16,567 matches
-
asemănări, măicuța bătrână stârnește admirația și prețuirea cititorului. Portretul baciului și cel al mamei sale sunt adevărate apariții de basm, fiind întruparea unui Făt-Frumos și a bătrânei grijulii, îndurerată după cei plecați de acasă. Astfel, atmosfera de basm, sugerată prin peisajul mirific realizat în primele două versuri, de personificarea mioarei năzdrăvane care vorbește și se înțelege cu oamenii, comunicând print-un limbaj comun, este completată de aceste două portrete. Tot elemente de basm constituie și fluierele care cântă singure, la adierea
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
lui Raskolnikov al lui Dostoievski. Cele două tipuri se află Într-o situație de „echilibru opozițional”. Tipul central Acest tip uman și model de existență se situează Între tipurile sudice (grec și latină și tipurile nordice (german și slavă, În peisajul etnogeografic european. Tipul central este măsurat și prudent, fiind prin aceste calități un tip echilibrat. El este profund atașat de origini, cultivând sentimentul cultural și afectiv al nosologiei. Acest sentiment este caracterizat prin „nevoia periodică de Întoarcere la origini”, de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
e un „Mai am un singur dor” scris într-o stare de maximă surescitare: „Și-aș vrea ca să mor/ Ca Romulus Rege,/ Uitat, legendar.../ Cuprins de-o furtună,/ Pierdut să dispar/ Prin codrii Bacăului...” 3) O combinație de note de peisaj și de aluzii livrești, „Furtună” constituie un bun exemplu pentru a arăta prezența reminiscențelor școlare în scrisul lui Bacovia. Aci sînt două: Avesalom și Romulus, de care a auzit în gimnaziu, la ora de religie și, respectiv, de istorie. Avesalom
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și o descria astfel: „Este curată și albă ca o patrată de zahar (...). Deși nu are frumusețea arhitectonică bizantină (fiind în „stil neoclasic” - n. m.), și nici vreo bogăție deosebită interioară, are totuși o sobrietate impresionantă”.4) Astăzi, într-un peisaj schimbat, pare mică, întrucît are în spate un cvartal de blocuri turn, iar lîngă ea un hotel cu 14 etaje. Catedrala nouă care se ridică alături, la nord vest, va fi de două ori mai înaltă și de zece ori
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și se pustia, vîntul aruncîndu-i frunzele pe străzile din jur, - cîteodată și iarna, spectator tăcut, reflexiv și comprehensiv al naturii și al oamenilor. La fiecare vîrstă, desigur, cu alte sentimente și atitudini. Unii l-au evocat ca făcînd parte din peisaj, prezență statornică, indicînd drept loc favorit al său o bancă așezată sub o salcie. într-un fel, cred, au exagerat. Evocările lor seamănă a litografii romantice. Trebuie deci corectate prin cîteva precizări. Una ar fi că Bacovia folosea grădina publică
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
naivă. Nici un cuvînt nu trimite direct la „chinul animalelor”, deși „sînge (le) cald” evocă tăierea lor. în schimb, ca un șoc e anunțată venirea lupilor, motiv de a-i cere „iubitei” adăpost. „Tablou de iarnă” e, în termeni plastici, un peisaj, dar și un poem despre teroarea morții și despre iubire ca refugiu din fața ei. Situl ales de poet are ca element principal abatorul, o importantă întreprindere urbană, la fel de importantă ca fabricile de pîine și cele de confecții. Nu e oraș
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
față de ele. Și încă un motiv, poate cel mai important. Deși a străbătut și distanțe mari, pe Bacovia nu ți-l poți imagina decît mergînd pe jos. Un „drumeț”, un „trecător”, un „pieton”. în opera sa nu există imagini cu peisaje văzute de sus, din aer sau de pe mare. Ce a ieșit la „pieptănare”? în poezie, Bacovia vorbește de „autouri”, „cotiugare”, „tramvaie”, „cupeuri de cristal” (echivalentul „faetoanelor de gală” din versurile altora), „aeroplan”, „tren”, „vapor”. în proză - de „biciclete”, „trăsuri”/”trăsuri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-l tulburați!’’, părea a spune Agatha, gardianca lui, care îl însoțea pretutindeni. Bacovia era incomunicabil, absent, chiar și cînd era de față. Poemul „Stanță la Bacovia” conține un singur element geografic: „Și glasuri/în văi răsunau...” Restul versurilor evocă un peisaj moral, a cărui notă dominantă o constituie buna conviețuire: „Bacovia,/Țară de încîntări/ Și viață liniștită./ Nu se discută/ De-al meu/Și de-al tău”. Nostalgia îl face pe poet idilic, colectivist. însă, aci el nu vorbește de un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cei de odinioară: e o altă mișcare, un alt ritm. Pe scurt, Bacăul nu-i, cum își mai închipuie unii, o rezervație a naturii „cîntate”, dar mai mult plînse, de Bacovia și orice efort de identificare a elementelor „bacoviene” în peisajul actual ajunge la rezultate dezamăgitoare. Pe de altă parte, nu lipsa evocărilor (în afară doar de a celor bune) se resimte cel mai acut în bibliografia despre poet, ci lipsa de explicații (convingătoare pentru toți) a „fenomenului Bacovia”, de la geneză
