KorAP: Find »[drukola/base=omorî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...603 604 605 ...662 >

16,540 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

merge cu ei...? — Ce altceva pot face? — Să stați deoparte. Nu e țara dumneavoastră, nu sunt semenii dumneavoastră. — Vă înșelați. Asta e țara mea, și ăștia, semenii mei. Mai mult decât au fost vreodată America și americanii. — Or să vă omoare. Și dumneavoastră ați venit să căutați pace. N-ați fugit din Vietnam pentru asta. — Poate că da. Se așeză pe vine în fața lui. Glasul îi suna diferit, iar chipul, marcat de umbrele schimbătoare ale focului, părea și el diferit, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
instrucțiuni. Războinicii cerură să le fie repetate de trei ori, fără să înțeleagă ce ciudat fel de război era acela care se abătea de la toate regulile pe care le practicaseră yubani-i de la începutul istoriei lor. Insistă încă o dată: — Nu vom omorî pe nimeni. Moartea nu rezolvă problema și, în tabăra aia, sunt muncitori nevinovați. Dar dacă reușim să luăm ostatici, vom putea negocia încetarea lucrărilor la șosea. — Războinicii vor răzbunare. Cu un masacru nu vom obține niciodată pacea, le zise el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
pădurii ieși Ecla în spatele lui, sări peste cadavru, înaintă spre locul unde se aflau Xudura și José Correcaminos, arătă șarpele și exclamă în yubani: Va fi răzbunare! — Când?, vru să știe Xudura. — Mâine... În zori! Era absurd să se lase omorât în felul acela, și o știa. De cum ar pune piciorul departe de desișurile ocrotitoare, mitralierele ar începe să scuipe moarte și ar fi dintre primii căzuți. Nu mai avea agilitatea de odinioară, nici capacitatea yubani-lor de a se face una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Natură și pentru selvă decât să se lase ciuruit de un soldat analfabet. Încercă de mii de ori să-l convingă în timpul nopții, dar răspunsul a fost mereu același: „Merg cu tine.“ — Unde, imbecilule? Nu vezi că or să ne omoare? Tu de ce o faci? — Îmi apăr pământul, casa, prietenii... — Eu apăr lucruri pe care poate că nu le înțelegi. Nu vor putea spune că luptau împotriva unor sălbatici și a unui alb dezertor. Ei luptau și împotriva unei părți a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

Satul vuiește și lumea este tare mînioasă. Să-l bată în halul ăsta! Pe un om nenorocit, pedepsit și așa prea mult de Dumnezeu... Mitică se plimbă peste tot și sîngele închegat de pe față provoacă o imensă compasiune. M-au omorît, dom' Zamfir. Criminalii! Zamfir îl sărută și îl mîngîie. Lumea îl votează cu entuziasm. Ce suflet mare are! Vestea a circulat și Zamfir a cîștigat. Dacă n-ar fi fost omul ăsta (ridică mîna lui Mitică), n-aș fi cîștigat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
satîr și astfel înarmați deschid ușa. Portofel n-a avut timp să-și arate surprinderea, deoarece sucitorul l-a năucit, căzînd fulgerat la pămînt. Aneta se repede cu satîrul, dar Ion o oprește. Lasă-l, nu vezi că l-am omorît? Este mort? Nu vezi? Văleu, ne mănîncă pușcăria, începe să răcnească femeia. Ce ne facem acum, nevastă? Îl îngropăm. Tot îl vor găsi. Mai bine îl tragem în drum. Vor cunoaște dîra, că-i glod afară. Atunci aburcă-mi-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Fănică continuă pe un ton monoton, resemnat. Noi, cei de pe navă, sîntem de toate națiile. Creștini, păgîni, musulmani, budiști și de toate religiile din lume. Ne temem unii de alții. Și eu l-am făcut pe un angolez. L-ai omorît? întreb îngrozit. Nu chiar. Adică nu știu. Nava aștepta să fie primită în port și era o vîntoasă cu valuri cît casa. Și l-ai aruncat peste bord? La a treia lovitură de cuțit..., dar cred că a înotat pînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
acelea de pe corăbii. Cînd se oprește ninsoarea va trebui să scutur crengile copacilor ca să nu se rupă... Moș Robilă se pregătea să închidă portița și să lase slobod cîinele, cînd zărește o mogîldeață intrînd în fugă. Nanu, nanu, tata o omoară pe mama, strigă fetița speriată. Cum? întreabă el prostește, zăpăcit de veste. Îi taie gîtul, replică fetița tremurînd. Hai, hai să mergem repede. Robilă lasă totul deschis și aleargă la cumătrul său, la a patra casă. Din urmă fetița dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
