15,513 matches
-
Maxwell și Billie Whitelaw. Filmul prezintă povestea lui Jen, un "Gelfling" asemănător elfilor, în căutare acestuia de a restabili echilibrul lumii sale extraterestre prin returnarea unui ciob pierdut de la o bijuterie puternică dar ruptă. Acum o mie de ani pe planeta Thra, un cristal magic a crăpat și două rase noi au apărut: cea a răuvoitorilor Skeksis, cei care folosesc puterea "Cristalului întunecat" ca să se alimenteze continuu și un fel vrăjitori numiți Misticii. Jen, un Gelfling asemănător elfilor, este luat de către
Cristalul întunecat () [Corola-website/Science/334853_a_336182]
-
Mistic îi spune că el trebuie să găsească ciobul de cristal care poate fi găsit doar în casa Aughrei. Dacă nu reușește să facă acest lucru înainte ca cei trei sori să se întâlnească, Skeksii vor domni pentru totdeauna asupra planetei. Împăratul Skeksii și Maestrul lui Jen mor simultan. Apare un duel între Skeksii Șambelan și General, ambii dorind tronul. Generalul devine noul Împărat și Șambelanul este exilat. Aflând de existența lui Jen, Skeksii trimit uriașe creaturi sub formă de crab
Cristalul întunecat () [Corola-website/Science/334853_a_336182]
-
de euro, bani dobândiți din afacerea cu înghețată. În momentul de față toți prietenii și amicii lui Mircea Băsescu sunt consternați cum la 24 de ore după ce Traian Băsescu a fost desemnat Președintele României acestui om i s-au aliniat planetele aducându-i "succesuri" în afaceri, iar până atunci ducea o viață modestă, afișând opulenta și aroganță și uneori tratând cu superioritate oamenii de rând. DNA și ANAF nu sunt interesate să ancheteze situația lui Mircea Băsescu și a fratelui acestuia
Mircea Băsescu () [Corola-website/Science/332210_a_333539]
-
categorii de factori, abiotici, biotici și antropici, care au apărut succesiv de-a lungul evoluției geologice a Pământului: Etapă abiogena începe odată cu apariția Pământului, adică acum 4,6 miliarde de ani. Conform celor mai noi teorii, Pământul, ca și celelalte planete ale Sistemului Solar s-au format dintr-o aglomerare de materie interstelara, în compoziția căreia intrau: hidrogen (peste 60% în procente de masă), heliu (circa 30%) și în cantități mai mici: carbon, azot, oxigen, o serie de elemente grele, gaze
Ciclu biogeochimic () [Corola-website/Science/332221_a_333550]
-
Hipparchus a comparat propriul catalog cu cel al lui Timocharis și a descoperit că longitudinea stelelor se schimbase în cursul timpului, fapt ce i-a permis să determine prima valoare a precesiei echinocțiilor. A făcut prima mențiune în scris a planetei Mercur. Craterul Timocharis de pe Lună îi poartă numele.
Timocharis din Alexandria () [Corola-website/Science/332223_a_333552]
-
comunicații. Carl Sagan a spus că " Sondele vor fi întâlnite și discurile ascultate doar dacă există civilizații capabile de călătorii spațiale în spațiul interstelar. Însă lansarea acestei „sticle” în „oceanul” spațial spune cuvinte pline de speranță despre viața pe această planetă." Astfel, înregistrarea de pe disc e mai degrabă văzută ca o capsulă a timpului sau o declarație simbolică decât ca o încercare serioasă de comunicare cu viața extraterestră. Sondele Voyager 1 și 2 sunt în acest moment cele mai îndepărtate obiecte
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
mesaje tipărite din partea președintelui SUA Jimmy Carter și a Secretarului General ONU, Kurt Waldheim. Colecția de imagini include numeroase fotografii și diagrame alb-negru, dar și color. Primele imagini sunt de interes științific, indicând cantități matematice și fizice, Sistemul Solar și planetele sale, ADN-ul, precum și anatomia umană și reproducerea. S-a avut în vedere includerea nu numai a imaginilor cu oameni, dar și cu unele animale, insecte, plante și peisaje. Imaginile cu oameni reprezintă o gamă largă de culturi. Aceste imagini
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
autor pentru imaginile și muzica de pe discul original au semnat înțelegeri care permiteau audiția lucrărilor numai în afara sistemului solar.) În iulie 1983, BBC Radio 4 a difuzat documentarul de 45 de minute "Music from a Small Planet (Muzică de pe o planetă mică)", în care Sagan și Druyan au explicat procesul de selecție a muzicii pentru disc și au prezentat fragmente de pe disc.
