16,589 matches
-
al XVI-lea știau că este o zonă cu populație exclusiv românească. Istoricul Dimitrie Onciul, în 1899, citează pe Miklosich din Die Sprache "der Bulgaren in Siebenburgen. Denkschriften der Akademie der Wissenschaften, Vienna, 1855: și specifică în continuare: Conform copiei manuscrisului lui Radu Tempea, publicat în anul 1899 sub titlul "Istoria besérecei Șchéilor Brașovului" (reeditată de Octavian Șchiau și Livia Bot în 1969), venirea bulgarilor în suburbia Brașovului datează de la sfârșitul secolului al XIV-lea: "„Anul 1392 au vinit Bolgarii într-
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
Șchéilor Brașovului" (reeditată de Octavian Șchiau și Livia Bot în 1969), venirea bulgarilor în suburbia Brașovului datează de la sfârșitul secolului al XIV-lea: "„Anul 1392 au vinit Bolgarii într-acesta loc, care să zice Bolgarsec.”" Vasile Olteanu precizează că acest manuscris conține de fapt o copie a cronicii popei Vasile (nepăstrată decât în interpolări și copieri în cronicile germane de la Brașov sau în cronica protopopului Radu Tempea II) care este o istorie a familiei protopopului Vasile, al cărei prim descendent era
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
ardere”: După instalarea nazismului în Germania, în timpul celui de Al doilea război mondial, în 1942, Frankl este deportat în lagărele morții împreună cu mama, tatăl și una din cele două surori ale sale. La intrarea în lagăr Frankl purta cu sine manuscrisul primei sale cărți (care ulterior a fost publicată sub numele de 'The doctor and the soul' = Doctorul și sufletul, n. nst.). și care conținea conceptele fundamentale ale logoterapiei create de Frankl, precum și a experienței sale clinice ca neurolog și psihiatru
Viktor Frankl () [Corola-website/Science/304081_a_305410]
-
publicată sub numele de 'The doctor and the soul' = Doctorul și sufletul, n. nst.). și care conținea conceptele fundamentale ale logoterapiei create de Frankl, precum și a experienței sale clinice ca neurolog și psihiatru, care susținea și valida empiric teoria sa. Manuscrisul i-a fost, desigur, confiscat. Frankl a refăcut manuscrisul în timp ce se afla la Auschwitz, pe bucățele de hârtie furate de un camarad din birourile lagărului. Acesta a fost publicat ulterior sub numele de „Doctorul și sufletul” (The doctor and the
Viktor Frankl () [Corola-website/Science/304081_a_305410]
-
Doctorul și sufletul, n. nst.). și care conținea conceptele fundamentale ale logoterapiei create de Frankl, precum și a experienței sale clinice ca neurolog și psihiatru, care susținea și valida empiric teoria sa. Manuscrisul i-a fost, desigur, confiscat. Frankl a refăcut manuscrisul în timp ce se afla la Auschwitz, pe bucățele de hârtie furate de un camarad din birourile lagărului. Acesta a fost publicat ulterior sub numele de „Doctorul și sufletul” (The doctor and the soul), deși cartea care l-a făcut celebru este
Viktor Frankl () [Corola-website/Science/304081_a_305410]
-
detaliile mi-au venit în minte, iar idea băiatului cu păr negru, cu ochelari și care habar n-avea că era vrăjitor, a devenit tot mai reală pentru mine.” În 1995, "Harry Potter și Piatra Filozofală" a fost finalizat iar manuscrisul a fost trimis posibilor agenți. Al doilea agent pe care l-a încercat, Christopher Little, s-a oferit s-o reprezinte și a trimis manuscrisul la Bloomsbury. După ce alte 8 edituri au respins "Harry Potter și Piatra Filozofală", Bloomsbury i-
Harry Potter () [Corola-website/Science/304094_a_305423]
-