pornit cu noaptea în cap spre doctor. Acesta dormea încă, dar nevestica spăla ceva la o chiuvetă din curte. Dinu și Zînica rămîn înmărmuriți cînd văd ce spală doamna doctorului. Un căpușor mic de ied avea dinții dezgoliți. L-ați omorît! strigă cei doi în cor. Doctorul iese într-un halat de casă și explică: Nu era nimic de făcut. Zău, crede-mă! Criminalule, țipă cei doi, izbucnind în plîns. Povestea se încheie, dar prin sat n-a mers vestea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
în seara zilei de..." El este, spune fata, puțin speriată. De unde știi tu? Locuiește pe strada... Nu vezi? Dumnezeu să-l ierte. Și pe noi. Dar noi, ce? Păi..., "dacă era ceva mai devreme"... Ce vină avem noi? L-am omorît noi? Dar nu sîntem oameni? Păi, n-am fost? Nu ne-am întors? Ne-am întors, dar era prea tîrziu. Tinerii s-au dus la biserica unde Ionel era resemnat total. L-au privit atent și au înțeles imediat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
vînzolea. Spunea că își dorește să mă spurce cu tine de față. Tu-i anafura mamii lui de jigodie. Tu dormeai, beat ca porcul și te mai și miri că vroia să-ți pună coarne de față cu tine. Îl omor, îl fac bucăți, îi tai fuduliile, strigă nervos Darie. Votează-l, să ajungă și mare. Averea nu-i ajunge și nici faptul că-i buhaiul satului.Puține femei i-au scăpat. Îl pîndesc noaptea și-i crăp capul. Cei doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
pus la cale să influențeze alegerile. Cu o măciucă potrivită Darie l-a plesnit pe Cîrteală în moalele capului, doar cu două zile înainte de alegeri. Era noapte de smoală și Cîrteală n-a știut de unde i se trage. M-a omorît ăla, bătu-l-ar Dumnezeu. L-am văzut cu ochii mei. Și-a omorît adversarul politic, gemea Cîrteală. I se trage de la muieri, șușotea Darie. Prea se dădea cocoș. La alegeri a ieșit ăla și Cîrteală a rămas cu lamentările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
pe Cîrteală în moalele capului, doar cu două zile înainte de alegeri. Era noapte de smoală și Cîrteală n-a știut de unde i se trage. M-a omorît ăla, bătu-l-ar Dumnezeu. L-am văzut cu ochii mei. Și-a omorît adversarul politic, gemea Cîrteală. I se trage de la muieri, șușotea Darie. Prea se dădea cocoș. La alegeri a ieșit ăla și Cîrteală a rămas cu lamentările. Doar Saveta își exprima plenar bucuria la prietenele ei de taină. L-am îmbrobodit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
pe pat și... cam asta este. V-ați luptat cu el? M-a amenințat că îmi taie gîtul. Avea cuțit? Vi l-a pus la gît? Nu, dar m-am spăriet de tot. Deci nu v-ați împotrivit? Să mă omoare? Aveți vreo vînătaie, ceva? Oi fi avut, cine știe? Cît a durat violul? Vreun ceas, nu pot ști. A rupt...?, știi mata. Nu, că eu nu port prin casă. Adam ar vrea să izbucnească în rîs, dar se abține. Deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
capul în jos și tot trupul îi este scuturat de niște spasme anormale. Dar spune naibii, ce vrei? Zece, mor dacă..., zece lei. Pentru băutură, da? Ei bine, crăpi dracului, eu pentru băutură nu dau! Îmi este tare rău... Mă omor... Dar crăpi dracului, ieși afară! Dobrilă nu vrea să iasă. O disperare transformată în spaimă de moarte îl schiminosește la față. Măcar cinci lei, insistă omul cu speranța înecatului. Ieși afară, dracului! Talabă îl înșfacă și-i face vînt afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
după ușă Bîtcă stă chircit, țapăn. Este mort, spune polițistul. Ai făcut o crimă. Dar ce-a căutat aici? Să fure, evident. Și ce vină am eu? Păi ai. Ai conceput o capcană a morții. Dar nu capcana l-a omorît. Probabil a făcut infarct. Tot omor se cheamă. Dionisie plînge și timp de trei ani cît a stat la pușcărie se întreba mereu: Eu ce vină am? Cu ce ți-am greșit, Doamne? Știi tu, îi răspundea Domnul. Ce, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