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
precurtat: LHB , iar în ) este o perioadă teoretică a istoriei Sistemului Solar, întinzându-se aproximativ de la 4,1 până la 3,9 miliarde de ani, în timpul căreia s-ar fi produs o notabilă creștere a ciocnirilor meteorilor sau ale cometelor cu planetele telurice. Este cunoscut și sub denumirea Bombardamentul masiv târziu, traducere a denumirii în limba engleză. Existența acestei perioade de mari bombardamente meteorice nu este confirmată, ci este dedusă din datările rocilor lunare aduse de misiunile Programului Apollo, care au atins
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
sale au o vârstă de vreo 4 miliarde de ani, adică cu câteva sute de milioane de ani mai puțin decât Sistemul Solar însuși. Acest rezultat a surprins comunitatea științifică internațională, care credea atunci că perioada de bombardament intens a planetelor de către corpuri de mai mică mărime avusese loc îndeosebi imediat după formarea Sistemului Solar. Existența unui bombardament mai târziu a condus la elaborarea unui scenariu în care un eveniment astronomic notabil a putut provoca o reluare a acestui bombardament pe
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
a acestui bombardament pe Lună, și mai larg, pe ansamblul Sistemului Solar intern, mai multe milioane de ani după formarea sa. Modelul de la Nisa, care prezintă un scenariu convingător al formării Sistemului Solar, explică acest mare bombardament târziu prin migrarea planetelor gigante Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, care ar fi produs diferite rezonanțe, conducând la destabilizarea centurilor de asteroizi existente în acea perioadă. Siturile de aselenizare ale ultimelor trei misiuni Apollo de a se așeza pe Lună, Apollo 15, Apollo 16 și
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
permite să se explice relativa tinerețe a scoarței terestre, în condițiile une rate de răcire inițiale mult mai scurte, în Hadean. Bazinul Caloris de pe Mercur, cât și Bazinul Hellas de pe Marte, care sunt cele mai întinse bazine de impact de pe planetele respective, ar data și ele din această epocă. așa cum este teoretizat, pare să fi afectat într-un mod global corpurile cerești telurice: Luna, Terra, Marte, Venus, Mercur, cât și 4 Vesta. Durata sa estimată este de la 50 la 150 de
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
de luat în considerare decât dacă există un rezervor de mici corpuri rămase stabile timp de 600 de milioane de ani, înainte de a fi destabilizate de un element declanșator. Elementul declanșator ar putea fi o modificare în structura orbitală a planetelor gigante. Actuala centură de asteroizi este posibil prea puțin masivă pentru a explica bombardamentul observat. Un rezervor de mici obiecte, considerabil mai important, pare necesar. Un atare rezervor, ar fi putut exista după formarea planetelor Sistemului Solar, lăsând în regiuni
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
modificare în structura orbitală a planetelor gigante. Actuala centură de asteroizi este posibil prea puțin masivă pentru a explica bombardamentul observat. Un rezervor de mici obiecte, considerabil mai important, pare necesar. Un atare rezervor, ar fi putut exista după formarea planetelor Sistemului Solar, lăsând în regiuni mai externe (dincolo de orbitele lui Uranus și Neptun) o masă importantă (de peste 30 de mase terestre) de obiecte. Scenariul cel mai reușit pentru explicarea acestui bombardament a fost propus în 2005. Acest scenariu propune ca
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
cu masă mică din Sistemul Solar exterior, dintre care unele dintre ele ar fi fost dotate atunci cu orbite cu o puternică excentricitate, permițându-le să atingă regiuni interioare ale Sistemului Solar, unde ar fi putut intra în coliziune cu planetele telurice. Această proporție de obiecte rămâne slabă: doar 0,1%, dar suficientă dat fiind masa inițială a planetezimalelor disponibile. În acest scenariu, Jupiter și Saturn sunt la plecare relativ aproape de configurația lor actuală, Saturn fiind mai aproape de Soare decât în
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
Saturn sunt la plecare relativ aproape de configurația lor actuală, Saturn fiind mai aproape de Soare decât în prezent și Jupiter mai departe, iar Saturn fiind mai îndepărtat de Soare decât Jupiter. În acel moment, raportul perioadelor de revoluție ale celor două planete era ușor inferior lui 2. Uranus și Neptun sunt și ele mai aproape de Soare decât astăzi, Neptun fiind chiar mai aproape decât Uranus (distanța de 12 și 14 unități astronomice respectiv). Faza inițială de formare a planetelor gigante a curățat
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
ale celor două planete era ușor inferior lui 2. Uranus și Neptun sunt și ele mai aproape de Soare decât astăzi, Neptun fiind chiar mai aproape decât Uranus (distanța de 12 și 14 unități astronomice respectiv). Faza inițială de formare a planetelor gigante a curățat Sistemul Solar interior de rămășițele (planetezimalele) care se găseau inițial acolo. Nu subzistă decât un disc destul de masiv (între 30 și 50 de mase terestre) dincolo de orbitele planetelor Uranus și Neptun. Atâta timp cât Jupiter și Saturn nu sunt
