15,766 matches
-
Cocoșelul neascultător“, Osaka, Japonia; Regia “Haină cu două fețe“, Teatrul Național Timișoara; Regia “Cocoșelul neascultător“; Regia și rolul principal din “Leș contes“ de Eugen Ionesco, Theatre L’Ile de France, Paris 1984 Rolul Georges-Onica Vlasca din “patriotică Română“, Teatrul de Comedie; Rolul Moșului din filmul “Rămășagul“ de Ion Popescu-Gopo; Regia “Cenușăreasa“, Teatrul Valah din Giurgiu 1986 “Viciile“ (opt roluri) din “Snoave cu măști“ (în limba japoneză, pentru turneul din Japonia, 170 zile) 1987 Regia și rol în “Cenușăreasa“, pentru turneul din Japonia, 120
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
primăvara anului 1760 de pictorul itinerant Alexandru Ponehalschi. Pictorul surprinde date importante despre acest moment în două pisanii de pe tâmpla iconostasului. Se poate că aceasta s-a împlinit cu ocazia unor reparații. Lucrările de reparație sunt sugerate de lemnul mesei moșilor de sub streașina de nord, care a fost datat din 1764. De asemenea, mai multe danii de carte și icoane au fost făcute în aceași perioadă subliniind efortul ctitoricesc al obștei de a înoi spațiul de cult. Altarul a fost pictat
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
bărbați, s-a lărgit intrarea spre navă și s-a construit corul în navă pentru tinerii satului. Biserica a fost restaurată în 1970 și 2000. În timpul „restaurărilor” din anul 2000 au fost distruse și iremediabil pierdute învelitoarea acoperișului vechi, masa moșilor, coiful vechi al turnului și pragul ușii. Această biserică a fost concepută la vremea ei ca una din lăcașurile mijlocii, 5,79 m largă și 10,08 m lungă, în vechile unități de măsură: 2 stânjeni regali largă și 3½
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
o parte mare fiind preluată la aproape jumătate din distanță de o altă cunună. Acoperișul vechi și-a pierdut în anul 2000 învelitoarea de șindrilă horjită, păstrată în 1921 și 1970 pentru valoarea ei muzeală, precum și poala prelungită peste masa moșilor, spre miazănoapte, probabil la fel de veche ca și biserica. Acoperișul vechi al altarului s-a păstrat până în anul 2000 când, din neștiință, a fost înlăturat, de o echipă de "restauratori profesioniști", pe banii publici ai Ministerului Culturii! Acesta păstra învelitoarea veche
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
arc panta abruptă, prin partea veche a cimitirului, și se termină în fața intrării, pe latura de sud a bisericii. Înainte de restaurarea bisericii din anul 2000 au existat în jurul bisericii, protejate de poalele largi ale streașinei, mese vechi și noi pentru moși. La nord de biserică se află o clopotniță în care a fost prins clopotul cel mare, dăruit de Dialog Raiu din Ocna Șugătag în 1978. Gardul din jurul cimitirului, ""dyelnița"", a fost prin tradiție împărțit în grija familiilor din partea de sus
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
Crâșma din localitate datează din prima jumătate a secolului al XX-lea (1928-1930), fiind inițial casă de locuit și apoi transformată în crâșmă, ființând în această calitate până după cel de-al doilea război mondial. Ultimul său proprietar a fost moș Iordache Pimen, de aceea crâșma mai este cunoscută și sub denumirea de Crâșma lui Moș Iordache. Cumpărată de muzeu, crâșma a fost reconstruită aici în anul 1998, amenajându-i-se interiorul cu mobilier și obiecte specifice zonei Dornelor și destinației
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
