18,350 matches
-
uneau eforturile magice împotriva simbolurilor vulcanilor și seismelor. Între cele două coloane de la intrarea în templu 520, ardea un foc mocnit care prin metodele pirotehnice ale timpului simula efervescența erupțiilor vulcanice. Magii acționau asupra acestuia domolind furia naturii și un nor de aburi apărea sub practicile de exorcism și incantațiile susținute de întreaga masă a celor ce participau cu sunete de corn și bătăi ritmice de tobe care grăbeau zborul spiritelor potrivnice. Ritualul continua în templul în care regii și magii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
interpretată de poet astfel: "Aș fi vrut să fii cu mine/ în acea măreață clipă/ să simți ce am simțit,/ să te-mplinești cu ceea ce-ai dorit./ Aș fi vrut să fii alături/ sub aceeași neștiut-aripă.// Dacă-n lumină norul l-ai primit/ Când oglinda-n cercuri/ aura prin raze-o plimbă/ aș fi vrut să fii cu mine/ în acea măreață clipă/ să simți ce am simțit.// Însă deșertu-n pietre la cioplit/ ai vrut să-l uzi prin logos
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
preamărire a lui Dumnezeu. Pentru a ajunge la nivelul fântânii omul inițiat are nevoie să străbată în spirală întregul drum printre crengile deschise spre înțelepciune. Și totul în vidul uriaș în care alunecă carul cu roțile-i de foc pe norul romboid în uriașul clopot al genezei. Aș vrea să cred că îndepărtarea intelectualilor timpului prezent de posibilitatea descifrării operelor literare ale perioadelor iluminate din preistorie sau mai recente se datorează lecturilor superficiale a referințelor elementare de teologie creștină, iar informațiile
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cerul de diamant, pământul transformându-se în apă, apa în aer, aerul în foc, focul iar în pământ, substanță ce creează în athanor diamantul. Este mișcarea circulară a luminii, un arc reflex al tuturor tradițiilor, un cerc, o sferă, un nor care șlefuit poate deveni cubic. Și atunci cubul este diamant. Iar diamantul este receptacul și distribuitor de lumină. Spiritualitatea în spiritul Evangheliei ne conduce spre un prezent istoric, loc de descoperire a Marelui Arhitect al Universului, o cale pe care
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cer în uroboros, permutând la infinit apele în mișcare. La fel și lumina definește astfel piatra filosofală, câmp de interferență între om și divinitate, între cele trei arcuri reflexe ale lumii. Inițiatul, în spirala pe care urcă, este condus de norul abur apă amestecată cu foc ce pentru el sunt aripi și lumină. Pentru noi, e locul intermediar din calea libertății gândirii. Cerul dă peștelui aripi și foc, tot ce l-ar putea înălța, iar peștele dăruiește cerului principiul de întrupare
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
libertății gândirii. Cerul dă peștelui aripi și foc, tot ce l-ar putea înălța, iar peștele dăruiește cerului principiul de întrupare după care eterul și vidul tânjește. În această stare inițiatică, cerul și pământul se regăsesc asemenea stării de dinaintea genezei. Norul este materia prima, contribuind la inițiere, evaporând și sublimând apa din noi în vehiculul universal, actualizând un magnum opus. Dumnezeu este cel ce rămâne să desăvârșească lucrarea noastră. De aceea, mereu, carul trece în spirală, în labirintul ascuns de nor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Norul este materia prima, contribuind la inițiere, evaporând și sublimând apa din noi în vehiculul universal, actualizând un magnum opus. Dumnezeu este cel ce rămâne să desăvârșească lucrarea noastră. De aceea, mereu, carul trece în spirală, în labirintul ascuns de nor spre porul fântânii. Fântâna inițiatică e limba clopotului, a universului virtual, și real totodată, prin care se exprimă cerurile. Metafora clopotului, una dintre numeroasele metafore care structurează esoteric starea lirică ilustrează un spațiu tridimensional cu trepte și etape obligatorii în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Peștera poate fi un sarcofag, nu numaidecât o arcă, sau spațiu închis care însă plutește în zborul căutării adevărului, luminii, cuvântului de început. Casa de sticlă în care Tristan o duce pe Isolda era în mitologia druidică corabia morții dincolo de nori, până la cercul ceresc al lui Gwynfyd, în centrul suprem al lumii, in Excelsis. Biserica mânăstirii St. Denis ridicată lângă Paris în 1140 este prima construcție gotică și de la aceasta începe o nouă etapă. Ceea ce știm e că în jurul unei catedrale
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