mai reală pentru mine.” În 1995, "Harry Potter și Piatra Filozofală" a fost finalizat iar manuscrisul a fost trimis posibilor agenți. Al doilea agent pe care l-a încercat, Christopher Little, s-a oferit s-o reprezinte și a trimis manuscrisul la Bloomsbury. După ce alte 8 edituri au respins "Harry Potter și Piatra Filozofală", Bloomsbury i-a oferit lui Rowling 2.500£ avans pentru publicarea cărții. În ciuda faptului că Rowling nu avea în considerare o anume categorie de vârstă atunci când a
Harry Potter () [Corola-website/Science/304094_a_305423]
-
în Ioan 21, și anume că mulți credeau că Isus a zis că apostolul nu va muri (ceea ce a dus la legenda prezbiterului Ioan). O dată mai târzie decât începutul secolului al II-lea este exclusă deoarece P52, cel mai timpuriu manuscris care dovedește existența evangheliei, datează de la mijlocul secolului al II-lea. Chiar în biserica timpurie existau dubii asupra autenticității, atât Marcion (fondatorul ereziei marcioniste) cât și Celsus (un critic păgân al creștinismului) au criticat-o aspru drept falsificare evidentă. Dezbaterea
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
trecut militar. Știe că sunt un ciudat ratat dar ne ajută în continuare pe mine și pe soția mea când avem nevoie. Asta e ceea ce e mai bun în natura omenească; asta e ceea ce iubesc". În 1972, Dick a donat manuscrise, documente și alte materiale pentru Biblioteca Colecțiilor Speciale de la Universitatea de Stat California, Fullerton, unde au fost arhivate în Culegerea Science Fiction a lui , la Biblioteca Pollak. În Fullerton, Philip K. Dick s-a împrietenit cu scriitorii de science fiction
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
autobiografice, făcând referire la influența "doi-trei-șaptezeci-și-patru" (2-3-74). Cuvântul VALIS este acronimul pentru "Vast Active Living Intelligence System". Ulterior, Dick a emis teoria că VALIS este atât un "generator al realității" cât și un mod de comunicare extraterestru. Un al patrulea manuscris VALIS, "Radio Free Albemuth", deși scris în 1976, a fost publicat postum în 1985. Această lucrare este descrisă de editor (Arbor House) ca "o introducere și o cheie a magnificei trilogii VALIS." Dincolo de sentimentul că experimentează un fel de comunicare
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
păstrat titlurile originale ale lui Dick. Întrebată de ce stau lucrurile așa, fosta soție a lui Dick, Tessa, a spus: "De fapt, rareori cărțile au purtat titlurile inițiale date de Dick, deoarece editorii le dădeau în general nume noi după citirea manuscriselor. Phil spunea de multe ori că nu știe să găsească titluri bune. Dacă ar fi putut, ar fi scris spoturi publicitare în loc de romane." Filmele bazate pe operele lui Dick au adunat peste 1 miliard de dolari până în 2009. Printre ecranizările
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
vechime, când limba slavonă era limba oficială a cancelariilor domnești și implicit limba cultului, iar mai apoi și textele românești vor fi scrise cu caractere slavone. Cărțile, pe care cel ce a făcut însemnarea le considera “rusești”, erau de fapt “manuscrise slavo-române, ieșite din pana călugărilor moldoveni și cumpărate de judele Grigore Gălan din Leșu, pe la sfârșitul secolului al XVII-lea”. Prezența presupuselor cărți “rusești” în biserica de Leșu nu impunea deci prezența unui preot străin are să slujească după ele, faptul
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
Ion Cârja în "Canalul morții", Actiunea românească, New York, 1972, iar la împlinirea a 125 de ani de la nașterea sa, s-a editat un volum omagial. Pe plan literar s-a remarcat la început cu pseudonimul "Sylvius Rolando". O parte din manuscrisele sale au ajuns, după arestarea sa, în arhiva Securității din Bistrița. De acolo au ajuns pe căi ocolite în mâinile unor persoane care au intenționat să le vândă în Franța. În data de 19 septembrie 1996 Serviciul de Combatere a