casă de locuit și apoi transformată în crâșmă, ființând în această calitate până după cel de-al doilea război mondial. Ultimul său proprietar a fost moș Iordache Pimen, de aceea crâșma mai este cunoscută și sub denumirea de Crâșma lui Moș Iordache. Cumpărată de muzeu, crâșma a fost reconstruită aici în anul 1998, amenajându-i-se interiorul cu mobilier și obiecte specifice zonei Dornelor și destinației sale. La momentul achiziției, construcția păstra unele elemente din perioada cât a fost folosită drept
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
șase hanuri internaționale și 12 locale, dintre care două în România (la București și Suceava), cu scopul de a promova oferta turistică zonală și produsele tradiționale. Ca urmare a parteneriatului încheiat între Consiliul Județean Suceava și Regiunea Abruzzo, Crâșma lui Moș Iordache din Muzeul Satului Bucovinean a fost inclusă în proiect (alături de un han de la Muzeul Țăranului Român din București), fiind dotată cu mobilier, tacâmuri etc. și amenajându-se o bucătărie. Cu prilejul desfășurării, în perioada 31 iulie - 2 august 2009
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
București), fiind dotată cu mobilier, tacâmuri etc. și amenajându-se o bucătărie. Cu prilejul desfășurării, în perioada 31 iulie - 2 august 2009, a celei de-a XIV-a ediție a Târgului Meșterilor Populari în incinta Muzeului Satului Bucovinean, crâșma lui Moș Iordache a fost deschisă ca han. La crâșmă sunt oferite consumatorilor produse tradiționale specifice (sărmăluțe cu smântână și mămăliguță, mâncăruri din bureți, plăcinte poale-n brâu și afinată bucovineană), dar și alt gen de produse (bere, grătar, mici, cartofi prăjiți
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
al doilea roman scris de Călinescu a apărut în anul 1938. Titlul inițial al romanului era "Părinții Otiliei", iar titlul a fost ulterior schimbat în "Enigma Otiliei". E un roman realist tipic, care își deschide acțiunea cu descrierea casei lui Moș Costache. Personajele sunt tipuri, cel mai pregnant este portretul lui Stănică Rațiu, înrudit cu Cațavencu și cu Dinu Păturică, un arivist tipic. Pe lângă cuplul Felix și Otilia, atrag atenția Pascalopol, dar și Aurica, Titi, Aglae și ceilalți membri ai familiei
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
înrudit cu Cațavencu și cu Dinu Păturică, un arivist tipic. Pe lângă cuplul Felix și Otilia, atrag atenția Pascalopol, dar și Aurica, Titi, Aglae și ceilalți membri ai familiei, care au fiecare câte o manie sau o ciudățenie. Episodul morții lui moș Costache Giurgiuveanu deși ar trebui să fie unul tragic este împins de ironia și umorul negru călinescian înspre tragicomic. Bietul Ioanide este un roman balzacian construit în epoca realismului socialist și publicat în 1953, în care autorul nu face nicio
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
este considerată cea mai mare capodoperă muzicală a lui Beethoven. Iar alții susțin că ar fi cea mai mare simfonie scrisă vreodată. Totuși, criticii timpurii invidioși au respins în mod excentric și criptic compoziția catalogând-o "Capodopera muzicală a unui moș surd". Întrucât, atunci când a compus "Oda Bucuriei", Beethoven era surd și era în pragul îmbâtrânirii, având peste 50 de ani atunci. Giuseppe Verdi s-a plâns de scrierea vocală, scriindu-i doamnei Clarina Maffei o scrisoare pe 20 aprilie 1878
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
adaugă la etnonim sufixul "-ia" cu menținerea accentului inițial, ca în: "„german” → „Germania”, „grec” → „Grecia”, „bulgar” → „Bulgaria”, „rus” → „Rusia”", etc. Termenul „România” are o istorie internă mult mai veche, fiind format din adăugarea sufixului "-ie" la endonimul „român” după modelul "„moș” → „moșie”, „domn” → „domnie”, „boier” → „boierie”, „țigan” → „țigănie”", care în limba română generează derivate substantivale ce desemnează de cele mai multe ori o stare. Este foarte probabil ca înainte de a căpăta un sens național, în perioadele istorice premoderne „româniile” să fi desemnat comunități