deci Absolutul deținut de Uranus și cu ajutorul focului ceresc al lui Venus fierbe esența Soarelui dizolvată de Neptun zămislindu-l astfel pe Marte sub formă de aburi, foc eteric care în Jupiter (tăria cerului) reușește să separe apele. Ploaia din norii scuturați de Jupiter urmează apoi să zguduie cele două ape ale lui Mercur, în care ce e sus e și jos în egală măsură, ape ocrotite de Soare și Lună. Multitudinea acestor simboluri astrale, geometrice și numerice împlinesc poesia, creația
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să creadă într-atât în Dumnezeu, încât să dorească a transcede în starea de veghe ce alții nici măcar nu și-au închipuit că se poate visa în adâncă adormire. Poezia e lacrima privighetorilor care au ostenit toată noaptea cântând 641. Norul romboid, substanța eterică mercuriană deține întreaga existență, plasma oamenilor de știință, matricea vibratorie a câmpurilor energetice din elemente. Și lumina descinde de la Marele Arhitect al Universului către om, e podul curcubeu ce are pentru ochiul pur și limpede vibrația celor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
poala lui Dumnezeu precum puii de găină ocrotiți de aripile cloștii. 19. Domine, quis similis tibi!712 Arcul reflex fizic al omului în raport cu cel noetic Eu sunt poarta 713 Arcul meu (forța nevăzută a lui Dumnezeu, curcubeul) îl așez în nori: el va fi semnul legământului dintre Mine și pământ. Și când voi strânge nori deasupra pământului, arcul meu se va vedea în nori și-mi voi aminti de legământul dintre Mine și voi, dintre mine și toate sufletele vii din
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
similis tibi!712 Arcul reflex fizic al omului în raport cu cel noetic Eu sunt poarta 713 Arcul meu (forța nevăzută a lui Dumnezeu, curcubeul) îl așez în nori: el va fi semnul legământului dintre Mine și pământ. Și când voi strânge nori deasupra pământului, arcul meu se va vedea în nori și-mi voi aminti de legământul dintre Mine și voi, dintre mine și toate sufletele vii din toate trupurile...714. Și Dumnezeu i-a zis lui Noe: Acesta este semnul legământului
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cel noetic Eu sunt poarta 713 Arcul meu (forța nevăzută a lui Dumnezeu, curcubeul) îl așez în nori: el va fi semnul legământului dintre Mine și pământ. Și când voi strânge nori deasupra pământului, arcul meu se va vedea în nori și-mi voi aminti de legământul dintre Mine și voi, dintre mine și toate sufletele vii din toate trupurile...714. Și Dumnezeu i-a zis lui Noe: Acesta este semnul legământului ... Dar până la arcul noetic, acel pod curcubeu dintre Dumnezeu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mult decât un univers ia contact cu noi prin intermediul ei. Haina nemuritoare a imaginii, cântatul cuvântului și unduirea vântului, dulceața buzelor și freamătul nărilor abundă în versul poetului. Dar să nu uităm că și pentru el plutirea existențială e un nor fecundând lutul cu lacrima ploii Cum mângâie dulce, alintă ușor/ Speranța pe toți muritorii!/ Tristeță, durere și lacrimi, amor,/ Azilul își află în sânu-i de dor/ Și pier, cum de boare pier norii 722. Cele câteva exemple pe care tocmai
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și pentru el plutirea existențială e un nor fecundând lutul cu lacrima ploii Cum mângâie dulce, alintă ușor/ Speranța pe toți muritorii!/ Tristeță, durere și lacrimi, amor,/ Azilul își află în sânu-i de dor/ Și pier, cum de boare pier norii 722. Cele câteva exemple pe care tocmai le-am luat în considerare arată că nu ne putem baza în totalitate pe impresiile ce ne parvin de la cele cinci simțuri ale noastre. Și dacă este așa, asta se întâmplă din cauză că acestea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se crede în general, imaginația este cu totul altceva decât visarea sau fantezia. Ea constituie elementul de bază al vizualizării despre care am scris în prima mea culegere de texte, în primul clopot al drumului tău și al meu printre norii ce ascund curcubeul. Imaginația permite materializarea majorității dorințelor noastre, ca o aplicație mistică ce permite crearea de forme-gânduri de la care plecând s-ar putea realiza aspirațiile oricăruia dintre noi. Închipuiește-ți, iubito, ce-am gândit: în univers e soare și atâtea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
închipuim drumul cel mai scurt dintre două puncte, în vid acesta este cu siguranță, linia curbă. Calea de urmat în inițiere, între cerurile exterioare și cele interioare este acest drum al crucii, cu poticneli și trepte pășite uneori înapoi, pe norii transformați adeseori în stânci sau noroi, reflectând în spirala mnemică ce e sus sau jos. Ajuns la porul fântânii, pe verticală poți accede în punctul cel mai înalt al clopotului, al universului, cu posibilitatea oscilării între cele două capete, dar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