Victor Papilian () [Corola-website/Science/304247_a_305576]
-
ajuns pe căi ocolite în mâinile unor persoane care au intenționat să le vândă în Franța. În data de 19 septembrie 1996 Serviciul de Combatere a Criminalității Economico-Financiare din cadrul poliției Bistrița a efectuat o descindere în biroul unde erau păstrate manuscrisele și a ridicat arhiva în vederea expertizării și înregistrării ei în documentele de patrimoniu. După efectuarea expertizei, manuscrisele au fost luate în evidență și înregistrate la Oficiul Județean al Patrimoniului Național Cultural Bistrița-Năsăud. În prezent, ele așteaptă lumina tiparului și interesul
Victor Papilian () [Corola-website/Science/304247_a_305576]
-
data de 19 septembrie 1996 Serviciul de Combatere a Criminalității Economico-Financiare din cadrul poliției Bistrița a efectuat o descindere în biroul unde erau păstrate manuscrisele și a ridicat arhiva în vederea expertizării și înregistrării ei în documentele de patrimoniu. După efectuarea expertizei, manuscrisele au fost luate în evidență și înregistrate la Oficiul Județean al Patrimoniului Național Cultural Bistrița-Năsăud. În prezent, ele așteaptă lumina tiparului și interesul cititorilor. Profesorul și șeful Catedrei de Anatomie Umană de la Universitatea de Medicina și Farmacie "Carol Davila" din
Victor Papilian () [Corola-website/Science/304247_a_305576]
-
stabilește la Petersburg și devine membru activ al cercului literar „Lampa verde”. La vârsta de cincisprezece ani publică primul poem. În 1820 vede lumina tiparului primul său poem, "Ruslan și Ludmila". Poetul devine incomod din pricina popularității și scrierilor lui antidespotice - manuscrisul "Odă a Libertății". Ca urmare, în același an (1820), pentru a evita deportarea în Siberia, se mută la Chișinău unde va locui până în 1823. După o călătorie de vară în Caucaz și în Crimeea, scrie două poeme foarte aclamate: "Prizonierul
Aleksandr Pușkin () [Corola-website/Science/304262_a_305591]
-
și reportaje decupate din ziare, pe care le-a folosit ca detalii în romanele sale. Primul roman al lui Hardy, "The Poor Man and the Lady", terminat prin 1867, nu a fost preluat de nici o editură, iar Hardy a distrus manuscrisul; s-au păstrat doar fragmente. A fost încurajat de mentorul și prietenul său, scriitorul George Meredith, să încerce din nou. "Desperate Remedies" (1871) și "Under the Greenwood Tree" (1872) au fost publicate anonim. În 1873 "A Pair of Blue Eyes
Thomas Hardy () [Corola-website/Science/304257_a_305586]
-
Schiller, Weiland, Herder, legate de curentul cultural „Sturm und Drang” ce s-a dezvoltat sub influența iluminismului european. Revăd cu emoție muzeele care au fost amenajate în casele unde au locuit acești titani ai literaturii germane. În vitrine sunt expuse manuscrise, fotografii, ediții princeps cu lucrările acestora, medalii jubiliare, mobilier de epocă, obiecte personale, colecții de tablouri ș.a. Biblioteca cu peste 85.000 de volume, Arhivele Goethe și Schiller cu alte 600.000 de volume întregesc valoarea culturală a orașului. Un
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
dormitoarele, bucătăria, sala de mese, sala de consiliu unde premierul Winston Churchill și comandanții militari fixau strategia defensivă, depozitele de muniții ș.a. Impresionează modul în care s-a reconstituit atmosfera de epocă, materialele prezentate (aparatură militară, mobilier, vase, obiecte personale, manuscrise, ziare), înregistrări cu lumini și sunete de bombardiere. În această conjunctură dramatică șansa Angliei a constat în întâlnirea dintre voința unui popor și omul care a simbolizat națiunea în război, Winston Churchill. Regatul Unit al Marii Britanii, cu o suprafață de