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
este o facultate din cadrul Universității din București. O parte a facultății este situată pe strada "Edgar Quinet", în vechea aripă a Palatului Universității din București alături de Facultatea de Litere, iar corpul central se află în vechea clădire de pe strada "Pitar Moș". Cei 147 de ani de istorie a Universității din București sunt totodată o istorie mereu ascendentă a predării limbilor și literaturilor străine. Începutul s-a făcut, cum era și firesc, cu latina și greaca veche, care s-au predat chiar
Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București () [Corola-website/Science/308932_a_310261]
-
îngrămădirilor comerciale rurale. Reprezentative sunt: acuarela "Bâlciu în Brebu" care este o îmbinare dintre peisaj care are și o valoare documentară a epocii, cu pitorescul scenei de gen; "Vedere din Câmpina, Mahala din Herăstrău, O mahala din București" și "Târgul Moșilor". Portretele au fost pentru Sava Henția una din direcțiile definitorii pe care a mers în desfășurarea stilului realist pe care l-a practicat. După perioada în care a fost pictor corespondent al Războiului din 1877, Henția a pictat cu preponderență
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
a fost o constantă pentru artist. Iuliu Roșca a amintit că a văzut în atelierul pe care Henția îl avea în curtea Azilului „Elena Doamna”, pe lângă naturi moarte peisaje și flori și picturi de gen așa cum au rămas moștenire "Târgul Moșilor cu curiozitățile lui", lucrare care amintește de pânzele documentare ale lui Carol Popp de Szathmári, Amedeo Preziosi, Emil Volkers sau Henric Trenk, sau ca "Trei băieți diavoli, sorbind ca o picătură profirul din pahare la umbra frunzarului din fața cârciumii", tematică
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
filmul muzical "Leana", realizat de către studioul "Maxim Gorki" din Moscova. A jucat în aproximativ 50 de filme, interpretând roluri principale, episodice, dar de o mare densitate artistică. Printre aceste roluri menționăm următoarele: Tulburel din "Zece ierni pe-o vară" (1969), Moș Căprian din "Durata zilei" (1974) și Dionis Cucereanu din "Casa lui Dionis" (1980). El a jucat în film până în ultimii ani de viață, făcând parte din echipa Asociației de Creație "Buciumul", condusă de regizorul Tudor Tătaru. Actorul Constantin Constantinov a
Constantin Constantinov () [Corola-website/Science/309969_a_311298]
-
grupe, antifonic. Uneori, ceata se acompaniază cu instrumente (fluier, cimpoi sau dobă mică). Ritualurile care implică ființe animaliere („Capra”, „Ursul”) se caracterizează prin existența anumitor roluri: animalul (un flăcău costumat, care face zgomote caracteristice: clămpănit/mormăit și dansează), și un „moș” sau doi. O antologie sonoră de colinde a fost editată pe discuri de vinil de către „Electrecord” în anii '60. Aceasta poartă titlul „Obiceiul colindatului și colindele” și conține următoarele piese, edificatoare pentru a sublinia diversitatea colindelor: În 2002 Ion Moanță
Colind () [Corola-website/Science/309332_a_310661]
-
Haralambie este găsit la casa lui Gherman, care era copil, si este ucis. Cuprins de remușcări pentru faptă comisă, Gheorghie Leondari solicită domnitorului să accepte retragerea să din funcție și apoi construiește biserică "Sf. Haralambie" în memoria fratelui său. Naratorul-martor, moș Leonte, povestește că în satul Tupliați a trait un boier mare, numit Balomir. Acesta este descris plastic cu ajutorul epitetelor ca fiind mare, fudul, mâinios, aspru, purta o barbă „cât o coadă de păun”. Se însurase de mai multe ori, dar