procesul creației. Începe misterul dincolo de urme,/ acolo unde aerul n-a respirat nicicând/atingere de om// și-mi deschizi în dunele pustiului/ nestatornice semne/limpezimi migratoare/ blestemată lumină, sărutul neantic/din brațele tale;//neantul ne-mpiedică să zărim/ clopotul lumii,/nori din praful cosmic însămânțează/în trupurile noastre galaxii adânci,/prin cratere strecoară nume și chip,/universala stare/din care să coboare o altă zămislire/de oameni neînvinși 771. Între esența divină și creație întâlnim continuitatea esențială și discontinuitatea substanțială. Un
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Dumnezeu, transcedentând transcendența, reîntorcându-se la imanență. Poesia este o întoarcere la a doua transcendență, regăsită nu în "datul imediat al existenței" ci în "orizontul misterului și al relevării" ca să folosim cuvintele filosofiei blagiene. Te văd, Dumnezeule- plumb, scrum și nor -/ odată venind peste mine prin ușă/ din muntele cerului, cotropitor.// Scăpa-voi doar până în poartă. Apoi/ mușca-voi, în Tine, a lumii cenușă./ Tiparul în Tine păstra-mi-l-voi871. Deci poesia devine prin definiție ambiguă, fiind o elaborare timp-spațiu a inconștientului în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
naște muzica și tu, un înger/ pe care ochii minții mele îl îmbracă/ cu trupul diafan și transcendent/ de dragoste încarnată ești o lumină vie.// Ce poate fi în calea mea prin clopot mai sublim/ decât înțelepciunea podului întins în nor,/ să nu percepem ci în sine să simțim/ tăcerea definită, extazul sferelor// și tu...876. Haosul reprezintă dezordinea forțelor naturale sau psihice, uneori personifică alegoric păcatele capitale sau în creștinism păgânitatea, deci vremurile de dinaintea instaurării noii ordini mondiale. Haosul este
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să ne întoarcem la armonia prevăzută de Sfântul Ioan în Apocalips: "până rămâne numai ea, ideea/ care forțează spațiul să-i fie împotrivă [...]", Golul-tunel se naște golul-con cu vârfu-n cei ce vin și baza nesfârșită, ei populează tragicul eon cu nori compacți siliți să se târască pe-originarul spațiu ruinat care îi descompune în regnuri și în oameni Aici cuvântul însuși se surpă-n gol spre gol se cațără-n fiorduri fatidice și moare cei care vin din urmă au totul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pentru a putea fi transmisă cititorului. Omul este un hotar la care se întâlnesc pentru negocieri toate forțele universului. Poesia este prin excelență cosmos: Uneori vorbesc în fața ta, ca-naintea unui zid înalt, de piatră care se pierde leneș în nori. Strig toate numele lucrurilor, știute de mine vreodată. Smulg secundele din oră și le-arăt, bătând, iar sub plăcuta înfățișare a tăcerii mărturisesc destinul planetelor. Zidul înalt, de piatră, deschide un ochi mare, albastru și-apoi îl închide 895. Spune
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sufletului uman în armonie cu cel universal, noi fiind capabili să înțelegem structura întregului univers. De aceea poetul scrie: Începe misterul dincolo de urme, acolo unde aerul n-a respirat nicicând atingere de om neantul ne-mpiedică să zărim clopotul lumii, nori din praful cosmic însămânțează în trupurile noastre galaxii adânci, prin cratere strecoară nume și chip, Universala stare din care să coboare o altă zămislire de oameni neînvinși 903. The International Astronomical Union din 1928 a fixat limitele celeste ale constelațiilor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
psihologice și temperamentale definesc personalitățile diferite ale oamenilor. Astfel percepția cosmosului poetic cuprinde o diversitate extraordinară și benefică civilizației noastre. Deasupra marii constelații ce-n litere de foc fixează O delicată povestire în fundul cerului obscur, Departe-n adâncimi imense, iluminatul nor planează, Al unor lumi în plămădire, fermecător, alb augur. Iușeli vertiginoase-acoloîn largile spirale-așează, Cu soprii noi, fâșii de haos stârnite din eternul pur, Și totu-atâta-i de departe, că pare celor ce-l veghează Înminunați că giuvaerul încremenit e
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nu uităm că lumea nu-ți datorează nimic; exista înaintea ta914. Poesia se frământă, determinând cititorul să urce, să coboare, să cunoască aspecte din acest uriaș cosmos dinafara și dinlăuntrul lui. Peste întinse lacuri, peste abrupte văi, Și munți și nori și codri și mări ce-și pierd conturul, Mai sus de astrul zilei, și întrecând azurul, Mai sus de inelarea stelarelor văpăi, Tu trecui vioi și sprinten, o spirite al meu; Și ca înotătorul ce-n unde se desfată, Brăzdezi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]