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
apărut la Cernăuți, în trupa de artiști a lui Fanny Tardini, avînd numele schimbat în... Luluța Albini! Dar Casandra se încadrează perfect în versurile poetului din acea epocă. Ea a fost înmor mîntată la 20 ianuarie 1864, deci într-un peisaj de iarnă, cu ninsoare și promoroacă. În prima versiune a poeziei, cu titlul inițial Tristeță, iar mai tîrziu Melancolie, tînărul poet scria îndurerat despre ea: "Cu multele-i icoane stă lumea risipită Ninsoarea viorie acopere-amorțită Întinsele ei plaiuri... și ca
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Mai am un singur dor, el spunea că, după ce va muri, nu-i mai rămîne decît să fie pus pe năsălie de ramuri și dus tocmai la marginea mării, dar mormîntul să-i fie înconjurat cu toate elementele reprezentative din peisajul ipoteștean, în care el a copilărit și s-a născut ca poet: Să-i fie codrul aproape, ca să audă cum stejarii își scutură creanga, la adierea vîntului; sub cer senin, somnul să-i fie îngînat de sunet de talangă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
indiciu despre trecerea ei prin România. Probabil îi trecuse granițele în una sau alta din călătoriile ei, iar România era genul de țară care i-ar fi putut oferi suficiente motive de delectare: exotică, diversă, cu un farmec amețitor și peisaje minunate. Orice persoană (nzestrată cu un temperament de nomad (cum a fost Yourcenar care emigrase (n SUA părăsind Franța pe care o iubea atât de mult și care rămăsese o neobosită că(ătoare chiar și la bătrânețe) fără îndoială că
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în fața tablourilor. Cel mai mult s-a identificat cu Călărețul polonez de Rembrandt, și acesta este un fapt curios, dar deopotrivă de tulburător: ne întrebăm, a fost oare atrasă de privirea călărețului sau de postura lui asexuată?5 Zăbovea în fața peisajelor marine din Maine și scria despre viața de la marginea valurilor care se spărgeau cu zgomot. Unele dintre eseurile sale cele mai cuprinzătoare nu sunt dedicate scriitorilor ci artiștilor clasici: Breughel, Ruysdael, Piranesi, Dürer și Rembrandt (în Creierul negru al lui
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ales cele masculine, sunt geometric perfecte, chiar dacă statice. Yourcenar a știut de asemenea cum să se apropie de Rembrandt inspirându-se din felul în care acesta redă mișcarea în evoluția personajului. Chiar și în timpul călătoriilor din tinerețe fusese atrasă de peisajele de la sud de Alpi, din Italia, Albania sau Grecia, unde scenele vizuale i-au aprins imaginația istorică. A atribuit o parte din această pasiune originilor sale flamande din țara marilor pictori. Clasicismul ei se baza pe principiile proporției și perspectivei
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
conceptele pe care le folosim sunt generale, dar mai mult decât atât, o abordare comparativă explicită și generală ne facilitează înțelegerea globală a vieții guvernamentale, întrucât prin comparații putem avea o viziune mai clară despre ceea ce poate fi descris ca "peisajul" general al politicii în lume. Putem atunci descoperi mai ușor în ce măsură caracteristicile pe care le găsim într-o anumită guvernare sunt neobișnuite, sau dimpotrivă, mai degrabă comune. Comentariile despre efectul sistemelor electorale, de exemplu, a devenit considerabil mai sofisticat pe măsură ce
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în volumul precedent, poetul invocă de altfel frecvent forme și figuri proeminente ale artelor vizuale textul de uvertură se numește Peșteri cu picturi rupestre, un poem e dedicat lui Paul Gauguin, altul relatează binefacerile unei Seri cu Dali ș.a. Culorile peisajelor sunt însă mai tari, aproape expresioniste, iar personajele trasate cu pasta densă a anxietății sunt din ce în ce mai ambigue, părând scindate între diafanul angelic și demoniacul terifiant: "De un timp după miezul nopții/ îmi cresc cornițe// Odată am fost în Sud/ am
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îl așază în avangarda biografismului autenticist douămiist) e, cum altfel?, inteligent, erudit, detabuizat, semiboem, revoltat ce-i drept, mai mult în surdină împotriva rigidelor convenții, de orice fel ar fi ele academice, literare, comportamentale etc. Adăugându-le și descripțiile de peisaje diverse (urbane sau rurale, vegetale, minerale ori acvatice, reale ori onirice), notațiile diaristice, secvențele dialogate extinse, interesantele însemnări de călătorie, reflecțiile filosofice, antropologice, sociologice, adică disertațiile pe teme diverse (precum, să spunem, Relativa teorie a elasticității limitate a poemului în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să se situeze într-un teritoriu de interferență, "în zborul albastru și chymic/ în intermundii, în corpul fluid și fosforescent" (Cine...). De aici, glisarea permanentă între descripția nudă și caligrafia metaforizantă a realului, între notația albă a stărilor, obiectelor și peisajelor, respectiv învestirea lor cu un simbolism greu. Toate secțiunile acestui prim volum de poezii scris de Liviu Antonesei (Partea frigului, Căutarea căutării Un cvartet (Încercare polifonică), Autonevroze sau Păcatele capitale, Călătorie în erele geologice și alte poeme de dragoste, Acum
