Marquez, Nadine Gordimer, Jose Saramago, Günter Grass ș.a. Criteriul
Politică de stânga () [Corola-website/Science/309875_a_311204]
-
El și soția lui au fost uciși pe 28 iunie 1944 în apartamentul pe care îl ocupau în cadrul ministerului. Ucigașii au fost membri ai rezistenței îmbrăcați ca milițieni. Milițienii s-au răzbunat ucigând la rândul lor mai mulți politicieni și intelectuali de stânga notorii, precum Victor Basch și liderul conservator Georges Mandel. Dacă, la început, milițienii acționau în „zona liberă’’ a Franței aflată sub controlul Regimului de la Vichy, (care stabilise niște limite, împiedicând măsurile extreme), Miliția radicalizată de după ianuarie 1944, a
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
(n. 7 martie 1864, Făgăraș, Principatul Transilvaniei - 28 ianuarie 1928, Sibiu, România) a fost unul dintre cei mai renumiți intelectuali sași ai timpului său, lingvist, istoric, etnolog, folclorist, scriitor și teolog. Între 1919-1926 a fost senator din partea Partidului German din România. Tatăl său, Gustav , a fost pastor evanghelic în Făgăraș. Dintre frații săi, au devenit cunoscuți Anna Schuller-Schullerus, povestitoare și
Adolf Schullerus () [Corola-website/Science/309913_a_311242]
-
patriotice și cu cântece românești. Reprezentațiile au avut loc în sala "Hotelului de Moldavie", cu începere de la 1/13 martie. Timp de două luni și jumătate, în oraș a domnit un entuziasm de nedescris, mai cu seamă printre tineri și intelectuali. Elevii liceului erau nelipsiți la reprezentații, printre ei și Eminovici. Potrivirea aceasta între sosirea trupei și întoarcerea tânărului n-ar fi fost întâmplătoare, deoarece după spusele lui Teodor Burada, actorii trecuseră în prealabil și prin Botoșani, unde jucaseră de câteva
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
Franța, unde s-a născut Manu. Pe numele său adevărat Jose-Manuel Thomas Arthur Chao, artistul a venit pe lume la 21 iunie 1961, la Paris. Manu, împreună cu frații săi, au crescut într-o suburbie a Parisului, înconjurați de artiști și intelectuali, prieteni ai tatălui lor. Copilărind într-un mediu cultural foarte divers, personalitatea lui Manu a fost influențată în mod pozitiv, ceea ce a determinat mai târziu mixtura de sound-uri din muzica sa. Muzica lui are numeroase influențe: rock, sansoneta, salsa, reggae
Manu Chao () [Corola-website/Science/309371_a_310700]
-
necesare ocupației. În timp ce unii dintre liderii politici sau militari aliați cereau judecarea lui Hirohito pentru crime de război, MacArthur a respins aceste cereri și a respins și pretențiile unora dintre membrii familiei imperiale, (prinții Mikasa și Higashikuni) sau a unor intelectuali influențui precum Tatsuji Miyoshi, care cereau abdicarea lui Hirohito, afirmând că punerea sub acuzare sau abdicarea împăratului ar fi fost foarte nepopulare în rândul japonezilor. Până la sfârșitul anului 1945, în Japonia fuseseră cantonați peste 350.000 de soldați SUA. La
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]