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
14 unități astronomice respectiv). Faza inițială de formare a planetelor gigante a curățat Sistemul Solar interior de rămășițele (planetezimalele) care se găseau inițial acolo. Nu subzistă decât un disc destul de masiv (între 30 și 50 de mase terestre) dincolo de orbitele planetelor Uranus și Neptun. Atâta timp cât Jupiter și Saturn nu sunt în rezonanță orbitală, configurația este într-o stare relativ staționară. În momentul trecerii în rezonanță 2:1 a lui Saturn, acesta a primit o excentricitate orbitală importantă, permițându-i să atingă
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
din care o parte este expulzată din Sistemul Solar, o a doua parte migrează spre regiuni exterioare, dând naștere Centurii Kuiper, iar o ultimă mică parte migrează spre regiunile interioare.O parte din aceasta ultimă va intra în coliziune cu planetele telurice, provocând marele bombardament târziu. Planetesimalele expulzate formează de departe populația cea mai importantă: 99% din masa totală. În afară de capacitatea sa de a explica formarea scoarțelor terestră și lunară cu 600 de milioane de ani mai recent decât formarea Sistemului
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
Trilogia Golului, o serie a cărei acțiune se petrece la aproximativ 1300 de ani de la evenimentele relatate în . În centrul galaxiei Calea Lactee se află Golul, un obiect asemănător unei găuri negre masive. În interiorul său există un univers straniu, cu o planetă locuită de oameni sosiți acolo cu mii de ani în urmă cu ajutorul unei nave. Legile acestui loc diferă radical de cele ale universului cunoscut, iar oamenii posedă puteri mentale (telepatie, telekinezie, etc.) care le permit să controleze mediul ambiant. În
Golul visător () [Corola-website/Science/332431_a_333760]
-
depozite existente în prezent sub formă unor minerale, cum ar fi cele de sulf, grafit, fier și nichel. În atmosfera Arhaicul timpuriu, aparent și hidrosfera, era amestecată cu vapori, care sub forma unui strat puternic și dens a cuprins întreaga planetă. Permeabilitatea la lumina soarelui era foarte slabă, astfel încât pe suprafața Pământului domnea întunericul. Ciclu combinat consta dintr-un înveliș de vapori de apă și o anumită cantitate de vapori acizi. Ea a fost caracterizată de o mare activitate chimică, prin
Arhaic () [Corola-website/Science/332442_a_333771]
-
este un scenariu care descrie formarea și evoluția Sistemului Solar. Este denumit astfel întrucât, inițial, a fost dezvoltat la Observatorul de pe Coasta de Azur, la Nișă, în Franța. Se propune ideea că planetele gingante ar fi migrat după configurația inițială compactă spre pozițiile actuale, mult timp după împrăștierea discului protoplanetar. Prin această, acest scenariu diferă de modelele mai vechi de formare a Sistemului Solar. Această migrare planetară este folosită în simulările dinamice ale
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
îndepărtate gigante până la vreo 35 u.a.. Dacă se examinează evoluția acestui sistem planetar se constată că planetezimalele de pe partea interioară a discului trec ocazional în apropierea gigantelor gazoase, iar orbitele lor sunt modificate de către acestea sub efectul asistenței gravitaționale. Planetele interioare se dispersează schimbându-și momentul cinetic cu majoritatea micilor corpuri înghețate pe care le întâlnesc, ceea ce are drept consecință îndepărtarea planetelor spre exterior pentru păstrarea momentul unghiular global al sistemului. Aceste planetezimale se dispersează în același mod în timpul întâlnirilor
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
discului trec ocazional în apropierea gigantelor gazoase, iar orbitele lor sunt modificate de către acestea sub efectul asistenței gravitaționale. Planetele interioare se dispersează schimbându-și momentul cinetic cu majoritatea micilor corpuri înghețate pe care le întâlnesc, ceea ce are drept consecință îndepărtarea planetelor spre exterior pentru păstrarea momentul unghiular global al sistemului. Aceste planetezimale se dispersează în același mod în timpul întâlnirilor lor succesive, deplasându-se progresiv de pe orbitele lui Saturn, Uranus și Neptun spre exterior. În pofida mișcării instantanee, fiecare schimbare a momentului cinetic
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
se dispersează în același mod în timpul întâlnirilor lor succesive, deplasându-se progresiv de pe orbitele lui Saturn, Uranus și Neptun spre exterior. În pofida mișcării instantanee, fiecare schimbare a momentului cinetic poate face ca, prin acumulare, aceste planetezimale să producă migrarea orbitelor planetelor într-un mod semnificativ. Acest proces se continuă până ce planatezimalele interacționează direct cu cea mai masivă și cea mai aproape de Soare dintre planetele gigante, Jupiter, a cărei imensă greutate le trimite pe orbite foarte eliptice sau le ejectează din Sistemul
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]