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
o fată tânără de doar șaptesprezece ani, pe nume Irinuța, venită de la Iași. Pe zi ce trecea nevasta era mai veselă și îmbujorata, iar boierul devenea mai lipsit de vlaga și posac. Într-o zi, boierul veni la tatăl lui Moș Leonte și-i povești despre comportamentul nevestei, spunându-i că o bănuiește că îl înșeală cu fiul vornicului Alexăndrel Vuza. Îl ruga să-i citească în zodii. Moș Leonte, de teama că femeia să nu pățească ceva rău, nu-i
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
de vlaga și posac. Într-o zi, boierul veni la tatăl lui Moș Leonte și-i povești despre comportamentul nevestei, spunându-i că o bănuiește că îl înșeală cu fiul vornicului Alexăndrel Vuza. Îl ruga să-i citească în zodii. Moș Leonte, de teama că femeia să nu pățească ceva rău, nu-i spune adevărul, îl lămurește că sunt lucruri inventate. Pentru a o preveni pe tânăra soție a boierului de primejdie merge la han, o așteaptă acolo, la întoarcerea de la
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
Acesta pleacă și moare căzând într-o râpă. Hangita își aduce aminte că auzise și ea această povestire de la mama ei și îl recunoaște în persoana orbului pe Constantin. Iapa Lui Vodă - Ancuța(cea tânără), Comisul Ioniță, boierul(Vodă Sturdza), moș Leonte, Ancuța(mama Ancuței tinere), Neculai Isac, calul lui Comisul Ioniță Haralambie - Călugărul Gherman, Haralambie Leondari, Gheorghe Leondari, Vodă Constantin Ipsilanti Balaurul - Boierul Năstasă Bolomir, Irinuța, Moș Leonte Fântână dintre plopi - Neculai Isac, Marga, Comisul Ioniță, Ancuța cea tânără, Bătrânul
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
pe Constantin. Iapa Lui Vodă - Ancuța(cea tânără), Comisul Ioniță, boierul(Vodă Sturdza), moș Leonte, Ancuța(mama Ancuței tinere), Neculai Isac, calul lui Comisul Ioniță Haralambie - Călugărul Gherman, Haralambie Leondari, Gheorghe Leondari, Vodă Constantin Ipsilanti Balaurul - Boierul Năstasă Bolomir, Irinuța, Moș Leonte Fântână dintre plopi - Neculai Isac, Marga, Comisul Ioniță, Ancuța cea tânără, Bătrânul Hasanache și cei doi țigani Cealaltă Ancuța - comisul Ioniță, Ienache coropcarul, Ancuța cealaltă, Varvară, Costea Căruntu, Todoriță Cătana Județ al sârmanilor - Comisul Ioniță, Ancuța cea tânără, Constandin
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
Hasanache și cei doi țigani Cealaltă Ancuța - comisul Ioniță, Ienache coropcarul, Ancuța cealaltă, Varvară, Costea Căruntu, Todoriță Cătana Județ al sârmanilor - Comisul Ioniță, Ancuța cea tânără, Constandin Motoc, soția ciobanului, Vasile cel mare(hoțul), Răducan Chioru Negustor lipscan - comisul Ioniță, moș Leonte, Ancuța cea tânără, Daiman Cristișor (negustor lipscan), Hoțul, Privighetor, Grăniceri Orb sărac - Constandin (orbul), Duca-Vodă, hoții din pădure, prietenul orbului, babă, comisul Ioniță Istorisirea Zahariei Fântânarul - Boierul Dinachi Mânza, Aglaița, Ilieș Ursachii, Zaharia "Hanul Ancuței" apărut în anul 1928
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
duminică, dis de dimineață, pe malurile râului Meuse. Aceștia își prezintă pe o distanță de mai bine de patru kilometri produsele alimentare.Daca vizitați orașul Liège în perioada iernii, trebuie să treceți și prin Piața de Crăciun. În timpul lunii decembrie Moș Crăciun își stabilește reședința în centrul orașului fermecat, Liège, în apropiere de Palatul Princiar al Episcopilor.
Liège (provincie) () [Corola-website/Science/304998_a_306327]