interesantă. Vai, ce mai pute! se aude un cor al doamnelor. Viorel o șterge cu o batistă pe nevestică și un tînăr dă să țină contra cu mîna pe sub rochie. Ce s-a întîmplat? circulă întrebarea prin sală. I-a omorît ploșnița, vine răspunsul. Și pute ca naiba, adaugă cucoanele. Am crezut că-i o bijuterie, se scuză Ramona. Monica fuge acasă plîngînd. Mexicanii erau pe terasă și lăudau palinca românească. Como esta usted? întreabă zîmbind larg. I-a omorît lighioana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
a omorît ploșnița, vine răspunsul. Și pute ca naiba, adaugă cucoanele. Am crezut că-i o bijuterie, se scuză Ramona. Monica fuge acasă plîngînd. Mexicanii erau pe terasă și lăudau palinca românească. Como esta usted? întreabă zîmbind larg. I-a omorît lighioana, spune Viorel. Am pregătit alta, spune mexicanul. Mai frumoasă. Chiar, de ce nu? Monica reapare cu noua ploșniță. Radiază și chiar este frumoasă. Un cîntăreț anunță glumeț: Atenție, ploșnița este vie. Chiar? se apropie Ramona. Fufa dracului, o întîmpină Monica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Viorel era convins că acuși, acuși, îl va vizita impotența. Ce o să faci cînd eu n-am să mai... Nu fi prostuț. Găsesc eu un harmăsar. Cuum? La mine asta nu contează. Mare lucru să te destinzi 2-3 ore, ce, omori pe cineva? Important este că te iubesc doar pe tine. Stai, că n-am înțeles bine. Adică tu îți rezolvi problemele... Dacă arde, da. Dar deocamdată, de cînd sîntem împreună, n-am apelat la... decît foarte puțin. Deci deja port

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
adică era pus pe fapte mari. Cînd Parșivu se întreba de unde să înceapă jupuitul, i s-a rupt filmul instantaneu. O măciucă l-a scos din lumea reală și l-a transformat într-un balot de proteine. Ăsta chiar te omora, fata mamei! Mai arde-i una, mamă. Dar arde-i tu, că tu ai probleme. Nu pot mamă. N-am măsură și îl pot omorî. Tu știi cum și cît. Învață-te, copilă! N-o să fiu mereu îngerul tău păzitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
din lumea reală și l-a transformat într-un balot de proteine. Ăsta chiar te omora, fata mamei! Mai arde-i una, mamă. Dar arde-i tu, că tu ai probleme. Nu pot mamă. N-am măsură și îl pot omorî. Tu știi cum și cît. Învață-te, copilă! N-o să fiu mereu îngerul tău păzitor. Cît cele două femei conversau, Parșivu și-a revenit și a dus mîna la cap, la locul care se pupase cu bîta. Vezi că învie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
cum și cît. Învață-te, copilă! N-o să fiu mereu îngerul tău păzitor. Cît cele două femei conversau, Parșivu și-a revenit și a dus mîna la cap, la locul care se pupase cu bîta. Vezi că învie și ne omoară, spune mama panicată. Rodica apucă bîta și o potrivește tot spre cap. Nu, nu în cap că îl omori. Dar unde? În rest, pe unde se întîmplă. Cînd fata ridică ciomagul, Parșivu bolborosește ceva. Vrea sa-ți zică ceva. Apleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
și-a revenit și a dus mîna la cap, la locul care se pupase cu bîta. Vezi că învie și ne omoară, spune mama panicată. Rodica apucă bîta și o potrivește tot spre cap. Nu, nu în cap că îl omori. Dar unde? În rest, pe unde se întîmplă. Cînd fata ridică ciomagul, Parșivu bolborosește ceva. Vrea sa-ți zică ceva. Apleacă urechea, îi spune mama fetei. Aceasta se apleacă și ascultă. Nu mă omorî. Te-am iertat și plec în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Nu, nu în cap că îl omori. Dar unde? În rest, pe unde se întîmplă. Cînd fata ridică ciomagul, Parșivu bolborosește ceva. Vrea sa-ți zică ceva. Apleacă urechea, îi spune mama fetei. Aceasta se apleacă și ascultă. Nu mă omorî. Te-am iertat și plec în lumea mea. În lumea de apoi? Da. Arde-l, strigă mama. Auzi, să te ierte! Dacă se face om cuminte? Se face pe dracu! Arde-i măcar una și tu, ca să îți ia frica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
terorist din vremurile noastre. Otava se dădea la o parte în căruță, focul ardea în vîlvătaie, Saveta se transformase în locomotivă cu aburi și cînd Bulhac a dat cu toată forța lovitura de grație, s-a auzit: Auuu, m-ai omorît! Femeia a sărit, grebla s-a ținut un timp după ea și sîngele marca distanța dintre colți. Bulhac a acordat primul ajutor, Saveta turba că n-are cum să vadă pagubele și plîngea de ți se rupea inima. Noroc că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]