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cele mai active prezențe în revistele literare moldave, în paginile cărora se împarte, deși nu cu egală consecvență, între scriitura lirică proprie și cea a altora. Frecvente sunt mai ales aparițiile revuistice prin care cartografiază, cu răbdare și cu migală, peisajul liric oriental. Din această constantă apetență pentru descifrarea hieroglifelor dintr-un spațiu cultural pe care, din păcate, cititorul român obișnuit îl reduce la poveștile cu tâlc ale Șeherezadei sau la rubayatele lui Omar Khayyam, s-au și născut o serie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înregistrator, fie el unul fidel naturii observate, este substituit, în acest caz, de unul cu adevărat integrator, care filtrează, analizează și abia ulterior redă, supunând obiectul perceperii unui proces critic de o rară ascuțime. Cu acuratețe este descris, de pildă, peisajul urban prozaic, devenit, în cartea Marianei Codruț, un soi de carnaval golit de semnificație, căzut în derizoriu, deși nelipsit de un anume pitoresc. Martorei unui asemenea spectacol al decăderii totale precum cel oferit acestei priviri critice în chiar primul text
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Junimea, Iași, 1987; Deasupra lucrurilor, neantul, Editura Cartea Românească, București, 1990; Mirele orb, Editura Junimea, Iași, 1995; Deasupra lucrurilor neantul / Au dessus des choses, le neant (ediție bilingvă), Editura Axa, Botoșani, 1997; Nouă variațiuni pentru orgă, Editura Polirom, Iași, 1999; Peisaj cu ziduri și uși (ediție bilingvă română engleză), Editura Augusta, 2000; Suflete la second-hand, Editura Vinea, București, 2000; În deșert și pe ape, Editura Prut Internațional, Chișinău, 2000; Umbră de aur, melancolia, Editura Axa, Botoșani, 2000; SECOL, Editura Junimea, Iași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Românească, București, 1985; Poezii, Editura Junimea, Iași, 1987), viziunile terifiante de acest fel se aglomerează. Contemplativ, mimând adesea detașarea, actantul specific își ascultă, cel mai adesea, "vocile din adânc", pe care le corporalizează într-o gestică ritualică, fixată într-un peisaj de sfârșit de lume: "Lumină roșie. Cer negru", "întinderea neagră și nesfârșită a deșertului", "stearpa priveliște", câmpul pustiit de un "soare negru, soare al sfârșitului" etc. Revin motivele și schemele parabolice dragi (îngerii și Căderea îngerilor, umbra, travestiul, scindarea (Arlechini
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-un cazan de aramă/ hăinuțele celor o mie de copii orbi/ Le clătește apoi seara / în albia dulce a râului / le stoarce și le întinde / la uscat pe sârmă / în livada de vișini. // în locul fiecărui cârlig / cântă albastra privighetoare" (Peisaj cu îngeri orbi). Umbră de aur, melancolia apasă greu și peste lumile din Suflete la second-hand (Editura Vinea, București, 2000) și din Centura de castitate (Editura Cartea Românească, București, 2007). Majoritatea textelor se construiesc, și aici, integral pe tiparul inițierii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sale vocații. A se vedea titlurile și cea mai mare parte a textelor incluse în primele două volume, După vernisaj (Universitas XXI, Iași, 2001) și Acuarele vulnerabile (Universitas XXI, Iași, 2003), dar și titlurile de poeme din celelalte cărți: Ascult peisaje, Șevalet între două pânze, Nuanțe de roșu în flori de ciulin, Marea roșie, marea albastră din Orizontul continuu (Universitas XXI, Iași, 2004); Tușa de roșu, În atelier, Precum un peisaj, Natură statică din Joc cu așteptarea (Junimea, Iași, 2005); Lupul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
2003), dar și titlurile de poeme din celelalte cărți: Ascult peisaje, Șevalet între două pânze, Nuanțe de roșu în flori de ciulin, Marea roșie, marea albastră din Orizontul continuu (Universitas XXI, Iași, 2004); Tușa de roșu, În atelier, Precum un peisaj, Natură statică din Joc cu așteptarea (Junimea, Iași, 2005); Lupul albastru, Insula de cristal, Culoare grea din Venezia profundis (Princeps Edit, Iași, 2007); Tablouri într-o tavernă, Fluture portocaliu, Doar roșu din Jocul cu cercuri (Princeps Edit, Iași, 2009); Execuția
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]