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
intră și Muzeul de Artă Orientală (podoabe, porțelanuri, figurine, obiecte de cult indiene, chinezești, japoneze, mongole), Muzeul de Istorie care, reorganizat în maniera noilor interpretări, prezintă momentele cruciale ale poporului rus și a capitalei Moscova pe drumul progresului și civilizației (manuscrise, tipărituri, machete, arme, monede, fotografii, documente etc.). De o mare emulație patriotică se înscrie Câmpul Istoric de la Borodino, din apropierea Moscovei, comparabil cu cel Waterloo (Belgia), care pe o lungime de 115 metri și o lățime de 15 metri redă celebra
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
valoare), Petri-kyrka, în stil gotic (secolul al XIII-lea), impunătoarea Primărie (Rädhuset); Uppsala (188.500 locuitori) fostă capitală suedeză cu grandioasa catedrală gotică, cea mai mare din nordul Europei, cu universitate (1477), cu bibliotecă celebră prin valorile deținute, incunabule și manuscrise rare dintre care se detașează Codex Argenteus, vestita Biblie tradusă în limba gotică de Ulfila (secolul al 129IV-lea), Castelul Gripsholm (1537); Lund, oraș universitar cu o catedrală (Domkyrkan) din secolul al XII-lea. Același spirit de toleranță a permis alături de
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Anastasie Crimcovici, de marele logofăt Lupu Stroici și de soția lui, Pascalina. Urmașii logofătului Stroici menționau la 22 august 1641 că mănăstirea a fost construită de Lupu Stroici și de mitropolitul Anastasie Crimca. Mitropolitul Petru Movilă a afirmat într-un manuscris că marele logofăt Luca Stroici i-a dat în secret lui Anastasie Crimca o sumă importantă de bani ""cu jurământ ca din averea lui să fundeze o mănăstire, nespunând nimănui că cu averea lui zidește"". Mitropolitul a ridicat astfel o
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
a fost împodobită cu pictură în frescă de către zugravii popa Crăciun Mătieș, popa Ignat și Gligorie, formați în școala de pictură moldovenească tradițională. Numele lor este încrustat pe peretele altarului. Aceștia au adăugat și unele elemente decorative împrumutate din miniaturile manuscriselor muntenești. Pictura bisericii "Pogorârea Sf. Duh" se mai păstrează în prezent doar pe zidurile și bolțile naosului și altarului. Potrivit unor tradiții, au fost picturi și în pronaos și pridvor, ale căror urme se mai vedeau prin anii '60 ai
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
tătari (la 2 octombrie 1658) sau au fost pierdute în timpul ocupării Bucovinei de către austrieci (1775-1918). În prezent, în Sala Gotică a Mănăstirii Dragomirna s-a amenajat o colecție de obiecte cu însemnătate istorică și artistică și anume odoare de preț, manuscrise, broderii, argintărie de cult și icoane. Unele dintre aceste obiecte datează din perioada anterioară construirii Dragomirnei. În patrimoniul Mănăstirii Dragomirna se află mai multe obiecte cu valoare documentară și artistică, printre care sunt de menționat următoarele: Biserica "Sf. Enoh, Ilie
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
Graecos" al lui Tatian, terminată în 170 d.Hr., în care acesta critică credințele păgâne, pentru a o apăra pe cea creștină. Dintre operele ulterioare, cea mai importantă este "Împotriva elenilor" a lui Athanasius, intitulată inițial "Împotriva păgânilor", după vechile manuscrise. Numele a fost schimbat într-o perioadă când "elen" își pierduse complet înțelesul său din antichitate. De aici încolo, acest termen a încetat să reprezinte un etnic grec sau un adept al culturii grecești, ci pe păgâni în general, indiferent
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]